Castiga acum un set pentru pasionatii de ceai! SweetWood.ro ofera pentru bloggerii participanti un ceainic Tea For One Africa si 2 sortimente de ceai (verde Gunpowder 100g si fructe Bora Bora 100g) in valoare de 107 lei iar pentru comentatorii participanti 2 sortimente de ceai (ceai rosu Red Cherry si negru Earl Grey Superior) in valoare de 26 lei!
Ce trebuie sa faci?
Daca esti blogger, scrie un articol pe blogul tau despre o amintire legata de ceai. Post-ul trebuie sa contina un link catre www.sweetwood.ro pe cuvantul ceai si un link tot catre sweetwood.ro pe cuvantul “Sweetwood” (atunci cand mentionati ca articolul este scris pentru participarea la concursul Sweetwood). Dupa ce ai postat trebuie sa ne anunti ca participi, printr-un comentariu la acest articol (care sa contina numele tau si link-ul catre articolul cu care participi la concurs).
Daca nu ai un blog, lasa un comentariu la acest post in care sa ne povestesti despre amintirile tale legate de ceai.
Perioada concursului: 11 ianuarie – 11 februarie 2011 (inclusiv).
Castigatorul va fi ales de catre SweetWood.ro in functie de creativitatea si de corectitudinea limbajului articolului/comentariului.
Concursul este deschis participarii tuturor persoanelor fizice cu domiciliul/resedinta in Romania.
Mentiuni: Va rog nu comentati ca Anonim si cu adresa de email fictiva. Se accepta o singura inscriere de pe acelasi IP. Voi lua legatura cu castigatorul, insa daca nu reusesc (emailul nu este cel corect, nu mi se raspunde, s.a.), va fi ales un nou castigator. De asemenea va rog sa intrati pe 22 februarie pe blog pentru a vedea numele castigatorului (ne rezervam 10 zile pentru a citi toate articolele/comentariile).
Responsabilitatea oferirii premiului castigatorului cade in sarcina sponsorului concursului, S.C. Sweetwood S.R.L.
85 Comments on Concurs pentru pasionatii de ceai
Leave a Reply to Dulce amăruie | Love addiction ... √v^√v^√♥ Cancel reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
buna ziua!! Imi place ca ezista initiativa si pt concursuri originale si de bun gust. Eu am o amintire placuta despre ceai……care ma amuza si acum! In perioada sarcinii singurul lucru care ma facea sa nu ma simt rau dimineata era ceaiul rece pe care ai facea de seara si il indulceam cu miere! Era asa de bun ca imi lasa si acum gura apa!!!!! Ma amuz si acum cand imi puneam sotul sa cumpere cutii intregi de ceai si borcane cu miere. Dar acum imi aduc aminte cu placere de aceea perioda mai ales ca acum o iau de la inceput deoarece sunt iar gravida, iar sotul deja a facut aprovizionarea cu ceai, am deja 10 cutii ha ha ha va nultumesc Ceaus Loredana
Sunt o mare consumatoare de ceai…De fapt, asa imi incep ziua, in fata unei cesti de ceai, sorbind cu nesat din licoare dulce acrisoara, umplandu-mi narile cu aroma sa de neegalat. Si ziua mi se pare, brusc, mai frumoasa, mai usoara, fara mare bataie de cap…De multe ori m-am gandit ca mi-ar fi placut sa traiesc in tarile asiatice, unde ritualul servirii ceaiului este ridicat la rang de arta! Sau in Anglia, unde ceaiul este baut aproape cu fiecare ocazie. Primele mele amintiri legate de ceai sunt estompate in memorie, pentru ca sunt legate de bolile copilariei cand mama ma obliga sa beau ceai, si asta nu-mi facea prea mare placere. Mai tarziu aveam sa descoper beneficiile si placerea aduse de o ceasca de ceai!
Cand ma gandesc la ceai incep sa ma simt deja mult mai bine, mult mai relaxata si chiar imi aduc aminte de modul in care am descoperit cat de rafinat, delicios si deosebit poate fi ceaiul, asta inainte sa-l consider banal si pentru oameni batrani cu probleme de sanatate.
Intr-o zi am primit o invitatie la ziua unei prietene care a decis sa o organizeze intr-o ceainarie, bineinteles ca am acceptat fara sa banuiesc ca ma voi indragosti iremediabil de aromele ceaiului.
Acolo ne asteptau o multime de ceaiuri cu arome care mai de care mai deosebit, verde, negru, cu fructe, englezesc, indian, cu caramel, cu scortisoara, toate in ceainice care m-au fascinat, cu desene japoneze, cesti haioase. Unele se combinau cu miere, lapte, zahar si erau asa de parfumate si aromate incat am baut asa de mult ceai ca faceam ture la baie.
De atunci cand intru intr-un magazin ma duc mereu la raionul de ceaiuri sa vad daca a mai aparut vreo aroma noua, iar toate cunostintele care pleaca in strainatate le rog sa imi aduca cate un ceai cu arome noi pe care nu le-am incercat , iar pe la ceainarii ma duc saptamanal sa-mi reinnoiesc stocul de ceai preferat.
Cred ca pana acum am incercat cateva zeci de arome si combinatii si recunosc ca sunt o adevarata “ceaioholica” (dependenta de ceai nu gluma).
va pup
Vai Mihaela ce concurs fain, bravo!
Linkul meu pentru concurs e acesta; http://ancahotineanu.wordpress.com/2011/01/11/ceaiul-din-ceainic/
Foarte frumos concursul Mihaela!
Ca sa particip si eu o sa va spun cum imi incep ziua.
Ma trezesc, ma spal, imbrac etc, alerg pe jumatate adormita prin agitatia, aglomeratia si claxoanele orasului pana la serviciu.
Ajung la birou si brusc e liniste… Telefoanele inca nu suna, colegii nu prea au venit, inca nu am primit mailuri, nu sunt requesturi, inca nu sunt probleme.
Atunci e momentul ideal pentru o cana de ceai pe care sa o savurez pana la ultima picatura. Sa ma linisteasca si sa-mi redea echilibrul interior. Dupa aceea sunt gata sa incep o noua zi.
Un concurs frumos si …delicios! Poate am si eu inspiratie si scriu ceva.
LuciaBlueFlower: Ai suficient timp la dispozitie, o luna. 🙂
Si daca tot am scris un comentariu pentru acest articol, vreau sa multumesc tuturor pentru aprecieri (Adriana, Anca, Loredana).
Am descoperit arta ceaiului acum cativa ani cand i-am propus unei prietene sa mergem la o ceainarie de pe langa Cotroceni. De atunci, vara, iarna prefer ceainariile. Vara ador tea shake-ul (compus din ceai rece de vanilie amestecat cu inghetata) si ice-tea-urile, iar iarna prefer ceaiurile negre. Linistea din cadrul unei ceainarii parca te ajuta sa lupti cu stresul cotidian si sa te refugiezi intrun spatiu plin de arome aburinde. Pe cei care inca nu sunt dependenti de asta, ii sfatuiesc sa se grabeasca! 🙂
amintiri despre ceai…sunt placute ..uneori mai sar calul si beau un pahar in plus iar a doua zi cine ma salveaza…ceaiul bineinteles ,el este eroul de a doua zi.deci sfatul meu este sa beti ceai ,va poate fi un bun aliat in lupta cu bolile,
Dimineata a nevoie de o cafea pentru energie. Seara am nevoie de un ceai pentru a ma linisti si pentru a ma pregati de somn. In bucatarie am vreo 10 tipuri de ceai din comert, plus ca mama a cules de-a lungul anului plante pentru ceai. Rezerva e asigurata. 🙂
O amintire draga legata de ceai e un moment pe care il retraiesc aproape in fiecare seara. E acel moment in care imi incrucisez picioarele pe pat si tin cana cu ambele maini, simtind aroma pana in adancul pieptului…e si acesta este un moment care pe mine ma elibereaza. Simplul fapt de a ma plimba cu cana prin sufragerie, privind pe geam putinii trecatori de la acea ora reprezinta ceva special. Nu ma intrebati de ce. Chiar nu stiu. Poate pentru ca pentru prima oara in intreaga zi e LINISTE. Iar ceaiul nu numai ca se pliaza perfect pe atmosfera, mai mult decat atat, completeaza atmosfera pentru o clipa perfecta.
