Un lucru pe care il observ din ce in ce mai mult in ultimul timp este ca de multe ori noi judecam lucrurile in functie de persoana si nu de fapta. Gandim prea putin cu mintea si prea mult cu inima, evitam sa judecam corect, sa luam in considerare toate lucrurile.
Ce genereaza o astfel de gandire? Nimicuri cu care ne confruntam zi de zi, cand suntem tratati de unii cu rautate, invidie sau gelozie. Atunci cand orice ai face, nu vei multumi o persoana care nu te are la suflet. Orice ai incerca, totul va fi in zadar, pentru ca mereu vor aparea scuze pentru a te explica intr-un mod negativ. Orice fapta ai face, oricat de nobila, de buna, se va gasi o explicatie care va demonstra ca de fapt acea fapta nu a fost deloc una pozitiva.
Exista persoane care nu vor sa accepte nici o realizare de-a ta, pentru ca astfel ar trebui sa recunoasca ca te-ai descurcat, ca esti totusi istet si muncitor. Dar nu, prefera sa creada ca notele de la scoala, joburile, succesul in proiecte, se datoreaza fie banilor, fie relatiilor celor apropiati….iar daca nu este cazul, atunci vor spune ca pur si simplu ca ai avut noroc. Niciodata ca ai muncit, niciodata ca ai reusit prin propriile forte. Si bineinteles ca niciodata nu pot sa garanteze ca au dreptate, insa prefera sa se minta pe sine si sa se simta mai bine in propria lor piele. Nu vor sa creada ca cineva a reusit sa faca ceva mai mult decat ei. Ceva mai bun.
Vreau sa traiesc intr-o lume unde ni se recunosc meritele si ni se pedepsesc greselile, nu invers. Vreau ca oamenii sa nu mai presupuna de la bun inceput ca cel de langa ei a realizat lucruri in mod nepotrivit. Inteleg bine ca fac asta pentru a-si calma frustrarea, insa, ar fi de preferat sa o vada ca pe o competitie, ca pe o invitatie de a incerca la randul lor sa faca ceva bun, poate chiar ceva mai bun, si sa nu inceapa cu “minciuni care ma fac sa ma simt mai bine” de genul: eh, a avut noroc/parinti cu bani/relatii/a trisat, de aia a reusit. Eu nu fac/nu merita sa fac/nu reusesc sa fac tocmai din cauza asta.
33 Comments on Judeci si gresesti
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Parintii mei au o situatie materiala buna insa niciodata nu au dat spaga ca eu sa ma descurc mai bine. Insa colegii mei nu credeau acest lucru,preferau sa creada ca totul e pe bani. Asta e,am suferit dar n-am avut ce face. Asa ca inteleg perfect gandurile din acest articol.
Ema, pana la urma tu stii ca rezultatele tale se datoreaza tie si nu pilelor. Asta e important. Ce cred altii…mai putin. Ei, in adancul sufletului, stiu adevarul, ca presupun ca te-au vazut la scoala/facultate cum raspundeai, cum te descurcai “live”, nu numai prin teste si examene. Dar nu vor sa recunoasca.
Da, pentru ca cel mai simplu lucru din lume e sa judeci pe altul. Adevarul doare si daca te-ai analiza pe tine ai descoperi lucuri greu de acceptat…
Sunt consternata ca unii se bat cu pumnul in piep ca procedeaza astfel, ca isi fac publice parerile negative despre altii, ca sunt in stare sa poarte razboie, mai nou, rautatea a devenit motiv de lauda. Mai nou, invidia si micimea caracterului poarta numele de curaj.
Da, rautatea e la moda. Eu m-am saturat sa vad in jurul meu atatia oameni rai, care tot timpul judeca – ei doresc sa isi arate superioritatea, sa ne arate noua cat de mici suntem fata de ei.
Din pacate sunt oameni care rostesc niste cuvinte tare jignitoare, iar eu consider ca inseamna lipsa de bun simt, caci pana la urma ce reprezinta cei 7 ani de acasa?! Eu zic ca este respectul si toleranta, nu a vorbi doar cand esti intrebat si a fi ordonat cum de altfel suntem invatati chiar si in gradinite.
Respectul si toleranta sunt o raritate in tara asta. La noi e la moda sa fii rautacios, ironic, nu sa fii bun cu cei din jur.
Desi ai fost si tu bun la un moment dat, incepi sa te transformi pana la urma..
“Cum sa fii inger.. cand traiesti printre demoni”
Ai mare dreptate. Dar exista si posibilitatea sa incepi sa-ti pui niste semne de intrebare, sa te saturi de atata barfa, rautate, invidie, si sa incerci sa vezi lucrurile si din alta perspectiva.
sunt de acord cu tot ce ai spus.
am scris si eu mai demult pe tema asta aici:
http://questioare.com/cand-judecam-oamenii-fara-sa-i-cunoastem/
pup!
PS: vezi ca ti-am trimis un e-mail 😛
Am citit articolul tau, ms de link. 😛
Ti-am raspuns la email. Sper ca nu ti-am dat o veste prea proasta…
De vina e societatea si educatia!
