Câteva observații minore, care nu-și merită propriul articol, culese de peste tot, din ultimele 2 sau 3 săptămâni:
- agenții de vânzări auto sunt incredibil de insistenți. Odată ce ești interesat să cumperi o mașină și îi spui și lui asta, poți fi sigur că vei fi sunat zi de zi, până când o cumperi. Sau până când îi spui clar că vrei o mașină de la altă firmă.
- este bine ca în afaceri, când se discută despre un anumit domeniu, să se facă cu persoana abilitată. Nu se discută promovare online cu agentul de vânzări, asta e sigur. Problema apare când firma are doar acel agent de vânzări ca reprezentant în zonă și nu ai cu cine altcineva discuta. Situația cu care ne confruntăm ulterior este chiar hilară, e distractiv (dar și trist) să vezi cum acel agent de vânzări nu înțelege nimic și din acest motiv consideră că tu vrei să îl înșeli, să îl obligi să facă ceva ce nu dorește.
- oricât de binedispus sau binevoitor ești când ajungi la Poștă, sunt mari șanse să pleci nervos. Pentru că doamnele și domnișoarele de acolo nu rezistă fără să-ți trântească o răutate, de genul: “ce e asta, 2 sau 5? Credeți că noi stăm aici să vă descifrăm vouă scrisul?”.
- am înțeles și eu cât de important este să ai o primă impresie favorabilă când intri într-un sediu de firmă ce vinde lucruri scumpe, precum mașini. Nu mă așteptam, dar atunci când am văzut că temperatura înăuntru e la fel ca afară (adică foarte frig), că agentul de vânzări nu prea se descurcă, că locul e aranjat cam aiurea, mi-a cam trecut cheful de a cumpăra ceva.
- tare bine e să ai biroul în centru. Am la 2 pași de mine cele mai importante bănci, Poliția, Primăria, Finanțele, Judecătoria, precum și un mall, săli de sport, cantine, ș.a. Dacă ai de umblat cu acte dintr-o parte în alta, e tare comod…nu ai nevoie de mașină, de mijloace de transport, de nimic.
- una din ușile de la Primărie, care dă spre sala unde se achita impozitele (la clădiri) și amenzile, este îngrozitor de grea. Pur și simplu mă chinui să o deschid, trag cu amândouă mâinile de ea, mă sprijin într-unul din picioare, și de-abia o mișc puțin. Nu am puterea să o deschid complet, mă strecor printr-o mică deschizătură.
- nu-mi place deloc să merg în delegații. Sunt atât de atașată de casa mea, încât cu greu mă desprinzi de ea. Și știu că e pentru binele meu să plec, să cunosc oameni, să aflu lucruri noi, dar tot nu vreau să merg.
11 Comments on Observaţii [1]
Leave a Reply to Mihaela Cancel reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
nu stiu daca ma crezi, dar nici usa de la primaria din Timisoara nu e mai usoara…o fi acelasi arhitect?
Sau poate e un mod de-a lor de a descuraja cetatenii sa treaca pe la ei. 🙂 Desi in acea cladire cei mai multi intra sa le dea bani, impozite & stuff…
Ah, posta lu papuc… Cum ai zis, daca merge cineva la posta binedispus, sigur pleaca nervos… Mie mi-a ajuns pe azi :))
:)) Da…toata lumea se enerveaza la posta. Doar citisem si pe blogul Cristinei un post despre asta, apoi am vazut si mesajul tau…Doamnele alea ar trebui sa citeasca o carte de bune maniere si in general sa aiba mai mult bun simt.
Mie mi-ar placea sa am un job care sa ma trimita in delegatii (mai ales in strainatate) :))
Cat despre centru e bine dar eu locuiesc acolo si uneori e neplacut sa fii inconjurat de atata agitatie si galagie din zi pana in noapte 🙂 Doar job e perfect ai dreptate
Eh, mie mi s-a indicat sa merg la niste cursuri in Anglia da nu prea imi vine sa merg…cand ma gandesc ca-mi las casa, iubitul, catelul…nu vreau deloc. 😛 Uneori imi iau si iubitul cu mine, dar atat timp cat nu se plictiseste pe acolo…
In centru nu mi-ar placea sa locuiesc…nu cred. Unde locuiesc eu e f bine, e aglomerat ziua, ca sunt in zona multe scoli si facultati, dar seara e mai bine, si-n plus am o gramada de parcuri la 2 pasi. O sa fie ideal cand o sa am copii.
Stii de ce imi plac orasele mici?
Pentru ca exista respect si voie buna indiferent de zi. Cand am treaba la posta mi se vorbeste frumos iar barbatii de la ghiseu ma si ajuta, de multe ori, cand am o dilema. Zilele trecute mi’au dat pegatine, sa pun pe un pachet ca sa pot scrie datele mele, fara sa imi mai ceara si bani pe ele… partea buna e ca “primesc” cu un zambet larg pe fiecare.
Nu cred ca as putea trai intr’un oras mare, ador orasele astea micute unde toti se cunosc, unde nu trebuie sa merg cu teancul de acte sa pot scoate niste bani de pe livreta. Daca merg la banca, la supermarket sau la orice magazin, ma saluta fiecare si schimbam cateva vorbe… ador atmosfera asta…
Ai dreptate. Si mie mi-ar placea o astfel de atmosfera, oamenii sa fie prietenosi, sa se cunoasca toti intre ei.
Mie imi place sa ma pierd in multime…dar m-as muta si maine intr-un oras medieval gen Bruges sau Bremen.
M-am cam saturat sa locuiesc intr-o metropola.
Pe mine Bucurestiul mereu m-a obosit. Nu sunt obisnuita cu atat de multa aglomeratie, atata miscare. Cu toate astea m-as muta aici, stiu ca as avea mult mai multe oportunitati…
Eu am oroare de mers la poştă. Dau numai peste angajate nesuferite.
Uneori le-aş spune câte în stele numai că-s coştientă că mai am nevoie de ele.