Mihaela Anghel

Acest film mi-a fost recomandat de mai multe persoane…m-au avertizat ca voi plange asa ca, la randul meu, va avertizez ca veti plange nu mult, ci foarte mult.

Filmul prezinta povestea adevarata a unui caine Akita Inu, pe nume Hachiko. Ca si pui, este gasit in gara de un profesor de muzica, rol jucat de Richard Gere, si este adoptat de acesta. Este numit Hachiko dupa pandativul pe care il purta la gat (un simbol care reprezinta cifra 8 in limbajul japonez; 8 – hachiko).

Urmarim cum trec doi ani din viata celor doi: Hachiko il conduce in fiecare dimineata pe profesor la gara, il asteapta cand profesorul termina orele, fac baie impreuna atunci cand au o intalnire neprevazuta cu un sconcs, se joaca impreuna, Hachiko primeste un masaj ca la carte din partea profesorului, s.a. In acelasi timp ne este prezentata si viata de familie a profesorului: este casatorit, foarte fericit in casnicie si are o fiica.

Aceasta a fost partea frumoasa a filmului, cea fara plans . Urmeaza partea a doua: intr-o zi, profesorul face un infarct in timp ce este la universitate si moare. Hachiko il asteapta la gara sa se intoarca, dar acesta nu mai soseste. Il asteapta si a doua zi si in fiecare zi ce urmeaza. Sotia profesorului pleaca din oras, Hachiko este preluat de catre fiica, insa simte nevoia sa mearga in fiecare zi la gara, sa isi astepte stapanul, astfel incat fuge constant de la noile gazde.

Dupa cateva astfel de intamplari, fiica ii ofera libertatea mult dorita si Hachiko se muta in preajma garii, unde il poate astepta linistit in fiecare dimineata si dupa-amiaza pe stapanul sau. 9 ani de zile a asteptat Hachiko, pana in clipa in care a murit. O asemenea loialitate nu a mai fost intalnita, astfel incat in orasul unde s-a desfasurat aceasta intamplare, a fost construita o statuie a lui Hachiko, chiar in fata garii.

Si acum cateva detalii interesante:

1. Dupa cum am precizat, filmul este realizat dupa o poveste adevarata. Hachiko chiar a existat, s-a nascut la o ferma de langa orasul Odate, Japonia. Dupa un an, a fost adus la Tokyo de catre stapanul lui, profesorul de agricultura Hidesaburo Ueno. In fiecare zi Hachiko il intampina pe stapanul sau langa gara Shibuya, pana in mai 1925, cand profesorul a facut un infarct in timp ce era la universitate si a murit. Hachiko a fost daruit unei alte familii, insa deseori fugea si se ducea la fosta lui casa iar cand a realizat ca profesorul nu mai locuieste acolo, a inceput sa mearga zilnic la gara. L-a asteptat acolo in fiecare zi, timp de 9 ani, pana cand a murit. Pe parcursul asteptarii sale, Hachiko a atras atentia calatorilor, a aparut chiar si intr-un ziar (de unde si poza de mai jos). Cei de la gara primeau donatii pentru ca sa-i asigure mancarea zilnica.

Mai jos aveti o poza cu Hachiko si cu statuia inaltata in onoarea lui.

Read the rest of this entry » Hachiko: A dog’s story

Preluata de la Strumfita cu esarfa.

Primul cuvant pe care l-ai spus: Probabil ca mama, insa nu stiu sigur.
Prima zi de scoala generala: Imi amintesc vag cum m-a imbracat mama cu uniforma si mi-a facut codite…cum am ajuns in curtea scolii si cei din clasele mai mari ne-au intampinat si au tinut buchetele de flori astfel incat sa formeze o cupola, sub care am intrat noi in scoala.
Primul tau sarut: Nu am sa-l uit niciodata. La 15 ani, cu actualul iubit. 9 years together & counting…
Prima formatie care ti-a placut la nebunie: Directia 5
Primul cd cumparat: Un CD al unei formatii straine
Prima zi de liceu: Prima zi de liceu nu e asa deosebita, asa ca voi vorbi de prima zi de gimnaziu la liceul unde mi-am petrecut ultimii 8 ani de scoala. Am mers la deschiderea anului scolar impreuna cu sora mea si atunci mi-am intalnit cea mai buna prietena, atunci l-am vazut prima data pe Felix (si tin minte perfect, sora mea mi l-a aratat, ca era simpatic ) si atunci mi-am cunoscut si dirigintele.
Primul cuvant pe care ti l-a adresat prietenul / prietena cel / cea mai bun / buna: Probabil un salut, inainte sa facem cunostiinta
Prima zi de facultate: Iarasi, nimic deosebit. Nici nu am fost la deschidere.
Prima restanta: Inca n-am avut restante . Sper sa nu am nici in viitor.
Prima zi la locul de munca: Desi nu e chiar primul loc de munca, e cel la care m-am dus cu cele mai mari emotii, si anume cand m-am angajat la Paralela 45. Am facut cunostiinta cu colega si cu sefa mea, mi-am preluat biroul…cam atat.
Prima oara cand ai postat pe blog (data): 29 decembrie 2008

