Leaganul pisicii – Maurice Baring

Titlu: Cat’s Cradle

Autor: Maurice Baring

Numar pagini: 456

Anul aparitiei: 1925

Nota: 10/10

Am auzit prima data de aceasta carte atunci cand a aparut in colectia Carte de Buzunar, in 2 volume. Am cumparat primul volum dar pe al doilea l-am ratat, iar dupa ce am citit recenzia realizata de Oana mi-a parut chiar foarte rau. Din fericire Simona S avea aceasta carte si mi-a imprumutat-o in cadrul intalnirii Clubului de Carte si astfel am ajuns sa citesc o carte grozava, care chiar m-a pus pe ganduri.

Daca nu aveti aceasta carte in biblioteca puteti sa o cumparati de aici, la doar 14 lei. Sau puteti cauta cele doua volume aparute in colectia Carte de Buzunar.

Actiunea din acest roman se intinde pe o perioada de aproximativ 40 de ani. O insotim pe Blanche Clifford, personajul principal, din momentul in care se indragosteste pentru prima data si pana la sfarsitul vietii ei tumultoase.

Blanche a fost crescuta doar de tatal ei, Henry Clifford. Acesta o iubea mai mult decat orice si dorea ca aceasta sa aiba o viata fericita, alaturi de un barbat potrivit. Sydney Hope, prima iubire a Blanchei, nu a fost considerat o alegere buna. Printul Guido Roccapalumba era mai convenabil astfel incat Blanche s-a supus dorintei tatalui sau si al viitoarei sale soacre, printesa Giulia, si s-a casatorit cu Guido.

Dupa casatorie, Blanche s-a mutat la Roma, unde nu stia pe nimeni. A cunoscut cateva persoane dar de fiecare data cand gasea un potential prieten, sotul si soacra ei nu erau de acord si ii impuneau sa rupa orice legatura. Fericirea ei ar fi putut veni odata cu nasterea copilului sau dar acesta a murit la scurt timp dupa nastere din vina dadacei lui, aleasa si impusa de printesa Giulia. Singura, prizoniera unei soacre si a unui sot care isi aprecia mai mult amanta, doamna Winslope, fara prieteni adevarati….aceasta era viata Blanchei la Roma.

Blanche isi doreste atat de mult sa scape din aceasta cusca incat la un moment dat planuieste sa fuga impreuna cu un admirator de-al ei, pe care nici macar nu-l iubea. Insa in aceeasi seara, Guido se imbolnaveste grav; nu mai iese din casa, sta mereu in pat, primind vizite in fiecare zi dar fiind singurul care vorbeste. Indoiala incolteste in sufletul Blanchei; oare Guido e de fapt sanatos si doar se preface? Cu toate acestea continua sa se sacrifice, sa aiba grija de el si sa-si asculte soacra. Asta pana cand se indragosteste de Bernard Lacy, un barbat cu 15 ani mai tanar ca ea. Intre timp moare printesa Giulia, sfatuindu-l insa la sfarsit pe Guido sa aiba grija si sa nu ignore aceasta legatura dintre Blanche si Bernard. Surprinzandu-i intr-o seara singuri intr-o camera, vorbind, Guido il da afara pe Bernard si ii comunica Blanchei intentia de a se separa.

Bernard si Blanche se intorc in Anglia, dar isi continua viata separat, fara sa mai vorbeasca sau sa se intalneasca. Blanche isi imparte timpul intre Anglia, Italia si Rusia (unde locuiesc prietenele ei, printesele Olenev) pana cand se intalneste cu unchiul sau, Charles Clifford, si cu fiica acestuia, Rose Mary. Charles are nevoie de ajutorul lui Blanche. El este batran si vrea sa o incredinteze pe tanara Rose Mary cuiva de incredere, care sa o scoata in lume si sa aiba grija de ea. Blanche il ajuta cu drag, se muta cu acestia, alegere care ii va aduce ura tinerei Rose Mary.

Dupa alti cativa ani, Charles Clifford moare, lasand-o pe Rose Mary in grija Blanchei. Rose Mary isi termina studiile si incepe sa iasa in societate, insotita de Blanche. La aceste baluri cele doua il cunosc/revad pe Bernard. Acesta este impresionat de amandoua dar nu mai considera ca Blanche il iubeste, asa ca se concentreaza mai mult asupra tinerei Rose Mary. Atunci cand se hotaraste sa o ceara de sotie, ii cere parerea Blanchei care se preface ca nu intuieste ca cererea de casatorie era facuta pentru Rose Mary si accepta bucuroasa sa fie sotia lui Bernard. Astfel cei doi ajung sa se casatoreasca iar Rose Mary, indragostita de Bernard, se casatoreste cu Walter, cel mai bun prieten al acestuia.

Ar mai fi multe de povestit, dar deja am spus prea multe. Pentru finalul acestei povesti de dragoste, va rog sa cititi cartea. Mie mi-a placut foarte mult.

Si acum cateva cuvinte despre titlul cartii. “Cat’s cradle” (leaganul pisicii) este un joc pe care multi il stim, l-am jucat si noi cand eram mici. Eu l-am prins cand eram in scoala generala; era foarte popular pe atunci. Mai multe detalii despre joc aveti aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Cat’s_cradle.

