O discuție de zilele trecute m-a pus pe gânduri. Mi s-a povestit despre o mică ceartă între mamă și fiică pornită de la faptul că fiica nu a călcat extrem de bine niște haine de-ale soțului ei. Nu voi vorbi despre exigența mamei, așa sunt ele uneori, ci de împărțirea responsabilităților după mutatul împreună/căsătorie.
Consider că o relație se maturizează atunci când cei doi locuiesc împreună, pentru că una este să te vezi cu cel drag câteva ore pe zi, după ce în prealabil te-ai aranjat frumos, și mergeți la plimbare, în restaurante sau cafenele, sau la unul din voi acasă și vă uitați la tv sau stați de vorbă, și una e să trăiți împreună. Deodată nu veți mai împărți numai momentele distractive și de relaxare, ci și cele stresante. Fiind numai voi, fără părinți, va trebui deseori să lăsați deoparte tot și să faceți curat, să gătiți, să spălați și să călcați haine, să aveți grijă de animale sau copii. Apar și clipe de enervare când poate constați că partenerul nu-și dă silința, că face mizerie, că nu se implică la aceste munci casnice la fel ca tine. Plus nervii care apar când partenerul vrea să aducă în casă ceva ce tu nu vrei sau vrea să aranjeze ceva într-un mod care ție nu-ți place. De asemenea, când stai toată ziua împreună, îți vezi partenerul așa cum este el, cu bune sau cu rele. Nu-l mai vezi doar când e machiat, aranjat, îmbrăcat frumos. Îl vezi și dimineata, ciufulit și cu cearcăne, si atunci când e bolnav, și atunci când n-are nici un chef, și în multe alte momente proaste. Peste toate astea se trece cu un pic de compromis, cu iubire și răbdare, iar în final se poate conviețui în armonie.
În cazul nostru, responsabilitățile au fost împărțite pe parcurs, după ce ne-am cunoscut mai bine felul de a fi și de a trăi. Am venit amândoi de acasă cu un stil de viață relaxat. Niciunul din noi nu avea mari responsabilități când stăteam cu părinții, nu spălam, nu călcam, nu făceam mâncare (decât chestii simple), nu făceam curat. Am fost amândoi răsfățați de părinți, și din acest motiv ne-a fost puțin dificil să ne descurcăm singuri.
În primul an de facultate (și de locuit împreună) eu încă îmi duceam hainele mamei mele, să le spele și să le calce. Mâncare luam de la bunici și părinți, curățenie mai făceam noi, sau mai angajam pe cineva să vină să ne facă, o dată pe lună, o curățenie mai serioasă.
Pe parcurs, încet, încet, am învățat să ne mai descurcăm și singuri. În prezent eu sunt responsabilă cu spălatul vaselor (activitatea casnică care îmi face cea mai mare plăcere), curățenia din bucătărie și baie, curățat pe jos, atârnat rufe, aranjare în dulap, șters praful. El dă cu aspiratorul, duce gunoiul, spală rufele (le pune în mașina de spălat), șterge uneori și praful, se ocupă de becuri și alte treburi mai bărbătești (cum le zic eu 😛 ). De călcat își calcă fiecare, mâncare facem amândoi, în funcție de timp și chef.
Nu aș accepta să mă ocup eu de tot. Nu mi-ar conveni nici să-mi reproșeze cineva că nu am suficient de multă grijă de partenerul meu. Nu văd de ce ar trebui eu, ca femeie, să-mi țin în puf bărbatul, atât timp cât nu sunt casnică și lucrez. Lucrăm amândoi, atunci treburile casnice le împărțim la doi. Nu e logic? Și prefer sincer să citesc o carte, decât să stau ore în șir să calc perfect cămașa bărbatului. Chiar m-aș simți jignită dacă ar veni mama sau oricine altcineva să mă certe că nu îl răsfăț suficient pe iubitul meu, că nu am la fel de multă grijă de el cum avea mama sau bunica sa.
La voi în casă cum e? Cum împărțiți responsabilitățile casnice?
E buna asta cu cearta pe fondul calcatului :)). Unele femei mai in varsta chiar nu inteleg ca vremurile s-au schimbat. Bunica-mea a fost casnica, spre ex, asa ca toata ziua nu avea altceva de facut decat ordine, curatenie, spalat si calcat. Alta ocupatie nu exista in viata ei, si chiar si-asa ii ramanea timp liber berechet, pentru ca na..cat timp poti sa faci curat, totusi? Ei, acum lucrurile s-au schimbat drastic. Daca ajungi [mai ales acum, cand se intuneca repede] pe la 6 acasa de la serviciu, atunci ce sanse mai ai sa fii plina de chef sa te apuci de frecat podele? Mi se pare o situatie complet diferita.