Leapsa merge mai departe la Camelia, Luiza, Pixxie, Simona, Inka, Boris (daca ii plac lepsele) si oricine mai vrea.

Am inceput cu Cristina, continui cu o ieseanca de-a mea, foarte talentata de asemenea. Daca Cristina picteaza tricouri, Alina creaza bijuterii, in special cercei si coliere, din argila polimerica, o plastilina mai diferita care se intareste in cuptor sau daca este expusa la aer timp de 24 de ore. Produsele au preturi foarte rezonabile, o pereche de cercei sau un colier costa 10 lei iar un breloc 5 lei. Alina a realizat si cateva martisoare, care s-au vandut rapid. Nu e de mirare, sunt foarte simpatice.

Am descoperit-o pe Alina prin intermediul unei prietene comune si a fost amabila sa-mi raspunda la cateva intrebari. Dar inainte de interviu, sa va prezint cateva bijuterii care mi-au placut (puteti vedea toate creatiile Alinei pe http://teardro0p.blogspot.com/).

Mihaela: Ce te-a determinat sa te apuci de handmade?

Alina: Intotdeauna mi-au placut lucrurile handmade, in mod special cerceii si de fiecare data cand mai ajungeam la un targ de genul acesta ramaneam fascinata de cate lucruri poti face cu putina imaginatie. Apoi am aflat de existenta plastilinei din care confectionez  acum produsele  si mi-am spus ca nu ar fi rau sa incerc si eu.

M: De cat timp creezi obiecte handmade?

A: Nu de foarte mult timp. Din luna noiembrie a anului trecut.

Read the rest of this entry » Despre Alina si creatiile Teardro0p

Did You Hear About The Morgans este o comedie romantica nereusita. Scenariul a fost neinspirat, actorii au jucat rau de tot, in special Sarah Jessica Parker. Nu vi-l recomand decat daca va plictisiti.

Filmul este despre un cuplu despartit, Meryl si Paul, care se intalnesc intr-o seara la cina si sfarsesc prin a fi martori la o crima. Deoarece sunt cautati de criminal, cei doi sunt pusi sub protectia politiei, sunt trimisi din New York tocmai in Wyoming si li se atribuie alte identitati.

In micul oras Ray (din Wyoming), Meryl si Paul sunt nevoiti sa comunice, sa discute despre intamplarea care i-a despartit (Paul o inselase pe Meryl) si despre posibilitatea de a infia un copil.

Cam asta e toata actiunea filmului. Nota 5 din 10 (cu indulgenta).

Chiar daca nu veti avea invitati de Paste, tot e frumos sa decorati masa, pentru voi si cei cu care locuiti. Am gasit mai multe decoratiuni interesante pe diverse site-uri. Daca comandati acum, le veti avea inainte de Sarbatori.

Decorix.ro

Mi-a placut foarte mult acest platou pentru oua. Este un aranjament ideal pentru oua umplute sau pentru o reteta de oua precum cele de mai jos – fierte tari si cu putina maioneza deasupra. Costa 13.30 lei.

Quelle.ro

Quelle vine cu putine decoratiuni noi in acest an, si cum le-am prezentat anul trecut, nu mai are rost sa revin. Le puteti vedea aici.

Read the rest of this entry » Cum decoram masa de Paste

Nu sunt fan Zara, dar stiu ca multe dintre voi iubiti hainele vandute de ei, astfel incat nu cred ca ar strica sa va prezint noua colectie pentru martie, prezentata si pe facebook.

Read the rest of this entry » Zara – March Lookbook

In acest an, pentru prima data, vreau sa prepar singura cateva feluri de mancare pentru masa de Paste. Nu voi face nimic foarte complicat, dar sunt cateva retete noi pentru mine, care sper sa-mi iasa. Pentru incepatoarele ca mine, care doresc sa realizeze singure masa de Sarbatori, le recomand urmatorul meniu, simplu si rapid (fara miel, desi e traditional – noi in casa nu prea mancam alta carne decat pui si ocazional, porc).

