Tânără în comă – Douglas Coupland
Tony Parsons (jurnalist englez) a spus despre această carte că este un roman excelent, pe de-a-ntregul original. Şi într-adevăr, chiar nu pot spune că am mai citit ceva asemănător. Cred că a fost puţin cam fantastic pentru gusturile mele, mai ales că nici nu mă aşteptam la un asemenea deznodământ, dar per total mi-a făcut plăcere să-mi ocup câteva zile cu lecturarea sa.
La începutul anului 1979, Jared, un tânăr de 18 ani, moare. La sfârşitul aceluiaşi an, Karen, una din prietenele sale, ajunge în comă, ca urmare a unei supradoze de calmante (sau cel puţin aşa se presupunea). Richard, Wendy, Pam, Linus şi Hamilton, amicii celor 2, rămân să înfrunte lumea. Richard, iubitul lui Karen, va continua să o viziteze şi va încerca pe cât posibil să fie un tată prezent pentru Megan, fiica lor (care se naşte la 9 luni după ce Karen intră în comă). Wendy devine medic, lucrează mult, nu-şi găseşte timp de iubire. Pam începe o carieră de succes ca fotomodel dar în final ajunge dependentă de droguri. Toţi duc o viaţă anostă, singuri, deprimaţi, luptând să supravieţuiască de la o zi la alta. Asta până când, după 17 ani de somn, Karen se trezeşte. Atunci totul se va schimba. Şi va urma apocalipsa.
Mai multe nu vă spun, cred că ultima propoziţie v-a oferit o părere despre acţiunea cărţii.
Prima jumătate a cărţii mi-a plăcut foarte mult, credeam că totul se va termina cu trezirea lui Karen, chiar nu mă aşteptam să citesc despre apocalipsă. Nu este chiar genul de carte pe care o citesc de obicei, dar trebuie să recunosc că a fost interesantă. O recomand în special iubitorilor de lectură ştiinţifico-fantastică. Puteţi citi primele pagini aici.
Mereu cand mergeam la Carturesti vedeam cartea aceasta, si nu numai. Titlul mi-a starnit curiozitatea dar nu atat de mult, incat sa ma duc si sa o rasfoiesc…nu stiu de ce
Titlul mi s-a parut interesant, la fel si descrierea cartii…de aceea am si cumparat-o. Insa chiar n-am vazut nicaieri mentionat de apocalipsa.
Suna diferit, cumva apropiat de filmele difuzate duminica dupa-amiaza pe Romantica
Eu dupa titlu as fi fugit de ea
sunt prea sensibila la astfel de povesti
Pe mine tocmai astea ma atrag.
Am citit primele doua-trei pagini, destul de realista, dura si dramatica, nici nu vreau sa-mi imaginez cum va fi partea cu apocalipsa. De mentionat ca nu agreez stilul sf, nici la carti si nici la filme. Cum spunea si Alice, poate suntem noi prea sensibile?!?
Da, ai caracterizat-o bine, este chiar dura si dramatica.
Cred ca suntem sensibile sau ne-am obisnuit cu un alt tip de lectura.