Alina mi-a trimis această leapşă care presupune să vă povestesc de ce îmi este mie ruşine, sau mai bine zis ce mă supără/enervează la mine şi aş vrea să schimb.
În general am o atitudine pozitivă faţă de mine, dar asta nu înseamnă că nu-mi văd defectele, că nu conştientizez atunci când greşesc şi că nu există atitudini sau comportamente pe care aş dori să le schimb. Reuşesc uneori să mă enervez pe mine, să mă supăr că am făcut ceva greşit, să regret că m-am purtat într-un anumit fel. Nu e un sentiment deloc plăcut.
Aşadar, de ce mi-e mie ruşine?
- nu am grijă aşa cum trebuie de maşina mea. Nu sunt înnebunită după maşină, o folosesc doar pentru a ajunge acolo unde am treabă. Când eram prin facultate mai obişnuiam să mă plimb cu maşina, petreceam cel puţin 3 ore la volan sau pe scaunul din dreapta. Acum nu cred că stau mai mult de 30 de minute în maşină (cât fac drumul dus-întors de la serviciu acasă). Asta însă nu e o scuză ca să nu am grijă de ea. Aş vrea să-i dedic mai mult din timpul meu, să o spăl mai des, să am grijă să fiu la zi cu reviziile, să fiu mai atentă la eventuale defecţiuni, să-i schimb cauciucurile (vară/iarnă) atunci când trebuie şi nu când îmi amintesc. Chiar mi-e ciudă pe mine din cauza acestui dezinteres total.
- nu-mi place să mă machiez. Din păcate. Aş vrea să fiu mai prietenă cu fondul de ten, cu fardurile de pleoape, să nu suport să ies din casă fără să am aplicat gloss pe buze.
- nu ştiu să spun NU. De ruşine, politeţe, frică să nu supăr/rănesc pe cineva, nu reuşesc să refuz pe nimeni. De asemenea am această dorinţă de a împăca pe toată lumea, de a încerca să fie toţi mulţumiţi şi fericiţi. Îmi doresc atât de mult pace şi linişte, încât urăsc certurile, nu insist cu nimic, nu-mi susţin opinia dacă văd că deranjează pe cineva. Şi ştiu că e greşit, că nu ai cum să-i mulţumeşti pe toţi şi că în viaţă e imposibil să faci în aşa fel încât să nu existe câteva persoane care să nu te suporte, poate chiar să te urască. Asta e.
- sunt prea uşor de impresionat. Cred aproape orice mi se spune, ajung să stimez incredibil persoane care nu au făcut decât să mă mintă.
- prea am impresia că toată lumea e bună şi că n-ar face rău intenţionat.
Cu siguranţă mai sunt multe, dar cam de atât am avut timp acum. Vă urez o săptămână frumoasă şi (mai) răcoroasă!
26 Comments on Shame on me
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Sa nu te simti aiurea pentru ca nu te machiezi ,esti printre putinele persoane careia ii sta fooooarte bine fara strop de machiaj! 🙂
Decat sa fii dependenta de ele, mai bine asa, crede-ma.
Multumesc Alina. 🙂 :”>
Da, n-as vrea nici sa fiu dependenta, dar mi-ar placea sa imi doresc mai mult sa ma machiez si sa ma aranjez. Oricum, nici ca fetele care inainte sa iasa din casa se dau cu de toate si petrec vreo ora pentru machiaj. Am fost chiar socata sa aud ca iti poti pierde atat de mult timp cu machiajul…
Unele fete exagereaza si-ti pierd realmente timpul stand in fata oglinzii, e stupid sa stai o ora sa te machiezi cand iesi doar sa duci gunoiul sau sa iei o paine ..
Asta asa e. Adica da, te machiezi timp de o ora pentru o nunta, o petrecere deosebita, dar nu ca sa iesi afara pentru treburi marunte. Mi se pare cam pierdere de timp. Daca o ora dureaza machiajul, inseamna ca mai sunt cateva zeci de minute de-a lungul zilei pentru retusare + inca cateva zeci de minute pentru demachiere si ingrijire. Atunci 2, 3 ore/zi le petreci cu cosmeticele. Enorm.