• Salata boeuf

Ce aveti nevoie: piept de pui, cartofi, morcovi, radacini patrunjel, telina, castraveti murati,  maioneza (ori o preparati ori o cumparati), oua si gogosari (pentru decorat). Optional: masline pentru decorat (noi nu punem, nu ne plac maslinele – partea buna e ca avem aceleasi gusturi la mancare, nici nu stiu cum, ca asa am venit cu ele de acasa), mazare. Eu pun foarte putina maioneza, nu-mi plac salatele de boeuf grase.

• Oua rosii (si galbene, albastre, verzi )

Ce aveti nevoie: oua, vopsea, otet, sare

E prima data cand voi vopsi oua, asa ca sper sa-mi iasa bine. Vopsea gasiti la Carrefour, chiar si in cutii mai mari, care contin vopsele de mai multe culori. Acele cutii mari sunt pentru 50 de oua, cam multe pentru mine (avand in vedere ca anul trecut am mancat amandoi cam 4 oua) dar cred ca ies mai ieftin daca iau acea cutie, decat 5 cutii mici, cu cate o culoare. Daca aveti un buget mai generos si nu vreti deloc sa faceti oua (si nici nu aveti rude/prieteni care sa va ajute) puteti cumpara din magazine (de ex Carrefour) oua deja vopsite.

• Friptura de pui cu legume

Ce aveti nevoie: pulpe de pui, legume, condimente, ulei

Nimic prea deosebit aici. Am mai facut, voi face si acum, pentru masa principala. Se pun intr-un vas la cuptor pulpe de pui, multe legume (de care vreti voi), condimente, apa. Eu ung pulpele la suprafata cu putin ulei si astfel devin mai crocante. Daca aveti acele pungi magice cu condimente, puteti prepara in punga sau puteti folosi doar condimentele din acele plicuri (asa am facut ultima data). Ca legume eu pun cartofi, morcovi, rosii, ardei, ceapa, usturoi, dar puteti pune cam de toate.

• Pandispan

Pentru acest an m-am hotarat sa incerc sa fac un pandispan. Este foarte simplu de facut, cu putine ingrediente. Tot ce va trebuie mai deosebit este acea forma de chec (eu nu o am, trebuie sa imprumut/cumpar una).

Ce aveti nevoie: 6 oua, o cana zahar, o cana faina, 2 lingurite cacao, o lingurita esenta de rom, 6 linguri ulei.

Modul de preparare: Separati galbenusul de albus pentru toate cele 6 oua si le puneti in vase separate. Se bate albusul spuma dupa care se adauga zaharul (cu telul sau mixerul, sa iasa ca o paste pentru bezele). Galbenusul se freaca cu ulei, foarte putina sare si esenta de rom. Se amesteca cele doua compozitii (cu mixerul sau telul), in timp ce se adauga faina. Se unge tava cu ulei, se pune in tava 1/3 din compozitie. Restul de compozitie se amesteca cu cele 2 lingurite de cacao, dupa care este turnat si el in tava. Se lasa apoi la cuptor (o ora la 160 – 165 grade). Sa nu deschideti cuptorul ca se lasa. Puteti sa adaugati in acea compozitie amestecata cu cacao si stafide si nuci, daca va plac.

Nu sunt multe preparate, dar si noi suntem doar doi si nu mancam foarte mult. Mi-ar placea sa incerc si o reteta de oua umplute, dar voi vedea cum stau cu timpul. Puteti sa faceti si o supa si mai multe deserturi. O pasca cu ciocolata sau un cozonac ar fi grozav, noi cred ca vom primi de la parinti.

Salata de boeuf poate fi completata cu mezeluri si branzeturi – pentru un antreu complet.

Sper sa nu mi se reproseze ca cer prea mult datorita acestui articol. Nu vreau decat ca firmele din Romania sa ofere calitate, atat timp cat au pretentia sa castige bani si clienti. Nu voi da nume (din pacate), oricum acest articol este realizat mai mult pentru a va atrage atentia tuturor celor care doriti sa realizati un site de prezentare pentru firma sau produsele/serviciile pe care le vindeti.

Odata ce realizezi un site sau orice alta metoda de promovare care include texte, va rog eu mult, verificati, daca trebuie, chiar si de o suta de ori continutul. Rugati si un prieten sa citeasca, pentru ca la un moment dat nu mai vezi greselile evidente.