Si nici nu sunt de acord cu barbatii care zic ca femeile trebuie sa stea la cratita. Serios? Si inainte de a avea prietena cine statea la cratita? Ma-sa ori el, nu? Nu-i normal sa ai sclavi… de asta se cheama democratie asta in care traim :)).
Da…si eu am ramas cam surprinsa cand am auzit…mai ales ca era vorba de mama fetei, nu de soacra. 🙂
Si exact, cand ajungi la 6, ce poti sa mai faci? Eu chiar le admir pe femeile care sunt in stare sa jongleze cu serviciul, casa, copiii si sotul. Nu stiu cum au timp sa le faca pe toate…Probabil renunta la orice pentru ele si fac munca non-stop; 8 ore de servici si 8 ore de treburi casnice.
Noi de la bun inceput am fost o echipa. Ceea ce nu pot eu sa fac face el si invers!La gatit nu il bag pentru ca mai are obiceiul de a pune zahar in loc de sare, de a da chestii pe jos asa ca mai bine il rog sa aspire sau sa stearga praful. :))
Eu nu suport acei barbati care desi stau acasa degeaba considera ca femeia trebuie sa faca TOTUL in casa, pornind de la curatenie la mancare! Mi-e sila de barbatii care nu strang din urma lor ,care asteapta sa le si mesteci mancarea si etc. Multi vin cu scuza ” asa am fost invatat de acasa ” , nu, asa ai fost rasfatat dar din moment ce schimbi decorul si este nevoie de ajutor, te schimbi !
In conditiile in care ea sta acasa si el munceste ar fi de inteles dar cand stai cu mana pe telecomanda nu-i de inteles.
Revin la ideea ca, cuplurile trebuie sa formeze o echipa!
Da, nici mie nu-mi place sa strang dupa cineva. Mai ales cand vin de la servici. Totul trebuie sa se faca in 2, asta e clar.
Eu locuiesc singura si absolut toate responsabilitatile au cazut pe capul meu. Astept iarna si implicit intoarcerea parintilor mei pentru a duce o viata relaxata, de huzur. :))
Acest comment e unul off-topic, cum nu locuiesc cu partenerul nu prea am ce sa raspund. Si chiar daca as locui, depinde mult si de el, daca nu vrea sa se implice in treburile casnice…tot degeaba.
Da, cu parintii e cel mai bine…Cand imi amintesc ce rasfatata eram acasa, nu trebuia sa ridic nici macar un deget, primeam totul pe tava. Curatenie, mancare buna, bani de buzunar. 😉 Ce zile…
Mihaela, eu cred ca oricine ar alege viata in doi…alaturi de persoana iubita. Cu parintii e ok pana la o anumita varsta, apoi iti doresti altceva…
Da, asa e Nice. In 2 poate e mai greu, nu mai esti super rasfatat, trebuie sa faci treaba, sa te intretii, dar…esti independent si ai parte de un alt fel de rasfat si iubire.
Sunt intru totul de acord cu tine.
Cristi, acasa,era rasfatat de mama lui, nu stia sa faca decat cafea, dar cand a ajuns aici i’am explicat clar ca eu nu fac totul si el nimic. Curatenie facem impreuna(duminica e ziua cand nu ma iubeste :)), pentru ca uraste sa faca curateni =))), el se ocupa de vase, dus gunoiul, mancare iar eu de rufe, ordine si uneori mancare.
Eu am fost mereu obsedata de curatenie si ordine, pana si acasa, in Ro.
Crezi ca iubitului meu ii place sa faca curat? :)) Asa si eu cateodata, aleg o zi din weekend si trecem la treaba. Asta e.
Noi ne-am impartit intr-un mod tacit indeletnicirile caznice. Incepand de dimineata ma trezesc imbrac copilul, ii fac pachetel sotul il duce la gradinita.
De gatit gatim amandoi, mai mult el, de spalat vase mai mult eu, aspirator numai eu, sters parful numai eu, curatat baia numai el, haine si dulap numai eu, oridine in camera amandoi, in bucatarie numai eu ca el tot timpul imi pune vasele de nu le mai gasesc :)))). Cumparaturi si platit facturi amandoi. Chestii de schimbat, reparat in casa el!
Cu copilul amandoi, in afara ca numai el ii face biberonul si numai eu il culc
E bine ca ai pe cine te baza Alice. Eu n-am mai vorbit de cumparaturi si facturi: cumparaturile le facem amandoi, facturile le platim online, deci nu e asa greu. 😛
Ehe, o discutie intre fete 😀 .