Exceptând partea cu maşina, parcă m-ai descris pe mine, zău aşa!
🙂 Da, se pare ca multi avem problema asta, cu a spune NU si a nu avea incredere chiar in oricine.
Ce soft e toată lumea al leapșa asta… poate doar la faza cu mașina ar trebui să îți fie puțin rușinică. 😀
Da, da, clar rusinica! Nu am deloc grija de lucrurile mele. 🙁
Si eu ma regasesc la ultimele trei puncte. 🙁 M-ai impresionat prin tot ce ai scris acolo.
Masina nu conduc, iar fardurile sunt o placere si o necesitate. Azi a trebuit sa merg la solar nefardata si ma simtem goala pe strada. Abia asteptam sa ajung acasa. Acum sunt bronzata si am dilema vietii mele ca nu stiu ce nuanta de fond de ten sa-mi cumpar. Deci…nici asa nu e bine!
Da, este chiar o problema atunci cand nu esti capabil sa spui NU, cand prea mult conteaza parerea altora si iti conduci viata pentru a face bine altora, a nu dezamagi pe altii, si de tine uiti. Nu mai vreau sa fac lucruri doar pentru ca asa vrea X sau Y, vreau sa fac ceea ce imi place mie.
Referitor la machiaj, poate nici asa nu e bine, insa cred ca as prefera sa fiu in cazul tau, decat in al meu. 🙂 Eu rareori imi amintesc de machiaj, mereu zic ca n-am timp, asa ca in ultimul timp port cateva cosmetice in geanta si cand imi amintesc si n-am ce face, ma dau cu gloss, creion sau rimel.
Aham.. deci de asta mai vor femeile barbati ce stiu sa mai bage si d-alea cu “NU”, nu si doar “Da, draga mea, cum zici tu draga mea, asa facem” :))
Uneori am senzatia ca femeile doresc la un barbat ceva ce nu au ele, de care nu prea’s capabile. E un fel de compensatie.. sau mai romantique: completare.
Nu vreau un barbat care sa fie mereu de acord cu mine, sa faca numai ce vreau eu, e chiar plictisitor. Sa spuna Nu, insa sa vina cu alte propuneri. Nici unul care toata ziua zice nu si nu faci nimic cu el.
Deci la aia cu machiajul chiar nu ar trebui să-ți fie rușine. Super tare :))) E perfect și cred că nu ai nevoie e așa ceva 😀
Eh, chiar si mama imi mai atrage atentia sa ma dau cu niste ruj pe buze. :)) Eu insa am ramas fixata pe sfatul ei din liceu: nu te machia, nu te vopsi. :)) Mi-au convenit tare mult atunci, asa ca si acum le ascult.
dar ce ai mentionat nu poate fi trecut la “shame”!
oricat de perfectionisti am fi, sa auzi o femeie recunoscand ca nu e genul care sa fie prietena prea buna (in sensul ca nu se mai dezlipeste de) cu oglinda, nu doar prin faptul ca sunt tot mai rare astfel de cazuri, aprecierea pentru astfel de caractere creste considerabil. felicitari, asadar pentru ca esti un om cu minte nu un obiect ce se vrea admirat (asa se traduce statul prea mult in oglinda). o spun fara niciun fel de malitiozitate, fara intentii ascunse, sau orice altceva.