Am intalnit de multe ori greseli in scriere, dar am zis: “eh, e doar un blog care vinde ceva”, “e o firma care vinde termopane si are un site care arata de parca e facut de un copil de 14 ani”, s.a. – ce pretentii sa ai?

Dar atunci cand o firma de P.R. are greseli de genul “valoarea daugata fiecarui proiect” pe pagina “Servicii” (una foarte importanta, eu acolo am si intrat prima data) cred ca e normal sa-mi pun intrebari privind competentele acelei firme. Tot pe acelasi site, la descriere servicii: paragraful din mijloc este scris cu diacritice, primul si ultimul paragraf fara diacritice. Hmm…e furat cumva textul de undeva? De obicei apar astfel de diferente cand partea cu diacritice este preluata din alta parte si oarecum modificata. Furata sau nefurata, alta greseala grava. La sectiunea “Despre noi” intalnim iar text fara diacritice. Hotarati-va fratilor, cum e? Cu diacritice sau fara? Textul in sine nu atrage prin nimic si nu pot sa nu ma intreb: de ce nu au folosit un copywriter? Site-ul ca design arata foarte bine, semn ca s-a investit ceva. Pacat de text, pe care il consider cel mai important pentru o afacere promovata online…acel text iti aduce clienti.

Tot pe acelasi site nu exista datele de identificare ale firmei, nici macar numele oficial al firmei, nu brandul pe care il promoveaza. In schimb, au un blog destul de ok. Nu am apucat inca sa citesc, dar pare mai bine scris decat site-ul de prezentare (?). Am apucat sa citesc ca sunt in cautare de un copywriter (asta in februarie). Ma intreb daca l-au gasit.

Concluzia: mare atentie la site-ul de prezentare. Este cel mai important. Degeaba aveti blog bine scris sau degeaba sunteti buni in ceea ce faceti, daca pe site-ul de prezentare sunt astfel de greseli. Ce impresie creati?

In urma tragerii la sorti, castigatoarea piesei de lenjerie sport a fost desemnata Niko cu adresa de email ciocoiunicoleta***@yahoo.com. Niko a ales bustiera Triumph Triaction CrossPower. Ii uram pe aceasta cale sa-l poarte cu placere si speram ca va face sport cu si mai multa placere de acum inainte. Niko, te vom contacta pentru datele tale de contact (nume intreg, adresa, numar telefon) in cursul zilei de astazi, pentru a putea sa-ti trimitem premiul.

Va multumim pentru atentia pe care ati acordat-o concursului organizat in colaborare cu Running Shop. Am ramas impresionati de numarul mare de inscrieri (330) astfel incat ne-am hotarat sa mai organizam astfel de concursuri in viitorul apropiat. Reveniti pe blog pentru a participa!

P.S. Am fost dezamagita de numeroasele incercari de fraudare ale concursului, astfel incat, incepand cu urmatorul concurs voi impune reguli mai stricte. O singura inscriere de pe un IP, nu conteaza ca stau 5 oameni in aceeasi casa iar castigatorul va trebui sa-mi trimita o copie dupa buletin, ca sa imi demonstreze ca poarta numele cu care s-a inscris.

Mi-am propus acum vreo luna sa deschid pe subdomeniul style.mihaelaanghel.com un blog pe engleza, doar despre moda si cumparaturi online. Chiar alesesem tema, scrisesem vreo 2 articole, numai ca dupa a trebuit sa reinstalez tot blogul, asa ca acea parte s-a sters. Si adevarul este ca nu prea mai aveam chef de asa ceva. M-am cam saturat de articole despre moda, probabil ati observat ca am inceput sa scriu mai rar despre acest subiect. Asa ca deocamdata acel proiect ramane in aer.

Ce imi doresc sa fac in continuare:

• alegerea castigatorului concursului si organizarea altui concurs (am deja un sponsor care asteapta de o luna)
• cateva interviuri cu designeri (sunt persoane care asteapta sa le trimit intrebarile – cat de curand, promit!)
• articole despre calatorii
• recenzii despre masini (cand am facut acea recenzie despre Lexus am promis ca voi reveni si cred ca acum ar fi cazul)

Voi face cat de curand public si ceea ce am lucrat ca si copywriter. Inca aleg teme pentru blog, vreau sa termin si proiectele actuale pentru a le adauga…si apoi va voi anunta.