Ma simt ca Ion Creanga cand imi amintesc de ceaiul de tei. Aveam un adevarat ritual cand mergeam in vacanta de vara la tara si mergeam la cules de flori de tei. Cu bunica, matusile si verisoarele mele (na, am familie mai mult de fete) stabileam o zi in care sa mergem la padurea cu tei. Plecam in racoarea diminetii in capul satului si strabateam un drum batatorit de rotile carutelor si tractoarelor, pana ajungeam vrajite de mirosul padurii. Una dintre matusi era mereu cea care se urca in copac sa taie crengutele, ca apoi noi sa le luam si sa culegem fiecare floare si sa umplem sacul. In drum spre casa ne mai povestea bunica despre boieri si C.A.P-uri. Ne invata istoria, spunea ea.
Cel mai mult imi placea finalul ritualului, teiul intins pe cateva foi de ziar in camerele noastre, al carui miros aproape ca intra si in haine si dura cateva zile bune. Mmmm…
Sunt o mare consumatoare de ceai,dar si de cafea ,daca doresc sa fiu sincera cu mine.Dimineata a nevoie de o cafea pentru energie. Seara am nevoie de un ceai pentru a ma linisti si pentru a ma pregati de somn. Si ziua mi se pare, brusc, mai frumoasa, mai usoara, fara mare bataie de cap,chear ma gandesc,de multe ca mi-ar fi placut sa traiesc in tarile asiatice, unde ritualul servirii ceaiului este ridicat la rang de arta! Sau in Anglia, unde ceaiul este baut aproape cu fiecare ocazie. Primele mele amintiri legate de ceai sunt estompate in memorie, pentru ca sunt legate de bolile copilariei cand mama ma obliga sa beau ceai, si asta nu-mi facea prea mare placere.Cel mai mult imi placea finalul ritualului, teiul intins pe cateva foi de ziar in camerele noastre,chear si menta,musetel,soc,asa le usca mama mea al carui miros aproape ca intra si in haine si dura cateva zile bune. Mai tarziu aveam sa descoper beneficiile si placerea aduse de o ceasca de ceai!Sanatatea!
De cate ori ma simt obosita, dupa-amiaza imi fac o cana de ceai verde si o savurez cu o lingurita de miere de tei si o felie de lamaie…este energizanta si revigoranta…Incercati si voi…
am scris un articol aici: http://urobores.blogspot.com/2011/01/ceai-sau-cafea.html
In fiecare dimineata, imi beau ceaiul de fructe, dar odata eram mai grabit si am uitat ca de-abia luasem ibricul de pe foc,si am dat sa torn pe gat. Mi-a luat gura foc, cred ca nici pompierii nu puteau sa stinga “incendiul” pornit. Vreo cateva zile imi simteam limba aspra si sensibila, iar de vorbit nu prea am mai stat la taclale ca ma ustura. Am si amintiri placute, de exemplu am fost in Anglia in urma cu cateva luni si acolo am dat peste un magazin care era axat numai pe servit ceaiuri, degustat, iar la ora cinci daca te numarai in primii 10 clienti parca, primeai o cescuta de ceai gratis+ gem care, ce sa zic ii mai simt aroma si acum.
In fiecare gospodarie exista cateva sortimente de ceai, incepand de la cele medicinale pana la cele fine, pastrate pentru zile “mari”. Imi place ceaiul, dar nu pot sa afirm ca nu imi incep ziua fara a-l savura. Am tabieturi bine definite, o cauza ar putea fi varsta, dimineata neaparat cafea dar seara ii ramane dedicata ceaiului. O mica deviatie din copilarie, cand ceaiul era folosit pentru ati face curaj sa te bagi in asternuturile reci. Concursul acesta m-a determinat sa fac o incursiune in timp, cand copil (inainte de 1990) fiind si ceaiul era un lux. Noroc cu bunicii de la tara ca ne mai trimiteau o izma, un tei sau musetel. Ceai chinezesc sau indian nu exista in vocabularul nostru si traiam intro lume atat de limitata si indoctrinata incat nu stiu cum au supravietuit parintii nostri.
Coradi http://xmyinfo.wordpress.com/2011/01/09/136/#comment-21
Asa da, frumos concurs.
Ce sa va spun, sunt o devoratoare a ceaiului. Deci, mai exact, eu nu beau apa, niciodata, cam de vreo 30 de ani. Apa mea…este ceaiul. Beau numai ceai. Imi place foarte mult ceaiul din fructe exotice, dar se intampla sa nu am mereu in casa astfel de ceai, atunci merge orice ceai. Il beau cu multa lamaie. In corpul meu nu exista apa (ca sa zic asa….), ci ceai. Deci, cum se spune: si-n culcare, si-n sculare, eu beau numai ceai. Daca se intampla sa plec la un drum mai lung, imi iau de acasa sticla cu ceai, cat consider eu, sa-mi ajunga.
“Daca ma-ntreaba cineva: Cu sanatatea cum mai stai?
Se va convinge imediat
Cand ii voi spune: Beau doar ceai”.
Raspund si eu acestui concurs minunat in calitate de mare consumatoare si iubitoare de ceai.Ziua mea incepe si se incheie cu o..ceasca de ceai!Nu concep viata fara ceai si am reusit sa-i conving si pe cei dragi sa-mi impartaseasca gusturile!
Frigul s-a instalat, de suficienta vreme si pe plaiurile romanesti, lasand, undeva, departe, serile tarzii petrecute pe terase in fata unei bauturi racoritoare.
Bucurestiul, dar, si multe alte orase ale tarii, ne ofera destule alternative, in ceea ce priveste relaxarea in miez de seara. Ceainariile au devenit o astfel de optiune pentru multe persoane.
Atmosfera relaxanta, intima, si o bautura calda, intr-o ceaininc frumos decorat, reprezinta numai cateva din elementele, menite sa ne imbie sa ne petrecem cateva ore intr-un asemenea local.
Desi numeroase varietati de ceai sunt, inca, pregatite, in mod traditional, maniera in care bem ceaiul s-a schimbat substantial – in lumea ocupata de astazi, majoritatea oamnilor isi beau ceaiul pe fuga si putini sesizeaza daca este vorba de un ceai banal, produs in masa, sau de un amestec de calitate cu o aroma unica.
Cha inseamna in limba romana ceai, denumire ajunsa la noi pe ruta de nord-vest a Drumului Matasii, cealalta fiind pe mare si pornind din sudul Chinei, unde, in Fujian, pronuntia pentru ceai era te. Asadar, pe cale maritima ceaiul a ajuns sa se cheme la englezi tea, iar pe uscat, pornind din nord-vest, unde caracterul pentru ceai se pronunta cha, a juns din India pana in Rusia cu numele de ceai, de unde l-am preluat si noi.
Ceaiul era apreciat si avea o insemnatate aparte si pentru literati. Multi au scris poeme despre ceai. Iar calugarii asociau bautul ceaiului cu simplitatea unui stil de viata, gasit in filosofia budista chan sau in taoism, avand, in acelasi timp, si un efect tonifiant, ajutandu-i astfel in orele de meditatie de la templu.