Multumesc! As vrea ca toti din jurul meu sa fie ca tine. 🙂 Mai primesc reprosuri de la femeile din familia mea care ar vrea sa fiu mai machiata, mai aranjata, nu prea le place stilul meu copilaresc. 🙂
inteligenta e virtutea prin care oricine, dar mai mult ca barbatii, femeile pot hotari inspirat. in ceea ce priveste capitolul imagine personala, intelegand literalul ce duce cu gandul la estetism, e lucrul pe care multi oameni ii confera mult prea multa importanta, dedicandu-i si mult timp, dintr-o simpla, sau deloc simpla dorinta a lor: a le placea lor de cum arata gandind ca ulterior si altora le va placea de cum arata ei. or, narcisismul acesta despre care e vorba aici nu indica deloc un semn de evolutie rationala a umanitatii, care, asa cum spuneam anterior se plafoneaza a deveni depersonalizata (persoana implicand si calitatea de a gandi, a decide, iar actiunile fiind marca a unei sanatoase gandiri, decizii, demne de om!), a se obisnui si multumi cu statutul de obiect. acesta e mutat de colo-colo, e facut sa fie sau nu admirat, cumparat, folosit, etc.
iar asta e ceva diferit de conceptul de fiinta care gandeste si actioneaza in acord cu aceasta. de aceea te felicit si ma bucur ca am interactionat on-line.
numai bine in tot si toate.
Multumesc a-z pentru opinie, m-ai facut sa ma simt bine cu o chestie care mi-a tot fost reprosata. Ma simteam vinovata si rusinata de acel lucru, dar acum simt ca nu e atat de important, ca e bine ca mie imi place asa cum sunt si nemachiata si ca nu ma deranjeaza sa ma arat fara masca in fata celorlalti.
Si prietenul meu mi-a spus sa nu ma mai machiez fara fond de ten pentru ca arat rau sau sa ma machiez ca “alte fete” (ma refer la cele care isi dedica timpul executarii a cate 2-3 look-uri zilnice) ca sa fiu mai frumoasa DAR stai asa ca nu-i asa. Vrei bronzata la solar? Vrei manichiurista/pedichiurista? Vrei make-up artist? Vrei vrute si nevrute? Atunci ce cauti cu mine? Eu credeam ca ma iubesti pentru ca sunt eu, nu cu gandul ca in timp ma voi transforma in ceva care nu seamana cu mine, dar din punctul tau de vedere e mai buna decat sunt eu acum in orice privinta.
Inteleg sa evoluezi, dar asta nu inseamna ca viata ta trebuie sa devina fantezia altcuiva. Am extrapolat prea mult, dar sper ca nu si aiurea.
Chiar ca. Nu zic sa nu fim ingrijite, dar atunci cand deja vine cu pretentii din astea, sa aratam ca papusile din reviste, cu o tona de fond de ten si incarcate cu toate produsele cosmetice posibile, e o problema. Nu zice nimeni sa nu ne machiem, dar natural, finut, iar atunci cand mergem la un eveniment, putem insista mai mult.
Ehee, cat ne asemanam… La faza ca nu stii sa spui NU… uite-ma, ma vezi? Imi fac discursuri, strategii si cand ma vad la locul faptei… nu pot. 🙂
🙂 Tare rau procedam…zau ca voi incerca sa ma schimb, nu vreau sa-mi mai pese de ce o sa creada despre mine daca refuz. Nu pot mereu sa fac ce vor altii.
Nici eu nu sunt prietena cu machiajul din pacate! Mai ales vara, e groaznic
Eu am fost uimita sa constat odata ca desi eram data cu fond de ten si am mers la o drumetie, prin padure, nu s-a scurs deloc si arata chiar foarte bine. M-am mirat ca era cald afara, am transpirat si eu…Am sa prezint fondul ala de ten ca e chiar bun. 🙂 Pacat ca n-are spf.
Oricum, o solutie la chestia asta cu machiatul, e sa porti in geanta cateva cosmetice si cand ai timp si crezi ca e cazul, aplici rimel, creion de ochi, gloss/ruj. De restul, fond de ten, pudra, etc. e nevoie de mai multa atentie + loc de curatare/aplicare creme, deci trebuie facut acasa.
Miha, m-ai descris perfect! 🙂 Si uite ca in ciuda acestor lucruri esti iubita, apreciata si ce mai vrei tu, adica numai de bine! :*
🙂 Multumesc. 🙂 Da, eh, avem cu totii bune si rele. Si ceilalati din jur au. Trebuie insa ca suma celor bune sa o depaseasca pe suma celor rele.