Citatul zilei: “M-as baga intr-o relatie serioasa …. dar nu stiu intr-a cui !
Circula ieri pe Twitter si nu puteam sa nu ma gandesc cat adevar este in spatele unor cuvinte spuse in gluma. Nu am putut intelege niciodata si nici nu cred ca voi ajunge sa inteleg de ce unele persoane aleg sa se injoseasca atat de tare incat sa desparta cupluri, familii, sa lase copii fara parinti, doar pentru cateva clipe de asa zisa fericire.
Cum poti sa fii multumit stiind ca ai furat viata altcuiva, ca ai calcat cu picioarele peste fericirea unei persoane? Cum poti sa stai linistit, fara sa te gandesti ca vei pati si tu acelasi lucru in viitor, partenerul tau prezent avand deja antecedente? Cum poti dormi noaptea stiind ca din cauza ta o persoana nevinovata plange si sufera deoarece toate visele pe care le avea s-au destramat?
Prea multe persoane dragi mie au suferit din cauza acestor persoane care nu sunt in stare sa-si creeze propria viata, astfel incat simt nevoia sa o fure pe a altcuiva. Prea multe lacrimi, prea multa disperare si suferinta am vazut in ultimii ani, asa ca nu voi avea niciodata nici cea mai mica compasiune sau intelegere pentru cei care strica ceva ce a fost creat din iubire.
Stiu din proprie experienta ca daca te iubesti pe tine indeajuns incat sa nu te vinzi pentru putina iubire/bani/orice altceva ce ai putea obtine, vei rezista la orice presiune ce te-ar determina sa gresesti. Si chiar daca nu ai si tu un partener caruia sa-i fii infidel atunci cand procedezi astfel, iti esti tie infidel, pentru ca iti calci principiile si iti furi din posibilitatea de a fi vreodata cu adevarat fericit.
15 Comments on Cateva cuvinte despre infidelitate
Leave a Reply to andreea Cancel reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
So very true…Parintii mei s-au despartit dupa ce o amica de-a mamei s-a bagat in familia noastra. Dupa, mama s-a simtit foarte rau, nu-si mai dorea sa traiasca. Numai eu si cu ea stim prin ce-am trecut in acele clipe. La fel ca si tine, nu suport sa vad in fata ochilor persoane care despart cupluri. Acum e chiar la moda sa te combini cu iubitul prietenei tale cele mai bune, sa te culci cu iubita fratelui tau, s.a. Nu stiu unde vom ajunge daca vom continua asa…Deja rata divorturilor e ametitoare.
detest persoanele care despart cupluri ,sunt casatorita si nu as suporta sa fiu anselata sau mai rau sa ansel ,consider ca aceste persoane ce despart famili nu au inima si o fac din rautatea de a nu vedea famili fericite ai unite .am auzit cazuri si nu voi fi niciodata deacord ,sincer aveam o prietena sau asa zisa prietena care facea glume mereu ,am preferat sa o pierd pe ea decat sa mi destrama iubirea,
Sincer cred ca judecam prea rapid in ziua de astazi. Am impresia ca atunci cand un cuplu se desparte, vina se imparte la 3. Probabil fiecare a gresit la un moment dat, sau nu a fost inteles sau nu s-a simtit inteles la un moment dat. Nu cred ca e corect sa dai vina pe o singura persoana pentru destramarea unei relatii. Imi pare o perspectiva relativ restransa si comoda aceea in care vina e data pe persoana care “desparte”. Nimeni nu poate sa “desparta” decat cu consimtamantul celuilalt. Nimeni nu se desparte de o persoana alaturi de care se simte inteles si implinit.
Andreea, eu consider ca atunci cand doua persoane nu se impaca, se despart de la sine. Nu e nevoie de o a treia persoana care sa vina si sa “convinga”. Crede-ma ca stiu o multime de cazuri cand doua persoane s-au despartit din cauza ca a intervenit cineva iar dupa aceea persoana care a tradat si a ramas cu cea care l-a influentat a regretat amarnic. Deciziile acestea se fac de multe ori din cauza sexului, ca deh…la prima impresie e mai bun sexul cu o persoana noua, decat cu una de atatia ani. Dar dupa ce acest miraj al sexului trece, apar regretele.