Au fost scrise si carti despre ceai, printre care cea mai cunoscuta este Cartea ceaiului, de Lu Yu, ce este localizata in dinastia Tang. Inainte de aceasta perioada, ceaiul se bea doar ca medicament. Este ceea ce afirma chiar Lu Yu, in cartea sa, amintindu-l pe legenarul imparat Shen Nong, considerat descoperitorul ceaiului.
Ce este pentru mine ceaiul? Probabil o forma de arta, cu o cultura deosebita in spate, care face in mintea mea toate aceste legaturi si ma determina sa o apreciez. Pentru mine, este, in egala masura, o bautura si o arta. Ceva poate asemanator cu arta culinara. Ca si cum cineva ar orna salata pe un anumit platou. Intr-un mod similar, imi caut si eu un anume ceainic sau bol, un anume material textil sau o tava, o anume culoare. Este si o cautare de frumos…
Ce concurs deosebit, cred ca voi participa si eu imediat ce ma adun sa scriu ceva deosebit si original 🙂 Multumim!
Laura Frunza: Astept cu mare drag participarea ta la concurs! Acum iti rasfoiesc si eu blogul si chiar imi place mult, desi nu-s mamica (inca). 🙂
buna! vreau si eu sa particip la acest concurs -nu sunt o consumatoare de ceai prea inraita pot spune ca consum doar dimineata si atuncipe graba .e sanatos si eficace sa consumi ceai de orce fel -felicitarile mele celor ce pot consuma numai ceai,,daca se pune la o ceasca de ceai si una de cafea -.super concursul felicitari mihaela ca ne ti pe blog ….
Bravo Mihaela pentru concurs…e super faina ideea…sper sa-mi pot aduna si eu gandurile pt a participa..daca nu , voi fi incantata sa citesc povestile concurentilor.Multa bafta :)…si la cat mai multe “vorbe cu ceai”!
laura
Laura: Concursul dureaza o luna asa incat ai timp sa participi. 🙂 Iti doresc de pe acum spor la scris. 😉
Mi-a facut placere sa scriu despre lucruri importante din viata mea:
http://feli-popa.blogspot.com/2011/01/ceaiul-tabietul-familiei.html
Buna ziua! Cand vorbim de ceai in Romania trebuie sa facem pentru inceput distincinctia ceai (bautura obtinuta din frunzele arborelui de ceai)- care nu are o traditie si care a fost si oarecum scump pana mai de curand si infuzie/decoct -fierturi din diferite plante medicinale.(Si ceaiul ceai tot infuzie e)
Ceaiul – ceai, cu traditia lui de import si semnificatiile lui culturale este rezervat unei minoritati sociale.
Ceaiul infuzie de plante medicianle este cel mai raspandit si folosit la noi ca panaceu universal. Orice boala are romanul face un ceai…….de la raceala la boli de ficat……..sau ia o tarie ceea ce e mai rau.
Referindu-ma la acest din urma ceai din plante medicinale/aromatice ma leaga amintiri foarte placute din copilarie. De fiecare data cand eram racit eram tratat regeste de catre bunicii mei (cu care am locuit): Nu mai aveam nicio indatorire, primeam fructe (banane puse pe sifonier in ziar sa se coaca), portocale…..ce bucurie era, si ceaiuri de tei, menta, si altele cu lamaie.
Am reusit sa scriu si eu ceva pentru concurs.
““Frigul si ceata de afara o indemnau spre retragerea din lume. Toamna care sta sa se termine ….” Mai multe aici:
http://luciablueflower.wordpress.com/2011/01/19/concurs-pentru-pasionatii-de-ceai/
Ma bucur mult Lucia! Succes la concurs!
Iti multumesc si eu! 🙂
Cum m-am lăsat de cafea
Eram un băutor de cafea pot spune înrăit. Dimineața, înainte de a mă trezi, îmi făceam o cafeluță într-o ceșcuță de un sfert de kil. Asta mă făcea să trec la faza de trezire după care să mă apuc de lucru. Ca o performanță, odată la o petrecere, soția unui prieten a numărat: 16 cești cu ness.
Nu se mai putea merge așa înainte încât am început să caut alternative.
Am descoperit ceaiul. De fapt toată lumea vorbește azi de ceai și mai ales de ceaiul verde.
Ce-i interesant însă, din cei care-i laudă calitățile, 80-90% nu beau așa ceva.
Așa am pățit la început și eu. Mi-am trântit o cană cu ceai verde în care am turnat apă în clocot, am lăsat să se infuzeze până mi-am adus aminte de el după care am sorbit, fără zahăr căci așa am auzit că se bea.
Bleah! ce îngrozitor. După ce că avea toate amărăciunile pământului, mai rămâneai și cu un gust metalic în gură de parcă era fiertură de cuie și fiare vechi. Ce o fi găsit cei ce laudă această licoare atât de plăcut la el, mi-am zis?
Dar perseverent cum sunt în a-mi lămuri nedumeririle, am căutat cauza prin reviste, cărți, internet și am găsit prima greșeală – timpul de infuzare.
Am procedat ca atare și s-au schimbat treburile. Am început să simt gustul de ceai dar mai aveam o nedumerire, căci, după cum am citit, ceaiul se bea prin mai multe infuzări așa că într-o zi m-am umflat cu ceai doar din 3 infuzii, consumând 3 căni de un sfert de ceai (asta era măsura mea).
Înapoi la studiu, trebuie să greșesc undeva că nu puteam ajunge la performanța a 7-8 infuzii și am constatat că o infuzie este de fapt o ceșcuță cu ceai pe care o bei dintr-o sorbitură.
Din nou s-a aprins beculețul și am realizat că de fapt, dintr-o ceșcuță în alta ajungi să consumi o cantitate relativ mică de ceai și să simți savoarea la fiecare înghițitură. Ce mai. Devenisem expert așa că am mers mai departe cu studiul și am descoperit că varietatea de ceai este uriașă de la care ai satisfacții nenumărate.
Acum sunt permanent în descoperirea de noi satisfacții dar cea mai mare este alta.
La o ceașca de ceai în afară de gustul și aromele plăcute, de potențiala socializare când se adună mai mulți în jurul ceainicului, găsești și clipe de relaxare, de liniște, de rupere de nebunia cotidiană. Nu numai trupul dar și spiritul se bucură și devii alt om, cu alt chef de viață. Mai mult, cofeina din unele ceaiuri m-a făcut să uit de cafea. Zilnic descopăr ceva nou.
Cine nu se lasă prins în mrejele ceaiului pierde poate cea mai frumoasă parte a vieții.
O poveste de iubire cu aroma de ceai de cirese
Imi aduc aminte cu drag de cea mai frumoasa perioada a vietii mele.Eram doi adolescenti indragostiti.Decorul iubirii noastre timide,sincere si patimase era o ceainarie cocheta.
Si acum dupa zece ani inca respir aerul si parfumul acelui mirific loc.Serveam doua,trei ceaiuri zilnic, ne sarutam pe furis, ne atingeam mainile si ne schitam cele mai adevarate idealuri de viata.
Si ce poate sa fie mai frumos cand discret, langa cescuta de ceai fierbinte,in aburul lacrimilor de iubire, pe un servetel iubitul meu imi scria:
“Toate stelele din lumea asta a mea
Mi-au trimis in suflet,azi iubirea ta!”
Un rasfat cu ceai, zile magice si impacate si o dispozitie romantica sunt ingredientele acestui ceai cu aroma de seductie.
Jocurile parfumate(dulceata,aroma si prospetime) si notele fructate de Wild Cherry ale ceaiului confereau un aer sic vietii noastre.
Un ceai in jurul caruia viata a devenit o arta a conversatiei si a iubirii implinite.
O poveste a unui ceai ispititor care imi aminteste de magia trecutului si pofta de viata a prezentului!
… da Veronica… foarte frumos scris.