Ceea ce-ai descris tu este pertinent si echitabil…
Lucrurile frumoase se fac in echipa, la fel si cele care “trebuiesc” facute…Important este climatul in care se face aceasta impartire, printre cuvinte am citit o oarecare indarjire si impunere a punctului de vedere 😀 Si cu nimic mai adevarat, ca odata ce-ai pasit pe drumul in doi, impunerea apare instinctiv…numai ca imi asum nepunerea de acord cu aceasta metoda 😀
Cum si eu imi impart viata cu gangurita, impunerea si-a facut aparitia si in cazul nostru 🙂 Nu cred ca un barbat nu-si asuma unele lucruri casnice, mai ales daca ele chiar trebuiesc facute. Acea cearta de care spuneai tu, vine din educatia de stil vechi, in care, barbatul era oglinda femeii, educatie in care femeile se barfeau prin prisma imaginii barbatului, in care ideea de gospodina trebuia neaparat atribuita oricarei femei si se oglindea prin cutele de pe camasa barbatului … Eu nu as vrea sa existe aceasta politica in cuplul din care fac parte, da nici sa mi se impuna ceva de genul, ” ei bine, ca acum stam impreuna, sa-ti calci singur camasile” .. Accept sa-mi calc camasile, fara nici o problema, sau alte chestii, pantaloni chiar si lenjeriile de pat, da nu ca rezultat al unei impuneri, ca deh, vorbeati de democratie 😀 Cred ca foarte mult conteaza constientizarea fiecaruia si climatul in care se poarta discutiile..
Zi faina si plina de frumos va doresc 😀
Ganguritu, bine ai venit pe aici. 🙂
Acea cearta chiar vine din educatia de stil vechi, pentru ca s-a pomenit de chestia ca barbatul este oglinda femeii. Eh, mamele astea…Deseori exagereaza.
Eu nu sunt pe ideea de a obliga sa faca ceva, trebuie stabilit in cuplu. Daca lui nu-i place deloc sa curete in baie, nu e nici o problema, curat eu, nu-l oblig sau amenint sa faca ceva. Ce ne place/putem face, facem. 🙂
Ca stabilim o zi din sapt sa facem curatenie generala, asta e, ne tinem de program, pentru ca daca nu, o sa fie un haos in casa. Chef de curatenie n-ai niciodata, uneori insa pur si simplu trebuie.
..pai tocmai asta este, trebuie…si in cazul in care acel “trebui” nu place nici unuia nici celuilalt, intervine modalitatea in care se discuta…si de obicei, cel/cea mai impulsiva are tentinta sa se impuna 😀
Cand e vorba de curatenie, deobicei femeia se impune. Putini barbati chiar vor sa faca curat si au initiativa. 🙂
Sunt mame bineintentionate care nu realizeaza ca de fapt exigenta lor si pretentiile scad calitatea relatiei cu copii.
Un sfat este intotdeuna bine venit , eu asa cred, dar de aici si pana la tocarea marunta privitor la detaliile vietii de zi cu zi…….Chiar nu cred ca un parinte trebuie sa comenteze privitor la felul in care odrasla calca rufe 🙂
Da…nici mie nu mi se pare ok. Eu m-as supara serios pe mama daca m-ar cicali cu chestii din astea la cap. Din fericire ea e chiar moderna, tine cu mine, nu cu barbatul meu. 🙂
Si noi ne impartim taskurile. Ce nu face el niciodata e sa spele vasele, chestie pe care amandoi o uram si cumva eu m-am pricopsit cu ea :)).
Mie imi place sa spal vase, ma relaxeaza. 🙂
Mie mi se pare cel mai normal ca responsabilitatile sa se imparta. Ca doar de-aia împarţi de toate cu persoana iubită. Apreciez cuplurile care comunică, cuplurile care fac totul împreună. La noi nu a fost asa. Trebuia eu sa fac tot. Si o mai aveam si pe Eva, care era destul de micuta atunci. Ma frustra chestia asta, pentru ca simteam nevoia sa fiu si ajutata, nu doar sa mi se dea indicatii si sa mi se spuna ce sa fac.
Am mai auzit de astfel de cupluri Ruxandra, chiar si in familia mea, si stiu ca nu e placut. Din pacate multi barbati nu se simt indatorati sa participe si ei la treburile casnice si la ingrijirea copiilor.
Da, cei care sunt asa, asa raman. Si mereu vor privi femeia ca pe un “ceva” care trebuie sa ii serveasca.
Povestea asta cu mutatul impreuna mi se pare o chestie destul de ciudata,cel putin pentru mine in momentul de fata. Desi sunt cu al meu de ceva vreme inca nu ma pot gandi la pasul asta. Imi e teama sa nu ajung sa ma plictisesc,sa intervina rutina in relatia noastra si ca mai apoi sa se duca totul naibii 🙁 .
Eu de-abia asteptam sa ma mut cu iubitul meu, voiam mai ales sa dorm cu el, sa ma imbratiseze toata noaptea. 😉 Nici o clipa n-am simtit ca a intervenit rutina…noi inainte sa ne mutam impreuna ieseam afara, dar nu puteam prea mult, asa ca dupa ce ne-am mutat, am putut sa mergem in excursii impreuna, sa iesim la restaurant, sa ne plimbam mai mult. A fost si este foarte bine. 🙂