Eu nu gasesc intelegere indiferent de motiv. Ca nu se mai impacau, ca el a zis ca nu o mai iubeste, ca de fapt sunt despartiti de o gramada de timp, ca ea a zis ca se sinucide daca el o lasa…astea sunt povesti spuse de obicei de “el” unei “ei”, ca sa o convinga sa se culce cu el.
Eu spun un mare NU infidelitatii, oricare ar fi motivele.
P.S. Vina se imparte la 3 – de ce nu s-ar imparti la 2? De ce trebuie mereu sa intervina o a treia persoana care sa convinga pe unul dintre parteneri ca de fapt viata lui nu e asa cum vrea, ca ar fi mai bine, etc. Uneori esti perfect multumit de viata ta, pana intervine cineva care sa-ti promita marea cu sarea. Iar dupa aia ajungi sa regreti de nu mai poti. Pentru ca, dupa un timp, vei observa ca persoana care ti-a promis o multime de lucruri, care ti-a promis ca vei fi mai fericit, nu si-a indeplinit promisiunile.
Eu zic ca exista tot felul de relatii..si de aia am zis ca judecam prea rapid.Pot fi relatii in care ambii parteneri sa nu aiba curajul sa iasa din situatia respectiva de teama singuratatii. Sunt momente in care suntem prinsi in relatii in care nu suntem pe deplin fericiti..si descoperim pe cineva cu care sa ne potrivim mai bine. Si atunci abia avem curaj sa iesim din relatia in care ne aflam.Cum spuneam..sunt tot felul de relatii..si tot felul de iesiri din relatii( n-or fi toate bune)
Si am zis ca vina se imparte la 3 gandindu-ma la exemplul dat aici: 2 oameni care sunt “despartiti” de al treilea. Unde cred ca vina se imparte. Pt ca o relatie nu ajunge rupta decat daca ceva deja scartaia in ea…deci o data sunt cei 2 care aveau o relatie..si abia apoi persoana din cauza careia se destrama relatia.
Cat priveste partea cu “esti perfect multumit de viata ta pana apare cineva care sa iti promita marea cu sarea”..daca accepti inseamna ca nu erai destul de multumit cu viata ta, sau ca ai cedat unei tentatii..dar aici iar..e vorba de ce alege fiecare persoana..
Andreea: Fiecare are dreptul la opinia sa. Nu zic ca nu ai si tu dreptate (pentru ex pe care le-ai spus), dar atunci cand vei trece tu sau cineva foarte drag prin aceasta situatie, poate nu vei mai vedea lucrurile la fel.
Da, depinde de fiecare relatie. Ce am vazut eu pana acum nu a inclus niciodata 2 persoane plictisite care s-au bucurat ca a venit a o treia care sa le dea curajul sa o termine.
Am citit discutiile voastre si nu am putut sa nu ma gandesc ca probabil asta ar zice o persoana care s-a bagat intr-o relatie si a destramat-o. Ca nu aveau curaj sa se desparta, ca nu erau fericiti, ca vina e a tuturor. Incearca sa se imbete cu apa rece, deoarece in adancul inimii se simt foarte vinovati. Si dau vina pe oricine altcineva, dar nu pe ei. Ei chiar sunt eroi, au reusit sa aduca fericirea pentru toti cei implicati. Cuplul despartit va fi muuult mai fericit, datorita lor.
Viorica, “probabil” e foarte bine spus.
Eu nu m-aş grăbi să arunc cu piatra. Şi am suficientă experienţă. Nu le-am condamnat niciodată pe femeile care au fost în viaţa fostului meu soţ, nu m-a interesat cine sînt, nu cred că vina le aparţine şi că un bărbat sau o femeie pot fi “convinse” să facă ceva ce nu vor, că se “bagă” altcineva într-o relaţie perfectă şi o strică. Mai gîndiţi-vă la asta! E mai simplu să arunci vina undeva în afară.