M-am întors în timp pentru câteva clipe. Demult, la noi la români nu era moda cu cafeaua. Mama mea, când primea oaspeti le servea un pahar cu apă rece și o farfurioară cu dulceață. Avea o gramadă de sortimente preparate în casă de mâna ei: zmeură, cireșe dulci sau amare, coacăze, mure, afine, fragi, trandafiri, șerbet de trandafiri … și lusta poate continua.
Câți din cei de azi se pot lăuda cu astfel de performanțe? Pun pariu că aproape nimeni. Deh! Comoditatea, viața trăită în fugă ne lipsește de astfel de delicatese de altfel în detrimentul sănătății noastre. Uneori un ceai rece vara sau fierbinte în perioada rece, făcut din flori de tei, din fructe uscate, frunze de mentă sau chiar … ceai rusesc (ceai negru). Cafea nu era decât cicoare, menado, nâut care nu erau bune decât de colorat laptele.
Azi, la cine mergi in casă te întreabă invariabil: servești o cafeluță? Nu contează ora sau daca obișnuiești să consumi cafea. De obicei vizitele se fac la orele dupăamiezii când sinceri să fim nu prea merge cafeaua caci se apropie seara. Dar… doar atât ești întrebat: ocafeluță?
Nimic despre varietate căci omul are in casa doar un sortiment care la gust este la fel cu celelalte.
Cum ar fi dacă ești întrebat: servești un ceai? fierbinte/rece de tei (te duce cu gândul la Eminescu), de mentă, de trandafiri, verde, negru, de fructe, cu lămâie, cu aromă de iasomie, de maceșe, cu sirop de arțar… și lista se poate întinde în funcție de depozitul de ceaiuri pe care îl ai în casă.
Acum după ce am descoperit lumea ceaiului îmi dau seama cât de multe plăceri lăsate de Dumnezeu pe pământ erau trecute cu vederea.
Câte idile frumoase nu se pot înfiripa în aburii unei căni cu ceai…
Cel mai bun ceai de care îmi aduc aminte.
Era o zi de vară la munte. Eram cu părinții în pastoral cu stupima la cules miere polifloră.
Cald dar nu torid, numai bine ca albinele să alerge de colo-colo din floare în floare după nectarul dulce. Un zumzet general se împletea cu foșnetul copacilor de lângă stupină și cu susurul pârâului din vale.
Me-am așezat lângă cabană să servim masa de amiază. Mămăliguță cu carne conservată în untură, peste care s-au pus câteva ouă bătute omletă. Lângă această tichitură câte un boț cu brânză proaspătă adusă de la o stână nu departe de unde eram.
Masa stropită cu câte o ulcicuță cu vin rece pus de cu vreme în apa unui izvor a fost binevenită după munca prin stupină.
Înainte de a ne întinde puțin la umbră cineva a spus că după o așa masă ar merge bine un ceai dar de unde că nu aveam decât apă și miere la îndemână.
Atunci a intervenit mama. Vreți ceai, lasă că vă fac unul de o să mă pomeniți. A luat un săculeț de tifon și cu pași grăbiți a dispărut într-un pâlc de pădure.
Între timp noi cei rămași am ațipit toropiți de soare și de masa copioasă.
Ne-a trezit mama cu chemarea: cine a dorit ceai – este gara.
Pe masă stăteau înșiruite, ulcelele de lut, pahare, căni pline cu ceaiul aburind. Alături un castronel cu miere galbenă.
Am pus câte o linguriță de miere și am sorbit. Erau în cană parcă toate florile din jurul nostru.
Am întrebat-o care este secretul acestei minunății.
Nici un secret. Frunze de mure, zmeură, afine și fragi. Peste toate am pus o mână de frăguțe, de zmeură, mure și afine proaspete. A ieșit un soi de licoare pe care poate numai zeii o beau. Nimic nu se putea compara cu aceasta.
Sub impulsul mirezmelor, o nouă putere ne-a pus în mișcare pentru a ne continua munca. Asta până seara când am mai băut câte o cană în lumina pâlpâitoare a cerului înstelat.
Apropo. De când nu ați mai văzut un cer înstelat în toată splendoarea lui?
Ceaiul imi aminteste de copilarie, de dimineti aburinde cand ma trezea mama si ma imbia aroma ceaiului de menta favoritul meu, in acea vreme…Diminetile reci de iarna capatau un gust mult mai revigorant, iar energia si caldura simteam cum ma cuprinde in tot corpul..In acesti ani in care am copilarit la tara, am invatat sa descopar si sa recunosc plantele medicinale, mai ales ca tatal meu era foarte constiincios sa le culeaga si sa le usuce, astfel incat sa avem pe tot parcursul anului cate o “minune” medicinala..De fiecare data cand tatal meu pregatea cate un ceai deveneam foarte curioasa ce aroma, ce iz uscat de natura aveau…Le sorbeam satisfacuta stiind ca ma “vitaminizez” cu sanatate….Iar amintirile legate de ceai merg departe, pe dealurile verzi pe care le colindam cu tatal meu in cautarea a te miri ce buruieni, cum le spuneam eu, amintiri care astazi raman departe, frumoase si pline de puritatea unui suflet de copil care a dainuit plapand in mine, sub aburul unui ceai…
Am găsit o sinteză care raspunde la intrebarea pe care unii și-o pun, de ce să consumăm ceai? O transcriu in continuare pentru cei interesați.
Ceaiul energizeaza, prelungeste viata si trateaza multe afectiuni. “Mai bine trei zile fara mancare decat o zi fara ceai!” – asa spune un proverb chinezesc despre acest elixir a carui prima certificare privind efectele sale benefice dateaza din anul 1211, cand calugarul Eisai a elogiat ceaiul verde in cartea “Mentinerea sanatatii prin ceai”. Iata cateva motive sa transformam consumul lui intr-un obicei cotidian:
– Ceaiul verde are in compozitia sa vitamine si minerale cu un rol esential in buna functionare a organismului: fosfor, mangan, sodiu, fluor, potasiu, fibre (regleaza tranzitul intestinal), flavonoide (regleaza sistemul hormonal), vitamina A (intarzie imbatranirea), vitamina C (sporeste capacitatea de aparare a organismului), complexul vitaminic B (ajuta la regenerarea celulelor organismului).
– Polifenolii antioxidanti continuti de ceaiul verde numite catheine, inhiba unele tipuri de cancer, mai ales cele de prostata, pancreas, ovarian, pulmonar, de colon si rect. Ceaiul verde protejeaza pielea de razele soarelui.
– Studii in curs de desfasurare (inca neconfirmate!) sugereaza ca atat ceaiul verde, cat si cel negru ajuta la reducerea riscului aparitiei bolilor de inima prin imbunatatirea functiei endoteliale (pastrarea arterelor deschise pentru a permite o mai buna circulatie), la scaderea tensiunii, reducerea colesterolului total si prevenirea transformarii colesterolului LDL in forma sa negativa.
– Preparat sub forma de infuzie sau capsule, ceaiul verde, prin actiunea sa stimulatorie si efectul diuretic, trateaza epuizarea nervoasa si obezitatea.
– Alaturi de programul alimentar stabilit, consumul de ceai verde asigura slabirea, pentru ca tine sub control pofta de mancare, detoxifica si, in acelasi timp, asigura o digestie eficienta.
– Are efect puternic asupra virusului gripei, eliminandu-l din corp, iar baut regulat, imbunatateste starea bolnavilor de HIV. O infuzie de ceai verde rece aplicata extern poate calma inflamatiile.
– Desi prea multa cofeina poate dauna sanatatii oaselor, un studiu a descoperit ca femeile mai in varsta care au baut ceai au avut o densitate mai buna a oaselor decat cele care nu au consumat ceai.
– Un studiu de cercetare sustine ca ceaiul negru, verde si oolong creste activitatea insulinei de aproximativ 15 ori, in urma testelor pe celule grase de la sobolani.