Suntem invatati sa fim prea mult in competitie! Cine are masina mai tare, job mai tare, familie mai mare, iubita mai frumoasa, etccc totul tine de eu-ul interior! Daca am omora importanta de sine, am trai printre oameni normali, cinstiti, buni etc!!! Nu ar mai trebui sa dam din coate ca sa ne afirmam fiindca toti am fi valorosi si egali!
Am fost si invatati (din comunism) ca e bine sa avem toti la fel, iar acum, daca are cineva mai mult (si nu vorbesc neaparat de lucruri materiale, ci in general) judecam, uram, barfim. De ce nu luam meritele oamenilor asa cum sunt, de ce nu putem sa ne bucuram si pentru altii?
Suntem prea egoisti…si rai.
Nu mai pun la suflet aceste aspecte dar ele m-au ranit suficient in trecut , in momentele in care viata nu m-a privilegiat .:..Acum sunt in postura in care pot sa intorc spatele linistita oricarui comentariu negativ – dar cand te aflii in campul muncii in Ro si unui coleg sau vreunui demi-sef i se pune pata pe tine , nu-i usor….Am prietene care mi se plang ca sunt tratate nedrept si ca intentiile lor bune sunt pervertite…..
Eu nu pot spune ca mi-a zis cineva ceva in fata, insa sunt sigura ca au gandit ca as fi obtinut anumite lucruri fara sa le merit. Bineinteles, asta gandesc cei din afara, care nu au fost prezenti sa vada ce si cum. De exemplu la scoala: colegii si profesorii mei nu pot sa spuna ca am luat note pe nedrept, ca nu as fi meritat ceva. Ei stiu foarte bine ca tot timpul eram la tabla, ca-mi faceam temele, veneam la ore, invatam foarte mult. Insa cei din afara, daca aud de notele mele, zic ca gata, am copiat, am dat spaga, s.a.
Fără supărare Mihaela dar cred că susţii nişte păreri greşite. În primul rând comunismul avea la bază această ideologie dar nu a fost deloc aplicată. În al doilea rând nu prea înţeleg legătura dintre ideologiile comunismului şi articolul tău.
Pe atunci oamenii erau obisnuiti sa creada ca toti trebuie sa avem la fel; daca cineva avea mai mult, imediat era parat. Cel putin asta am auzit, nu pot spune mai multe deoarece nu am trait in acea perioada. Poate gresesc cand fac aceasta legatura, insa sustin parerile exprimate in articol.
Am auzit multe persoane care judeca pe altii si nu numai ca nu vor sa le recunoasca meritele (care n-ar fi mare lucru), dar mai barfesc si pe la altii, ca uite, ala a obtinut asta din cauza ca se cunoaste cu ala, sau ca are bani, desi nu are de unde sti asta. Nu zic ca nu se mai intampla, dar sunt cazuri cand chiar nu e adevarat si persoana in cauza sufera degeaba.
Imi pare rau pentru plugin…Am zis ca voi face un poll, sa voteze lumea ce si cum, dar m-am luat cu altele si am uitat. Nu voi renunta deocamdata la el, dar voi scoate link-ul din ele; asa nu mai are nimeni de unde sti sigur cine e acel X care a vizualizat articolul. Sper sa fie ok asa.
Mihaela, ce rezolvi daca scoti link-ul? Gandeste-te, cate nick-uri Nice sunt in bogosfera? Sau cate nick-uri Lusio sau Vacitim sau Dragos FRD? Crezi ca fara link omenii nu ar stii cine este Nice?
Ma rog, eu la tine nu am de ce sa ma ascund, imi place blogul tau, pot sa intru si de 1000 de ori pe zi ca nu cred ca se sesizeaza cineva, dar e o chestiune de pricipiu, poate nu vreau sa fiu detectata si pe alte bloguri(nu atat de prietenoase, sa zicem). Sunt sigura ca si la mine unii intra incognito, nu cred ca le-ar conveni sa-si vada nick-ul sub articol. Dar nu gandeam asa pana sa citesc commentul de mai sus(semnat A).
Fara link era ok doar pentru cei cu nick-uri mai obisnuite, insa nu avea nici un sens pentru cei cu nick-uri deosebite, ca cele pe care le-ai mentionat tu. Oricum, a fost scos intre timp, chiar de dimineata. 🙂
P.S. Fără supărare (te rog mult, nu e nimic personal) dar eu nu voi mai comenta pe aici având în vedere acest plugin care mi se pare că dezvăluie prea multe. Mi se pare puţin indiscret aşa că voi reveni la tine pe blog atunci când nu va mai fi, poate de ex. eu nu vreau să se ştie că am fost pe net la ora aia şi o cunoştinţă comună intră pe net şi vede că ţi-am citit blogul. În fine. O zi faină.
Este mult mai usor sa arati cu degetul spre altul decat sa te uiti in gradina ta. Se poarta rautatea si in ochii multora orice ai face nu este bine pentru ca …. sunt rautaciosi si invidiosi si prefera sa spuna ca datorita pilelor esti unde esti, nu pentru c-ai fi ambitios si muncitor.