Orin, parintii mei s-au despartit dupa 35 de ani de casatorie.Se impacau inainte,nu se certau, insa dupa ce a intervenit draga mea mama vitrega, totul s-a terminat. Iarta-ma ca sunt asa de furioasa pe ea, pe faptul ca din cauza ei mama mea a ramas singura la 60 de ani.
Daca ati pati si voi la fel in familiile voastre, poate nu ati mai fi asa de iertatori. Voi ce i-ati spune femeii sau barbatului care v-a destramat familia? Ati accepta-o?I-ati spune: Stii, nu e vina ta, e doar vina parintilor mei. Noroc ca ai venit tu, ca acum parintii mei sunt tare fericiti.
Macar de ar fi fericiti, macar unul din ei. Dar nu, nu sunt. Nici tatal meu, nici mama mea. Si nici ea, pentru ca isi da seama ca tata regreta.
Ca sa nu mai zic ca nu stiu cum se face, dar aceste femei intervin doar in familii cu o situatie financiara buna. Daca sunt atat de sincere, de ce nu se uita la barbati mai saraci?
Viorica, imi pare rau…Stiu cum este.
Acest subiect este unul delicat pentru majoritatea dintre noi. Cei care am suferit din cauza aceasta, vom condamna mult mai aspru decat altii. Cei care au suferit mai putin sau chiar deloc, vor trata acest subiect cu indiferenta. Fiecare are dreptul la o parere, dar cel mai important este felul in care ne vom purta noi in viata. Daca vom alege sa facem si noi greselile parintilor nostri sau vom alege sa ducem o viata corecta, fara a cauza suferinte altora.
Eu aleg ultima varianta pentru ca imi doresc sa pot dormi linistita noaptea. Indiferent de problemele dintr-un cuplu, nu ma voi baga, nu voi incerca sa dau o finalitate prin actiunile mele. NICIODATA nu ma voi baga intr-un cuplu care are si un copil, deoarece stiu cat de mult poate suferi un copil (indiferent de varsta) atunci cand parintii sai divorteaza. Daca au probleme, sa divorteze din cauza lor, nu din cauza mea.
Si nu dau cu parul, fiecare isi traieste viata asa cum doreste. Insa eu vreau sa-mi traiesc viata fara sa am regrete.
Eu nu am experienţa asta din punctul de vedere al copilului, o am din cel al soţiei. Cred că îi este greu mamei tale singură, şi mie mi-a fost şi încă îmi este dar tot nu pot să dau vina pe celelalte femei. Şi nu m-au durut atît ele cît faptul că nu mă mai vroia pe mine. Din punctul meu de vedere, o astfel de relaţie te consumă mai mult decît singurătatea. Nu ştiu ce cred copiii mei despre asta. Sper să nu fie la fel de afectaţi ca şi tine.
Orin – iti vorbesc acum din punctul de vedere al unui copil cu parintii divortati: desi eram deja mare, am suferit foarte mult. E important ca cei mici sa nu va vada certandu-va, sa nu va vorbiti unul pe altul de rau de fata cu ei, sa nu va vada plangand sau suferind. Chestiile astea traumatizeaza un copil.
Relatiile bazate pe o iubire absolut perfecta, nu exista, asa ca daca o relatie se destrama, nu e chiar asa o tragedie…Nu dramatizati.Singurul lucru pe care il cer este sa se ocupe de copii, in continuare, ca ei sa sufere cat mai putin.Eu regret ca am ramas intr-o casnicie nefericita 26 de ani, de dragul copiilor.Regret ca am fost fidela.Chiar si o fericire “furata” mi-ar fi indulcit existenta.De ce exista despartiri si dupa 30 de ani de casnicie?Pentru ca la varsta asta, in cele mai multe cazuri, o femeie nu prea mai arata ok ca sa poate fi dorita in schimb, unii barbati au sarm si dupa 55 de ani si e treaba lor daca vor sa si-l verifice cu alta mai tanara.Femeia ramasa singura… sa zica mersi.Eu m-as bucura ca sotul meu sa plece chiar si intr-o aventura, nu am instinctul proprietatii, cata vreme nu ma jigneste si nu ma bruscheaza.