– Avand in compozitia sa fluorina, ceaiul verde scade riscul aparitiei cariilor dentare cu circa 50 %.
– Prin substantele antioxidante continute, ceaiul verde ajuta la pastrarea aspectului tanar (riduri, cearcane, acnee) si finetea pielii.
Dar exista si contraindicatii a consumului de ceai, bine de stiut. Baut seara si intr-o cantitate mare, ceaiul verde produce insomnie, constipatie, indigestie si agitatie din cauza excesului de cofeina. Din aceste motive, fiecare persoana ar trebui sa-si dozeze portia in functie de efortul facut si de gradul de toleranta la cofeina si teina. De asemenea, ceaiul verde scade absorbtia fierului si trebuie evitat de cei cu valori scazute ale acestuia.
Secrete in folosirea ceaiului
Toate varietatile de Camellia sinensis sunt disponibile sub forma de frunze sau pliculete. Dintre toate formele de ceai, cel instant contine cantitatea cea mai mica de catheine.
Ceaiul imbuteliat porneste de la niveluri foarte mici de flavonoide si tinde sa isi piarda calitatile in timp. Ceaiul decofeinizat este o optiune buna, desi contine cu 10 % mai putine substante fitochimice decat ceaiul cu cafeina.
Se pastreaza in locuri racoroase si intunecate, in recipiente inchise etans, cum ar fi borcanele de sticla. Ceaiurile verzi si albe sunt mai bune daca infuzia se face la temperaturi mai mici (aproximativ 80 ºC). Daca apa este prea fierbinte, frunzele se ard si lasa un gust amar.
Ceaiurile negre se infuzeaza la temperaturi mai ridicate, de 100 ºC. Ceaiul negru nu trebuie lasat in apa mai putin de 30 secunde si mai mult de cinci minute pentru a obtine aroma. 80 % din catheine este eliberata in aceasta marja de timp.
Nivelul de cafeina tinde sa fie mai mare in ceaiul din pliculete (cu cat e mai fin, cu atat elibereaza mai multa cafeina!), dar in mod obisnuit variaza intre 20 si 90 miligrame de cafeina la o cana de 250 ml, in comparatie cu cafeaua, care are intre 60 si 120 de miligrame.
Pentru dulceata sau mai multa aroma, in ceai se poate adauga miere, lamaie, zahar sau gem. Lapte in ceai? Compusul proteic din lapte numit cazeina poate reduce absorbtia catheinelor.
Cred ca este destul de edificatoare.
Multumesc Assiris, este foarte interesant!
Multumesc pentru ocazia de a retrai niste amintiri frumoase. Mica mea poveste este aici: http://bylaly.blogspot.com/2011/01/amintiri-cu-aroma-de-ceai-concurs.html
La cat mai multe concursuri si initiative inspirate.
Experiența continuă…
Dacă doriți sa experimentați plăcerea de a savura un ceai de calitate dar nu aveți curaj sau nu știți cu ce să incepeți, puteți debuta cu un ceai ce se găsește la CTS Corner sub numele ARABIAN MAGIC. Este un ceai de fructe și flori atent selecționate care combină un gust cu o aromă ce face să uitati de cotidian transportându-vă virtual în atmosfera Orientului indepărtat.
Compoziția acestui ceai (struguri, soc, petale de hibiscus, coji de portocală, arome, petale de albastriţă, petale de trandafir, afine, coacăze negre .) încântă la început ochii prin culorile superbe, apoi mirosul este îmbătător iar gustul armonios și plăcut plin de mister devine plăcerea supremă. Trei simțuri sunt răsfățate cu o singură linguriță de ceai.
Prepararea lui se face prin infuzare timp de 10-12 min la 100° folosind 4-5 lingurite/litru
Încercați și veți avea satisfacție deplină.
Assiris: Multumesc pentru recomandare! Chiar am sa-l incerc.
Interesant concursul si cu o tema placuta. O sa incerc sa va povestesc si eu ceva…de prin ale mele…
Vai Assiris cat de bine suna !!! Si portocale si petale de trandafiri… afine. Trebuie sa-l incercam. 🙂
Am scris si eu aici 🙂
Sper sa va placa.Nu ati spus care era limita de randuri…si eu am scris….multicel….
Cu bine, Aura
http://aurabijoux.wordpress.com/2011/01/25/ceai-cu-amintiri-concurs-sweetwood/
Cand ma gandesc la ceai multe amintiri imi vin in minte. As vrea vrea sa va povestesc intamplari dragute din copilarie legate de acest subiect, dar mi-am interzic sa fiu sentimentalista in acest episod…asa ca nu o sa va povestesc de aburii care ieseau din ceaiul de portocale al bunicului …nuuu…nici de parfumul florilor de menta puse la uscat pe pagini galbene de ziar…Hei, parca ma simt trasa de manca…ce ?? vreti sa va povestesc…?bine, trec repejor in revista cateva secvente dar sa nu ziceti ca nu v-am atentionat ca-s mai sentimentalista, mai de felul meu…
Bun, de unde sa incepem ? pai logic ca de la portocale.. doar sunt fructele mele preferate…
Acum imi vin in minte serile de iarna cand bunicul facea ceai din coji de portocala. Doar iarna se aduceau portocale in satucul bunicilor ..un sat uitat de lume, zic acum dupa atatia ani. Imi amintesc cum bunicul impartea frateste o portocala la 6 persoane ! adica o portocala taiata in 6 feliute…la final, fiecare membru al familei avea grija sa puna pe masa coaja de la la felia de portocala pe care o primise. Dupa aceasta operatiune, cand pe masa se strangea nu un morman de coji de portocala ci 6 sase coji , bunica venea cu un cutit mare, cu coada din lemn, si cu care cateva zile inainte luase gatul vreunei oratanii din curte ( pe mine ma ingrozea imaginea aceasta) si taia in mai multe bucatele aceste coji de portocala. Apoi cu gesturi prea meticuloase aseza bucatile de portocala in ceainicul de culoare verde si cu motive geometrice (mai tarziu am aflat ca le zice arabescuri acestor “figuri”geometrice). Eu cu sora mea ne uitam la bunica de parca ar fi ornat in ceainic nu stiu ce prajitura….asa eram de curioase …si sa vedeti cand ceaiul clocoltea…ce aburi ieseau…..se duceau pana in tavan, se plimbau pe langa bec, coborau apoi pe langa icoana cu Sfantul Ioan Botezatorul, ajungeau si la perdele…apoi parca ii vedeai ca, lin, coboara la loc in ceainic dar nu inainte de a-mi parea ca ajung si la mustatile motanului de langa piciorul scaunului…..Drept sa va spun, ceaiul acesta nu era prea gustos, ca deseori era amarui dar toate scenele acestea erau tare deosebite…si nu le apreciez acum dupa ce au trecut ani ci inca de pe atunci mi se pareau exceptionale….
Iaca ca v-am zis….nu v-am stors multe lacrimi, ok ?
