Leaganul pisicii – Maurice Baring

Titlu: Cat’s Cradle

Autor: Maurice Baring

Numar pagini: 456

Anul aparitiei: 1925

Nota: 10/10

Am auzit prima data de aceasta carte atunci cand a aparut in colectia Carte de Buzunar, in 2 volume. Am cumparat primul volum dar pe al doilea l-am ratat, iar dupa ce am citit recenzia realizata de Oana mi-a parut chiar foarte rau. Din fericire Simona S avea aceasta carte si mi-a imprumutat-o in cadrul intalnirii Clubului de Carte si astfel am ajuns sa citesc o carte grozava, care chiar m-a pus pe ganduri.

Daca nu aveti aceasta carte in biblioteca puteti sa o cumparati de aici, la doar 14 lei. Sau puteti cauta cele doua volume aparute in colectia Carte de Buzunar.

Actiunea din acest roman se intinde pe o perioada de aproximativ 40 de ani. O insotim pe Blanche Clifford, personajul principal, din momentul in care se indragosteste pentru prima data si pana la sfarsitul vietii ei tumultoase.

Blanche a fost crescuta doar de tatal ei, Henry Clifford. Acesta o iubea mai mult decat orice si dorea ca aceasta sa aiba o viata fericita, alaturi de un barbat potrivit. Sydney Hope, prima iubire a Blanchei, nu a fost considerat o alegere buna. Printul Guido Roccapalumba era mai convenabil astfel incat Blanche s-a supus dorintei tatalui sau si al viitoarei sale soacre, printesa Giulia, si s-a casatorit cu Guido.

Dupa casatorie, Blanche s-a mutat la Roma, unde nu stia pe nimeni. A cunoscut cateva persoane dar de fiecare data cand gasea un potential prieten, sotul si soacra ei nu erau de acord si ii impuneau sa rupa orice legatura. Fericirea ei ar fi putut veni odata cu nasterea copilului sau dar acesta a murit la scurt timp dupa nastere din vina dadacei lui, aleasa si impusa de printesa Giulia. Singura, prizoniera unei soacre si a unui sot care isi aprecia mai mult amanta, doamna Winslope, fara prieteni adevarati….aceasta era viata Blanchei la Roma.

Blanche isi doreste atat de mult sa scape din aceasta cusca incat la un moment dat planuieste sa fuga impreuna cu un admirator de-al ei, pe care nici macar nu-l iubea. Insa in aceeasi seara, Guido se imbolnaveste grav; nu mai iese din casa, sta mereu in pat, primind vizite in fiecare zi dar fiind singurul care vorbeste. Indoiala incolteste in sufletul Blanchei; oare Guido e de fapt sanatos si doar se preface? Cu toate acestea continua sa se sacrifice, sa aiba grija de el si sa-si asculte soacra. Asta pana cand se indragosteste de Bernard Lacy, un barbat cu 15 ani mai tanar ca ea. Intre timp moare printesa Giulia, sfatuindu-l insa la sfarsit pe Guido sa aiba grija si sa nu ignore aceasta legatura dintre Blanche si Bernard. Surprinzandu-i intr-o seara singuri intr-o camera, vorbind, Guido il da afara pe Bernard si ii comunica Blanchei intentia de a se separa.

Bernard si Blanche se intorc in Anglia, dar isi continua viata separat, fara sa mai vorbeasca sau sa se intalneasca. Blanche isi imparte timpul intre Anglia, Italia si Rusia (unde locuiesc prietenele ei, printesele Olenev) pana cand se intalneste cu unchiul sau, Charles Clifford, si cu fiica acestuia, Rose Mary. Charles are nevoie de ajutorul lui Blanche. El este batran si vrea sa o incredinteze pe tanara Rose Mary cuiva de incredere, care sa o scoata in lume si sa aiba grija de ea. Blanche il ajuta cu drag, se muta cu acestia, alegere care ii va aduce ura tinerei Rose Mary.

Dupa alti cativa ani, Charles Clifford moare, lasand-o pe Rose Mary in grija Blanchei. Rose Mary isi termina studiile si incepe sa iasa in societate, insotita de Blanche. La aceste baluri cele doua il cunosc/revad pe Bernard. Acesta este impresionat de amandoua dar nu mai considera ca Blanche il iubeste, asa ca se concentreaza mai mult asupra tinerei Rose Mary. Atunci cand se hotaraste sa o ceara de sotie, ii cere parerea Blanchei care se preface ca nu intuieste ca cererea de casatorie era facuta pentru Rose Mary si accepta bucuroasa sa fie sotia lui Bernard. Astfel cei doi ajung sa se casatoreasca iar Rose Mary, indragostita de Bernard, se casatoreste cu Walter, cel mai bun prieten al acestuia.

Ar mai fi multe de povestit, dar deja am spus prea multe. Pentru finalul acestei povesti de dragoste, va rog sa cititi cartea. Mie mi-a placut foarte mult.

Si acum cateva cuvinte despre titlul cartii. “Cat’s cradle” (leaganul pisicii) este un joc pe care multi il stim, l-am jucat si noi cand eram mici. Eu l-am prins cand eram in scoala generala; era foarte popular pe atunci. Mai multe detalii despre joc aveti aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Cat’s_cradle.

Atele din joc se intersecteaza ca si destinele personajelor din carte. Bernard o iubeste pe Blanche, dar si pe Rose Mary. Walter o iubeste pe Rose Mary, dar o stimeaza mult pe Blanche. Rose Mary il iubeste pe Bernard dar il respecta prea mult pe Walter pentru a-l rani. Stephen, fratele lui Bernard, se indragosteste de Blanche. Bessie, sotia acestuia, il place pe Bernard, il uraste pe Stephen. Si tot asa…

Am ales si un fragment din carte care m-a impresionat:

Poti cunoaste un fapt neplacut, tragic, oribil; te poti teme ca s-a intamplat , sau poti banui acest lucru; e cu putinta ca, prin intuitie, in lumea ta launtrica, sa ai siguranta morala ca s-a intamplat…dar asta e tot; dupa ce ai atins acea certitudine intuitiva, ai lasat chestiunea deoparte. Intre cunoasterea intuitiva, launtrica si informatia brutala din partea unei terte persoane – dusman sau, si mai rau, prieten – deosebirea e colosala. Cand certitudinea aceea interioara, nedefinita, intuitiva, e confirmata dinafara de catre un dusman, un prieten, un strain, o cunostinta intamplatoare, sau poate de un paragraf dintr-un ziar, atunci efectul e nemasurat mai puternic; e covarsitor, zdrobitor.

Leaganul pisicii – Maurice Baring