Atele din joc se intersecteaza ca si destinele personajelor din carte. Bernard o iubeste pe Blanche, dar si pe Rose Mary. Walter o iubeste pe Rose Mary, dar o stimeaza mult pe Blanche. Rose Mary il iubeste pe Bernard dar il respecta prea mult pe Walter pentru a-l rani. Stephen, fratele lui Bernard, se indragosteste de Blanche. Bessie, sotia acestuia, il place pe Bernard, il uraste pe Stephen. Si tot asa…

Am ales si un fragment din carte care m-a impresionat:

Poti cunoaste un fapt neplacut, tragic, oribil; te poti teme ca s-a intamplat , sau poti banui acest lucru; e cu putinta ca, prin intuitie, in lumea ta launtrica, sa ai siguranta morala ca s-a intamplat…dar asta e tot; dupa ce ai atins acea certitudine intuitiva, ai lasat chestiunea deoparte. Intre cunoasterea intuitiva, launtrica si informatia brutala din partea unei terte persoane – dusman sau, si mai rau, prieten – deosebirea e colosala. Cand certitudinea aceea interioara, nedefinita, intuitiva, e confirmata dinafara de catre un dusman, un prieten, un strain, o cunostinta intamplatoare, sau poate de un paragraf dintr-un ziar, atunci efectul e nemasurat mai puternic; e covarsitor, zdrobitor.

Leaganul pisicii – Maurice Baring

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Thanks for passing by↓

felicia Oana Rox

9 Comments on Leaganul pisicii – Maurice Baring

  1. Simona
    October 15, 2010 at 10:12 am (7 years ago)

    Ma bucur tare mult ca ti-a placut si ca am avut-o in biblioteca! Din pacate eu i-am tot amanat lectura, dar daca tie ti-a placut atat de mult e musai sa o citesc si eu!
    In alta ordine de idei, am citit cartile de Tracy Chevalier imprumutate de la tine si Cristina si marturisesc ca am ramas fascinata de stilul ei si de subiectul abordat in ambele carti. Ma refer la “Albastru pur” si “Doamna si licornul”. Exceptionale cartile! M-au convins sa abordez un pic mai serios si sa ii dau o sansa si literaturii contemporane..
    In cazul in care esti interesata de carti vechi, zilele astea am primit o comanda de 9 carti de pe
    http://anticariatultau.ro/ si am fost extrem de multumita!

    Reply
    • Mihaela
      October 15, 2010 at 10:20 am (7 years ago)

      Neaparat trebuie sa citesti si Leaganul pisicii. Ciudat este ca uneori autorul povesteste prea rapid unele lucruri, trebuie sa citesti cu multa atentie altfel pierzi momente importante din actiune.
      Trebuie sa citesc si eu Albastru pur, daca tot a fost atat de laudat.
      Eu daca vreau carti vechi trebuie sa caut in biblioteca parintilor ei…sunt atat de multe carti frumoase care asteapta acolo. Mama mi-a zis ca cica avem si Leaganul pisicii…dar n-am mai stat sa-l caut. Am imprumutat de la ea Valul pictat (Somerset Maugham), Cartea nuntii (G.Calinescu) si Verisoara mea Rachel (Daphne du Maurier). Dupa ce termin “Dragostea nu moare” de Maitreyi ma apuc de ele. Dar ms de recomandare!

      Reply
  2. corcodusa
    February 25, 2011 at 8:55 am (7 years ago)

    Am innceput si eu sa o citesc, am imprumutat cele doua volume si trebuie sa spun ca e interesanta 🙂

    Reply
    • Mihaela
      February 25, 2011 at 8:59 am (7 years ago)

      Corina, da, e o carte foarte frumoasa. Mie mi-a placut mult. Mi-a parut rau ca am ratat al doilea volum cu Jurnalul de Buzunar, dar pana la urma am imprumutat-o de la Clubul de Carte si am citit-o.

      Reply
  3. Raluca
    March 30, 2011 at 4:58 pm (7 years ago)

    Vreau sa iti spun ca Leaganul pisicii este una din cartile mele preferate. M-a fascinat viata ‘buna’ din trecut, felul in care acestia isi petreceau ziua, cum calatoreau dintr-un loc in altul… Am citit-o anul trecut, chiar cand a aparut la colectia CdB. M-a tinut captiva. Am citit si recitit pasaje. Simteam ca eram una cu Blanche Clifford, i-am inteles durerea, desi eu nu am trecut prin ce a trecut ea. I-am trait viata si nu exagerez deloc. Desi, de la mijlocul celui de-al doilea volum, cartea ne pregateste pentru un destin, un final tragic, eu nu i-am prea dat importanta, crezand totusi ca se va termina frumos, asa cum a fost ea in viata. Din pacate sau din fericire, nu stiu, asa a fost sa fie, asa a fost sa se termine.

    Reply
    • Mihaela
      March 30, 2011 at 6:27 pm (7 years ago)

      Ma bucur ca ti-a placut Raluca! Este si una din cartile mele preferate. Am ratat sa iau ambele volume din colectia CdB, insa una din fetele de la Clubul de Carte o avea in format vechi si mi-a imprumutat-o.

      Reply
  4. adizzy
    June 11, 2011 at 3:18 am (6 years ago)

    reading in progress…momentan imi place si da am citit la tine ca sa primesc putin spoiler 😀

    Reply
    • Mihaela
      June 11, 2011 at 11:44 am (6 years ago)

      🙂 o carte f fumoasa, o sa-ti placa cu siguranta.

      Reply
  5. Diana
    December 27, 2012 at 11:09 pm (5 years ago)

    Am citit cartea asta cand aveam mai putin de 18 ani… mult timp n-am stiut numele autorului deoarece cartea era atat de veche incat n-am reusit sa deslusesc. Mi-ar placea s-o recitesc si ma bucur ca am aflat cum pot sa dau de ea.

    Reply

Leave a Reply

More in cărţi
Cartea ceaiului – Okakura Kakuzo

Titlu: The Book of Tea (茶の本) Autor: Okakura Kakuzo Numar pagini: 128 (versiunea in lb romana) Anul aparitiei: 1906 Am...

Close