Sa va povestesc despre preferintele mele actuale in ale ceaiului ?ador, ador ceaiul de iasomie, cand gasesc petale de iasomie printre frunzulitele de ceai verde….tare ma minunez…si ce guuust..De ceva vreme, mi-am pus in gand, si trebuie neaparat, sa incerc ceaiul de scortisoara…….vaiii, si toate celelalte mirodenii de peste mari si tari ..inca nedescoperite de “gustul meu”…
Nu va mai spun ca mi-am cumparat si arbori de ceai, “Camelia Sinensis” din pacate, n-a rezistat…aceasta camelie din ale carei frunze se face ceai, este foarte pretentioasa si cu greu rezista la noi…
Aa, as vrea sa va zic…ca in Bucuresti, am intrat doar intr-un singur magazin pentru ceaiuri ( de obicei cumpar din supermarketuri..pt ca , ca tot romanu’..ma uit la ce am in buzunar), am descoperit aceasta ceainarie, daca pot numi astfel, este un loc unde doar se vinde ceai..nu se si consuma, pe undeva pe la Universitate…nu dau locatia exacta, nu vreau sa fac publicitate. In primul rand ce m-a atras …si m-a facut sa stau cu nasul lipit vreo 10 minute de vitrina au fost cescutele si cutiutele frumos pictate…dupa ce m-am dezmeticit putin, am intrat si in magazin..si ce-am vazut acolo a fost…minunat !!! fiecare mirodenie pusa in cutiuta ei si ce aaaarome ! Mi-a sarit in ochi si cantarul..care ma ducea cu gandul la plantatii de ceai sau la atmosfera din filmul ” Chocolat”… mi s-au parut foarte dragute si bine potrivite in peisaj si cele doua doamne/ domnisoare vanzatoare care au impachetat cele 50 g de ceai de iasomie cumparate de mine….
voilà, aceasta este experienta mea cu ceiaiul…asa pe scurt…
Sper sa va placa…si daca nu o sa fiu “marea castigatoare”…nu va fi cu problema…nici cu ciuda, macar am incercat si am retrait aceste clipe frumoase !
Am fugit sa imi fac un ceai..:)
@Mihaela, @addicted… după ce încercaţi ceaiul, sper să scrieţi impresiile aici, sunt curios dacă satisfacţia a fost aceeaşi…
@Aura (așa o cheamă și pe fiica mea), ai scris “mi-am cumparat si arbori de ceai, “Camelia Sinensis””. De unde? Unde se găsește?
… apoi…
“( de obicei cumpar din supermarketuri..pt ca , ca tot romanu’..ma uit la ce am in buzunar)”
Da, și eu am făcut la fel. Dar am descoperit calitatea și am renunțat să mai cumpăr de la market. Nici eu nu sunt bogat dar ia gândește-te, puțin… orice om din românia cât ar fi el de sărac, găsește 10 lei să-și ia un pachet de țigări. Și face asta zilnic. Dacă dai 10 lei pe 50 gr. de ceai bun, nu îl bei într-o zi în primul rând și în al doilea, se pare că este muuuuuuuuuult mai sănătos decât fumul din țigară.
Să vă spun și eu o poveste recentă.
Luni.
Lunea la mine la serviciu dimineața este un frig teribil. Nu avem încălzire de nici un fel singura încălzire este de la aparatele pe care lucrez și de la un aer condiționat pus pe incălzire. Oricum cald se face pe la amiază taman când plec acasă.
Toată dimineața am tremurat încât la plecare aveam febra musculară de la atâta tremur. Am turnat eu două pahare-termos cu ceai fierbinte în mine dar parcă le turnam într-o frapieră cu gheață. Nici un efect.
Am plecat acasă. Afară același frig, ba mai bătea puțin și un vântuleț, taman bun de a pâtrunde până la oase și a crește amplitudinea tremuratului.
Am ajuns acasă unde deși era cald, frigul acumulat peste zi nu ieșea cu una cu două din trup. De obicei în aceste situații se poate face câte ceva fie printr-o baie fierbinte, o supă fierbinte, un vin sau țuică fiartă sau un ceai.
Din toate variantele am ales să fac o baie fierbinte. Înfășurat într-un halat gros, m-am strecurat în bucătărie și precum în laboratorul unei doftoroaie am trecut să prepar elixirul misterios care să mă scoată din starea în care eram (acum tremuram doar la amintirea frigului de peste zi). Într-un ceainic am pus niște scorțișoară zdrobită, 4-5 cuișoare, 2 feliuțe de ghimbir, vreo 7-8 măciulii de măcieș și ași fi pus și niște cardamon dar nu am avut. Am turnat apă fierbinte și l-am ținut așa vreo 5 -6 minute acoperit. Cu 1 minut inainte de a-l strecura am mai pus o linguriță cu ceai verde. L-am strecurat intr-o cană și peste toate am pus două lingurițe cu sirop de brad preparat de mine din primăvara anului trecut. Nu a ieșit ceva extraordinar și deși avea toate gusturile și aromele posibile, ceva interior îmi spunea că un elixir sau medicament nu trebuie neapărat să fie bun la gust.
M-am așezat comod într-un fotoliu cu cana cu ceai în dreapta și cu o carte din Basmele Românilor, volumul I pe care le-am cumpărat special pentru ceai. Ehehei,,, cât ceai am de băut căci sunt 10 volume…
Înainte de a începe primul basm, “Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” m-am întrebat, de ce oare basmele noastre nu sunt așa de mediatizate precum altele din străinătate căci copiii de azi nu-l cunosc pe Făt Frumos dar știu toate personajele din cine știe ce aventuri hâde prezentate pe micul ecran.
Sorbind din lichidul fierbinte, mă las în voia lecturii. Așadar, A fost odată ca niciodată … și lectura curge lin în imaginația mea, întreruptă din când în când de câte o dușcă fierbinte.
Dintr-odată mă trezesc călare pe un cal frumos, mergând la pas la marginea unei liziere. În stânga, susura un firicel de apă. Ciripit de păsări peste tot. Aerul cu miros de iarbă proaspătă mă îmbăta.
-Stăpâne – îmi spuse calul, vezi tu castelul acela din zare?
-Da, îl văd.
-Acela este castelul unde un dragon a închis pe frumoasa Camelia.
– Camelia? Parcă o chema Cosânzeana. Camelia nu e nume de plantă?
– Nu. Cosânzeana este din altă poveste.
Din vorbă în vorbă am ajuns la poarta castelului. O teamă a pus stăpânire pe mine căci nu aveam nici un fel de armă la mine și cine știe peste ce lighioană de care spunea calul voi da.
Am lovit cu un pietroi în poartă care se deschise cu un scârțâit lung. Am pătruns în interior. Nu era nimeni și teama a pus stăpânire pe mine. Valuri de căldură se revărsau prin trupul meu.
-Hai stăpâne să salvăm pe Camelia.
-Hai dar unde o găsim căci nu-i țipenie în jur.
În acea clipă, în peretele din dreapta a apărut o deschizătură prin care s-a strecurat rapid o arătare care m-a înșfăcat și pe mine și pe cal fără să-mi dau seama ce se întâmplă și ne-a împins într-o deschizătură din stânga. Apoi în fața noastră s-a lăsat cu un trosnet puternic un fel de grilaj metalic…
… În acea clipă am tresărit și am realizat că zgomotul făcut de grilaj era de fapt produs de cartea ce mi-a căzut din mână. Doar Camelia era în cana mea cu ceai. Îmi era cald și sorbind ultima înghițitură de ceai, încă destul de cald, am realizat că visul meu a fost doar de o clipă. Efectul ceaiului a fost însă cel scontat căci azi e miercuri și nimic nu trădează că frigul de luni ar avea vreun efect nedorit asupra sănătății mele.