Se intampla mult prea des chestia asta. Cred ca aproape zilnic aud pe cineva povestind de X care are un job deoarece “e fiul lui X”, “unchiul sau e Y”, s.a. – la inceput chiar credeam ce mi se povestea dar apoi m-am gandit…de unde stiu acele persoane asta? Il cunosc pe acel om personal, stiu ei 100% sigur ca a obtinut acel job pe nedrept? Ca sa nu mai zic ca barfa in sine mi se pare ceva degradant.
Stiu si eu persoane care au bani dar au ocupat un loc de munca foarte bine platit datorita experientei si a competentelor dar grija multora este sa barfeasca fara a sti nimic.
Am si prietene care au fost olimpice pe tara, printre primele din facultate, cu licenta de 10, care au si foarte multi bani – de aceea nu li se recunosc meritele asa cum trebuie. Se presupune din start ca a platit taticu. Daca insa ar lua si ar vorbi 5 minute cu acea persoana ar realiza ca nu este deloc adevarat.
Eu cred ca cineva te’a suparat :D:P … oamenii mereu vor vrea raul celuilalt atata timp cat lor le aduce un bine. Nu voi intelege niciodata acest lucru dar cum sunt o persoana singuratica nici nu imi bat capul sa inteleg.
Nu m-a suparat nimeni. M-am suparat eu pe mine, cand am realizat ca si eu am gandit asa cel putin o data in viata mea. Si imi pare rau…Trebuie sa deschidem ochii si sa vedem adevarul sau macar sa nu mai presupunem de la bun inceput ca omul e vinovat.
Sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului.
Prin articolele de acest gen simt ca invat mai multe si despre mine si sper ca prin aceasta incursiune sa reusesc sa devin un om mai bun.
La ce plugging se refera comentatorul tau? Ca eu nu il vad…..din ala cum am si eu cu zona din care vin vizitatorii? Pai nu indica nimic exact……de exemplu pe mine ma “muta” mereu cu cel putin 20 km din locul in care ma aflu……….si mai multi mi-au zis acelasi lucru. Doar nu se vede adresa de la casa sau numele !
Sunt doar curioasa de ce deranjeaza aplicatia asta, ……
Nu,e vorba de pluginul ce apare imediat sub articol,cu acele nume si linkuri cate arata cine a intrat pe pag articolului.
Ahaaa:))) Oky
judecata indiferent cum o formulezi este un pacat si taxat ca atare de Creator Dumnezeu care ne vede ori de cate ori gresim si pacatuim.Nu mai judecati deloc.
Este foare usor sa judeci,dai din gura si…ranesti. E pacat ca judecatul altor persoane a devenit “la moda”…la fel ca si rautatea si nesimtirea…
Un om care a muncit pt ceva nu va fi niciodata apreciat, pentru ca munca, sacrificiile sunt luate ca pe slabiciuni, nu ca pe niste necesitati in a reusi cateodata.
Aia care sunt apreciati, din ce am vazut eu, sunt chiar cei care au trisat, care au ajuns pe relatii, care au avut noroc.
Am trait de multe ori sa vad cum oameni ce si-au sacrificat relatii, prietenii si viata sociala pentru a reusi in ceva n-au fost atat de apreciati ca altii ce n-au avut nici pe jumatatea rezultatelor lor , si nici macar n-au simtit ce e aia munca pt a ajunge undeva.
si legat de frustrarea ca x a reusit si y da ca y a avut relatii, bani samd , e vorba ca nu e vina lui y ca a avut posibilitatea de a se concentra pe proiectele sale, cand ai si job, si scoala, eventual si o situatia familiala complicata nu e usor sa ajungi unde vrei si nici sigur ca vei reusi, presiunea pusa pe tine este uriasa.
Cunosc oameni ce au fost in situatia asta si imi pare rau pentru ei, au muncit si au tras tare ca sa ajunga undeva dar viata a avut alte planuri, oricum asta nu iti da dreptul sa urasti pe altul care nu ti-a pus nici o piedica.
Cel mai bine in viata este sa fii realist, sa stii sigur ce poti si ce vrei sa faci iar astfel vor dispare si frustrarile.
Si ca sa fac o paralela intre mediul in care traiesti si succes, ar trebui sa dau un exemplu clar: La ce performanta ajunge o masina proiectata de ferrari, si la ce cifre una facuta de Renault, de ex. Daca cei de la renault vor vrea o Dacie cu performantele italienilor vor da gres din start, oricat de mult ar munci, cu acelasi buget de proiectare si aceiasi ingineri care sa se ocupe de ea nu vor ajunge nicaieri.
Asa si cu viata
Si inca un exemplu de apreciere clara la noi in tara:
Sportivii nostrii medaliati cu aur la olimpiade traiesc de pe o zi pe alta in anonimat, iar toti cocalarii de fotbalisti care isi dau cu stangul in dreptul conduc masini de lux si se lafaiesc in bani, fara sa faca nimic ( la cat de prost joaca mi-e greu sa cred ca se mai si antreneaza).
Ceva obtinut prin munca si sacrificii nu trebuie facut pentru altii, ci pentru tine.
Te apreciezi tu ca ai ajuns acolo? Da. Restul? Nu conteaza.