Acesta este Albert, noul membru al familiei noastre. Il avem deja de o luna (si vreo 2 saptamani) insa a fost un secret bine pastrat, deoarece nu doream sa le marturisesc parintilor. Pana la urma au aflat si totul a fost bine, asa ca acum vi-l pot prezenta oficial.

Este nascut pe 10 noiembrie, este labrador auriu cu pedigree, viitor posesor de cip si un catel mult iubit. Felix isi dorea mult un caine, mie mi-ar fi placut un labrador (am mai avut unul in copilarie) asa ca impreuna ne-am ales “copilul”.

La inceput am fost cam speriati de aceasta mica nebunie de a ne lua un caine…ma gandeam ca ne va schimba viata, ca nu vom mai fi doar noi doi singuri. Si da, ne-a schimbat viata, dar in bine. Acum iesim mai mult, facem plimbari lungi in parc, ne trezim mai devreme si astfel apucam sa fim mai productivi.

Despre el ce pot sa va mai spun? Este extrem de jucaus, obraznicut, mancacios (ca toti labradorii) si foarte inteligent. Dresajul nu poate incepe inainte de varsta de 9 luni, insa cateva lucruri de baza tot a invatat: stie sa astepte cand primeste mancare, s-a obisnuit cu programul de iesit afara/mancat, se joaca foarte frumos – aduce lucruri cand le arunci. Noi dorim sa-l luam si pe la munte/mare cu noi, dar m-au cam speriat tarifele la pensiunile care accepta animale. Se plateste inca jumatate de bilet, ceea ce e destul de mult.

Oarecum Albert imi aminteste de Marley (din filmul Marley & Me) – “the worst dog in the world”. 🙂 Nu e cazul lui Albert, insa e la fel de simpatic, jucaus si arata exact la fel!

22 Comments on Despre Albert

    • E f prietenos cu copiii. Labradorul e o rasa de caine recomandata pentru familii, este foarte bland, prietenos…nu e tocmai bun pentru paza insa 🙂 Cand eram mica (bine, nu atat de mica ca fetita ta, aveam vreo 7 ani) am primit un labrador de culoare neagra si niciodata nu mi-a facut ceva rau, nu m-a muscat…desi iti dai seama ca-l necajeam, il trageam de coada, de urechi 🙂

  1. Felicitari si sa-ti traiasca. Sa ai grija sa-i dai calciu + vitamina D3 din plin, pana la un an 🙂 Cunosc vreo 3 cazuri de labradori cu rahitism din cauza carentelor in vitamina D, in special, denumita si colecalciferol, pentru ca fixeaza calciul in oase.

    • Sa stii ca ne-a zis medicul veterinar de chestia cu rahitismul. Ne-a zis sa mergem sa-i faca o injectie pentru fixarea calciului. Ne-a mai zis ca problema aceasta apare in special la animalele nascute iarna, asa e?

  2. Intr-o oarecare masura, da, pentru ca mama are deja nevoie pentru intretinerea caldurii corporale de o gramada din rezervele din organism. Mai mult, insa, trebuie sa predea o parte din ele si puilor, prin formarea scheletului si, mai tarziu, prin lapte. Doar ca daca ea deja si-a consumat rezervele, nu prea mai raman multe de transmis prin lapte.

    Nu e neaparat nevoie sa ii faca injectabil 🙂 se gasesc la farmaciile veterinare vitamine, Calcitabs, spre exemplu, care-s foarte bune. Pentru fixarea calciului, poti cumpara complexul AD3E, care sunt niste vitamine buvabile ce se dau, de regula, in doza de 1 ml pe kg greutate vie si pe care le poti fie amesteca cu apa in castronelul lui, fie poti sa i le dai pe gura, cu o seringa micuta. In speta, e putin traumatizanta administrarea asta, fata de cea injectabila. Si, cata vreme ii faci tratamentul asta cam 10 zile pe luna pana la varsta de un an, eu cred ca n-ai sa ai probleme cu el 🙂

  3. N-am gandit prea mult cand am dezvoltat unele fraze, aparent :)) Scuze daca nu suna prea bine, dar ma cam grabeam.

    De asemenea, sa ai mare grija si cu capusele [ce e drept, eu sunt marcata de subiectul asta in perioada aceasta, avand in vedere ca am extras, zilele trecute, vreo 30 de capuse de la un caine], deparazitandu-l periodic, pentru ca transmit un parazit intrahematic denumit Babesie, care se localizeaza in interiorul eritrocitelor, pe care, la maturitate, le sparg si distrug intreaga linie rosie a sangelui. Apar urinare cu sange, anemii ale mucoaselor, hipertermie, apatie, adinamie, lipsa apetitului, si, mai ales, descoperi capusele pe catel. Boala asta este foarte serioasa si greu de tratat, in conditiile in care maduva hematogena nu are timpul necesar sa reconstituie hematiile din sange in acelasi ritm in care Babesiile le distrug.

  4. E adorabil 😡 intrebare : ati reusit sa il faceti sa nu isi mai faca “treburile” prin casa?ca eu m-am chinuit vreo cateva saptamani cu zuzu si nu am convins-o 😐 era frustrant si chiar nu aveam timp de ea.Eu plec dimineata la 6:45 de acasa si ma trezeam la 5 jumate sa apuc sa ies cu ea.Apoi la ora 7 pleaca si tata,iar la 8 jumatate si mama si pana la 14 cand vedeam eu statea singura si facea ravagii…

    • Da, am reusit. Insa inca e mic si nu se poate abtine prea multe ore. Il scoatem o data la 7 dimineata (nu mai tarziu), apoi pe la pranz, apoi la 4 primeste iar mancare si iarasi este scos afara. Seara il scoatem mai des, ca iesim si noi mai des din casa. O data pe la 8 si ultima data la 11, 12 noaptea. El a invatat si sa ceara. Ne impunge cu botul si devine foarte agitat cand vrea sa mearga afara.
      Ca sa-l inveti: de fiecare data cand face, il certi si ii spui ca nu e voie si il scoti imediat afara. Afara, cand face, ii spui bravo si il mangai. Noi asa l-am invatat.

  5. Aaaa bine ai venit pe blog Albert. Daca nu-i faci un colt al lui pe blogul tau inseamna ca nu-l iubesti. Obligatoriu trebuie sa-i faci si sa ne povestesti si noua cum creste Albert .

    Zici ca te scoate din casa si te trezeste de dimineata ? Suna interesant si ne da de gandit mie si familiei mele.

    • Da…noi eram extrem de sedentari. Toata ziua la calculator, birou iar cand trebuia sa ne deplasam imediat cu masina. Acum s-au mai schimbat lucrurile 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.