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus și eu o poveste pentru concurs.
nu am blog ma numesc claudia .ador ceaiul beau ceai in fiecare zi.beau ceai de fructe ;ceai de visine ;de portocale; de lamiie ;ceai de slabit de 10 ani beau ceaiuri.il ador .am avut o vecina doamna mioara mi-a spus intr-o zi despre un ceai verde de slabire de atunci nu ma mai despart de ceaiuri vara iarna primavara.doamna mioara ma invatat sa fac macinicii;cind aveam nevoie de un sfat mergeam la ea.cind am ramas fara cheie am mers la doamna mioara.ceaiul mi-a schimbat viata am slabit 40 de kg in 5 ani.ceaiul este o minune atunci cind sint bolnava.este o intimplare deosebita asta cu ceaiul pentru ca tin foarte mult la doamna mioara mai ales ca a plecat sa mutat si nu o mai gasesc desi as vrea.mi-as dori sa revina la mine sa bem ceai impreuna
intimplare deosebita cu ceaiul am avut-o in anul 2000 cind o vecina doamna mioara mi-a adus un ceai verde de slabit .de atunci beau ceai de slabit.beau ceaiuri de menta de musetel de sunatoare;de lamiie de fructe .beau ceai in loc de apa.beau ceai instant de fructe.ceaiul mi-a schimbat viata il beau sa slabesc .il beau cind sint bolnava.este o intimplare deosebita aceasta cu ceaiul pentru ca am slabit 40 de kg acum 5 ani .doamna mioara mi-a schimbat viata.as vrea sa o revad sa bem o ceasca de ceai impruna din pacate sa mutat si nu o mai gasesc imi pare foarte rau.ceaiul ma face fericita in fiecare zi
M-ati facut sa scot o amintire dulce amaruie legata de ceai din dulapul amintirilor dar am facut-o cu placere! Mi-am acompaniat ceaiul din dimineata aceasta cu-un zambet. 🙂
Uite si link-ul. http://www.touchofadream.info/?p=5346
Variaţiune …
Când îţi faci un ceai verde, gândul te duce invariabil la China sau Japonia. Şi odată ce ai în imagine una din aceste ţări, nu se poate să nu te gândeşti la modul lor de a mânca. Nu de multe ori mi-am pus o întrebare pe care o lansez şi aici, ca o discuţie particulară în jurul unei cupe cu ceai cald.
Ştim cu toţii ca atât Japonia cât şi China au nişte tradiţii milenare în stilul lor de viaţă. Acolo s-au făcut descoperiri remarcabile în toate domeniile. Se pare că tot în china a fost descoperită furculiţa.
Întrebare: dacă acolo a fost folosită pentru prima dată de ce alte popoare au introdus-o printre tacâmurile de zi cu zi în timp ce în Japonia (ştim la ce nivel de dezvoltare a ajuns), China sau alte tari asiatice, acum în plin secol XXI folosesc la masă tot cele două beţigaşe?
Si eu vreau sa particip la concurs, uita aici si linkul spre postul meu 🙂
http://riendespecial.wordpress.com/2011/02/04/ceaiul-din-viata-mea/
@assiris
Arborele de ceai l-am cumparat in urma cu ceva timp din hipermarchetul Real.
Ai dreptate cu “suta” si cu patul de tigari. Eu una nu fumez. Deci aia 100 mii vechi, din start se duc pe ceai sau pe portocale.
Asa-i, conteaza calitatea ! De indata ce o sa-mi mai revin cu banii, sigur voi tine mai mult cont de treaba aceasta !
scuze, eroare de tastatura , am vrut sa scriu “pachetul”.
La noi nu exista REAL 🙁
O sa ma uit insa prin altele sau chiar la gradina Botanica. Am vazut ca arbore de cafea exista, poate si de ceai.
@assiris,
Nu “poate” ci “sigur” exista arbore de ceai ! De arborele de cafea nu mai incape indoiala.
Uite, poti sa arunci o privire in albumul meu ca sa vezi arborii de ceai, cum am spus..n-au rezistat (doar cel pe care l-am oferit unui amic a rezistat si ma bucur), la mine nici nu prea sunt conditii in apartament…
http://libellule.sunphoto.ro/arbore_de_ceai
si arborii de cafea
http://libellule.sunphoto.ro/arbore_de_cafea
In Real au adus doar o singura data, daca ar mai aduce..as fi pe faza si as cumpara din nou chiar daca costa mult si sunt niste plantute tare pretentioase…
Ce inseamna arbore de ceai ? De fapt e o specie de camelie, numita si “trandafir japonez”.Atentie a nu se confunda cu trandafirul japonez …pe care il avem noi prin apartamente si a carei floare seamana cu floarea de hibiscus !
Ei bine, din frunze, mai exact din mugurasii proaspeti ai acestei camelii “Sinensis” se face ceai !
Pt pomisorii de cafea, eu am avut 11 ..tot cumparati din Real. Am dat din ei mamei ,sorei mele si la o prietena. Mai am 5, 2 mari si mai bolnaviori (li s-au uscat toate frunzele) si 3 micuti, dar sanatosi. Daca vor trece cu bine de iarna, iti ofer cu drag eu unul.
Desigur, pana in primavara mai revin pe blogul Mihaelei si te tin la curent.
Imi amintesc cu foarte mare drag de ceaiul facut de bunica, atunci cand mergea in camara si aduna din borcanse frunze de ceai pe care le punea in ibricul plin cu apa fiarta. Era delicios! Beam ceai in loc de apa, fiindca era atat de bun! Mereu ma intreba daca vreau sa o ajut si eu saream bucuroasa si incepeam sa caut in camara pana gaseam ceva care-mi placea. Chiar daca nu era vreo frunza de ceai bunica tot zambea si ma felicita. Era un ritual, in fiecare zi sa facem ceai si sa il bem in curte, sub bolta de struguri.
Ce vremuri!
Multumesc pentru concurs si pentru ca apreciati ceaiul la adevata lui valoare.
Propunere.
Pentru cei care pierdem concursul, o consolare, o ceașcă cu ceai cu Mihaela la o ceainărie din oraș.
🙂
Assiris, de acord! 🙂
Era destul de tarziu…bunica pregatise ceaiul de cimbru si pleca in graba la camp.
-Bunico, dar bunicul de ce nu se trezeste? am intrebat-o eu.
– Ei…s-o trezi el mai tarziu, o fi obosit de la carat lemne, maica!mi-a raspuns bunica si a plecat.
M-am asezat langa el, cu cana mea de ceai si am asteptat sa deschida ochii. Timpul se scurgea lent, de parca ar fi incercat sa schimbe ceva. Dupa un timp, a venit mama; s-a aplecat peste bunciul si apoi a inceput sa planga.
– De ce plangi, mama? Ca bunicul nu mai vrea sa bea ceai?am intrebat-o eu. Nu mi-a raspuns nimic, a iesit in graba, apoi s-a intors cu cateva vecine.
“Daca nu se trezeste bunicul, nu vrea nimeni sa bea ceaiul cu mine…” gandeam eu.
Pe carare, bunica alerga transpirata, cu desaga de merinde in spinare. La poarta, s-a asezat in genunchi si si-a lasat capul pe pamant.
-Omul meu, omul meu…repeta ea intruna.
Nu intelegeam ce se intampla, nu-mi doream decat sa se trezeasca bunicul si sa-si bea ceaiul de cimbru…
Poate ca intelegeam ce se intampla, dar in sufeltul meu speram ca bunicul nu vrea sa deschida ochii pentru ca nu vrea ceai…din pacate m-am inselat, bunicul iubea ceaiul de cimbru, dar intr-o dimineata a inceput sa si-l bea la o masa cu ingerii.
Buna seara,
Numele meu este Monica si particip cu o placere nedisimulata la acest concurs: 😀 😀 😀 😀
Am postat pe blogul meu intamplarea ceainica:
http://pecaiinostriverzi.tumblr.com/#3164534847
De asemenea, va invit sa va delectaiti si cu urmatorele doua post-uri, unde am uploadat colectia mea de cotloane potrivite oricand savurarii unui ceai ! Prin urmare:
http://pecaiinostriverzi.tumblr.com/#3164835530
http://pecaiinostriverzi.tumblr.com/#3164857238
Seara faina si ma bag la cina cea de ceai promisa de MIhaela, pentru ca si eu sunt din Iasi !
Monica, ma bucur tare mult ca participi la concurs si ma bucur si mai mult sa aud ca esti din Iasi! De-abia astept sa ne intalnim cu totii la o ceainarie, sa facem o mica degustare de ceaiuri. 🙂 O sa iau legatura cu voi dupa terminarea concursului in vederea unei asemenea intalniri.
…ce fain de voi ca va puteti intalni…si noi ceilati , care suntem far away from Iasi ce facem :):)…..
🙁 Imi pare tare rau Laura. Chiar ma gandeam zilele astea ca mi-ar fi placut ca tu, Raluca (Ungureanu) si Diana sa fiti din Iasi, sa ne putem intalni. Eh, poate la vara, daca voi face vreo excursie prin tara, voi trece si pe la voi.
Cei care nu sunt din Iasi pot veni la Iasi, gasim loc pentru o ceașcă cu ceai. Nu avem foarte multe de văzut dar din câte avem sper ca să plecați de aici cu ceva în suflet. Biserici, Palatul Culturii încă neumbrit de kitchul din spate, Strada Lăpușneanu, Bojdeuca lui Creangă, Parcul Copou cu ceiul lui Eminescu (ce frumos este cind înflorește (ceaiul de tei), încă mai avem Gradina Botanică și… mai găsim câte ceva care să completeze ceaiul. Vă așteptăm cu drag.
A! Era să uit. Acuși va fi expoziția Cucuteni, musai să găsiți o caniță din lut ars în care să vă amintiți de Iași pe când aburii ceaiului vă va gâdila simțurile.
eu te astept cu mare drag….uite vezi acu doi ani am fost de doua ori la Iasi cu job-ul…cine ar fi stiut :)…
O surpriza de ultimă ora!
O prietena a mea deschide DUMINICĂ (dacă o ajută Dumnezeu) o ceainărie deosebită în Piața Unirii undeva lângă UNIC. Poate reușesc să trec și eu pe acolo să beau primul ceai = prima impresie. Trebuie să particip si eu cu sugestii pentru a iesi ceva de succes
Assiris, ma bucur foarte mult! De-abia asteptam o noua ceainarie in Iasi. Te rog sa revii cu detalii dupa ce mergi acolo, am sa incerc si eu sa o vizitez, cat de curand, si sa o prezint pe blog.
Imediat după vizită vin aici cu detalii, impresii și poze. Sper sa fie conform asteptarilor caci o astept de anul trecut.
Multumesc Assiris! De-abia astept sa vad pozele si impresiile tale. Sa stii ca daca iti doresti pot publica din partea ta un articol despre ceainarie, un asa zis guest-post. Sau pot povesti eu, cu informatiile primite de la tine. Oricum vei dori. 😉
Buna Mihaela…am postat si eu pe blog o micuta amintire cu si despre ceaiul preferat: http://laurita-dana.blogspot.com/2011/02/tablou-de-amintiri-scurta-poveste-cu-si.html
cele bune
laura
Si eu ,tot de bunica mea imi amintesc atunci cand este vorba despre ceai… Cum intram la ea in odaita, eu si sora mea, obosite si transpirate de atata joaca, se ridica precum un arc de pe fotoliul peticit si la fel de batran ca ea, pe care statea, ne punea palma pe frunte si pe obrajii imbujorati, sa vada, nu cumva avem temperatura? Nu aveam, dar ea tot ne dadea cate o canuta de ceai, din ceainicul de arama, patinat de vreme, leat cu bunicul, bunica si fotoliul. Aroma ceaiului acela din frunze de gutui, adunate vara, uscate si pastrate cu grija de ea, nu o sa-l uit niciodata!
Frumos concurs! Astazi voi avea in minte numai mirosul ceaiului din frunze de gutui…
Ceaiul:d.
Ceaiul de diferite sortimente il beau de cand eram mica. Inca imi aduc aminte din copilarie cand mama ma punea sa beau foarte mult ceai mai ales in perioadele de raceala. O intamplare specifica nu pot spune despre ceai deoarece fiecare intalnire de a mea cu o ceasca ceai e de neuitat. De fiecare data cand ma duc in oras ma gandesc la incercarea unei diferite arome. Nu toate sunt extraordinare dar atunci cand o gasesc pe cea cu un miros imbietor (ex: hibiscus ,fructe de padure, trandafir etc. ) ma gandesc doar la gustul foarte bun pe care il voi simti. Momente ca acestea ma determina sa nu ma las niciodata de ceai.
ANUNT IMPORTANT PENTRU PASIONATII DE CEAI !
Duminica, 13 februarie 2011 se deschide dupa orele 14, in Piata Unirii din Iasi ceainaria MAYA CONCEPT, intr-o atmosfera plina de mister si arome de ceai. Sunt invitati pasionatii de ceai din Iasi si de pretutindeni.
Beau in fiecare zi cateva cani de ceai, verde, de sunatoare, galbenele, incerc orice tip de ceai, doar pe cel de fructe il ocolesc. Imi plac ceaiurile, dar le consum si pentru efectele benefice ale acestora. Acasa am mai multe servicii de ceai si mi-as cumpara in fiecare zi unul. Cat despre prima intalnire cu ceaiul, nu imi amintesc cand a fost, dar imi amintesc cu drag diminetile din copilarie, cand bunica ma rasfata cu un dejun sanatos si o cana de ceai fierbinte. Imi facea ceai de plante, de obicei menta si tei si de fiecare data cand simt aroma unui ceai de menta sau tei, imi amintesc cu drag de bunica si ceaiurile ei si ma copleseste un sentiment de liniste. Ceaiul de tei il prefer seara datorita efectului sau relaxant, sa am un somn mai dulce si mai linistitor.
Cand ma gandesc la ceai, ma gandesc inevitabil la macese. Ceaiul de macese poarta practic aroma copilariei mele. Bunica ni-l servea in fiecare dimineata, indulcit cu miere de albine. Un deliciu! Aroma ceaiului bunicii nu cred ca il voi uita vreodata! Si nici pernita cu plante medicinale care ma imbia la somn in fiecare seara.
Beau in fiecare zi cateva cani de ceai, verde, de sunatoare, galbenele, incerc orice tip de ceai, doar pe cel de fructe il ocolesc. Imi plac ceaiurile, dar le consum si pentru efectele benefice ale acestora. Acasa am mai multe servicii de ceai si mi-as cumpara in fiecare zi unul. Cat despre prima intalnire cu ceaiul, nu imi amintesc cand a fost, dar imi amintesc cu drag diminetile din copilarie, cand bunica ma rasfata cu un dejun sanatos si o cana de ceai fierbinte. Imi facea ceai de plante, de obicei menta si tei si de fiecare data cand simt aroma unui ceai de menta sau tei, imi amintesc cu drag de bunica si ceaiurile ei si ma copleseste un sentiment de liniste. Ceaiul de tei il prefer seara datorita efectului sau relaxant, sa am un somn mai dulce si mai linistitor.
Ceaiul….mie imi aduce aminte de serile de iarna petrecute cu mama, cand imi pregatea un ceiut din plantele stranse de bunica cu mare grija inca din vara. Sincer asa fac si eu acum (cum il facea mama indulcit cu miere de la tara) si le dau sotului si prietenilor nostri cate un ceai cu plante culese tot de bunica ( inca mai poate batranica) care ne face provizii si mie si mamei inca din vara (menta, galbenele, tei, macese, sunatoare si lista continua). Si chiar ma bucur cand am vazut ca majoritatea dintre noi isi amintesc de bunicutele noastre….
Am fost la inaugurarea Maya Concept, noua ceainărie din Piața unirii din Iași.
Trebuie să spun că mi-a plăcut. Facută din pasiune și cu bun gust.
Evident, a fost prima zi, nu abundă în produse dar timpul va fi cel ce va face să
satisfacă cât mai multe gusturi. Cred că a început bine, cred în viitorul ei.
Am trimis pe mail imagini si părerea personală.
Assiris, inca nu am primit nimic pe mail, te rog sa mai trimiti odata. De-abia astept sa vad pozele!