Sunt momente când aproape fără nici un motiv intru într-o stare aiurea, oarecum asemănătoare cu depresia. Depresie e prea mult zis, de aceea nici nu vreau să o numesc astfel, mai ales din respect pentru cei care chiar suferă de așa ceva. De obicei starea asta a mea nu durează mult, doar câteva zile, însă chiar și așa, tot e prea mult.

E ciudat să te simți supărat fără motiv, să fii complet lipsit de chef, să nu-ți dorești absolut nimic. Ai zice că socializarea te-ar face să-ți revii mai repede, însă nu e așa. Prefer să nu vorbesc cu nimeni, să stau eu cu mine și să aștept să treacă. Mă uit la seriale, unul după altul, pentru a evita să mă gândesc (gânditul prea mult duce la gânduri negre, clar), ascult muzică tristă, de preferință din anii 80-90. Nici să citesc nu pot, pentru că este mai posibil să-mi fugă gândurile și să mă gândesc la toate prostiile posibile, care să mă întristeze și mai tare. E suficient că sunt mult mai sensibilă decât de obicei, multe versuri sau secvențe din seriale făcându-mă să plâng. Însă prefer să plâng din motive exterioare, de dragul unui vers sau al unui personaj, decât din motive ce țin de mine și de viața mea. Mai ales că în aceste zile am tendința de a exagera orice, făcându-l să pară mult mai rău decât este în realitate.

Zău că urăsc momentele astea. Și parcă mereu vin după zile încărcate cu bucurie sau zile în care am avut foarte mult de muncit. Când lucrurile revin oarecum la normal, apare și starea asta. Probabil din plictiseală, poate de la hormoni, posibil și de la vremea mohorâtă. Oricum ar fi, nu-mi place.

Așa că acum sunt supărată. Fără motiv. Și aștept să treacă.

Update: A trecut. Aș fi putut șterge articolul, dar vreau să rămână ca dovadă că momente rele tot apar, dar așa cum vin, așa și pleacă. Acum aștept Crăciunul, ca să mă încarc de bucurie și energie pozitivă. 🙂

29 Comments on Aștept să treacă

  1. Toti trecem prin astfel de momente, momente cand sunteti dusi cu gandul si cu sufletul aiurea fara nici un motiv. Partea buna e ca trece destul de repejor si revenim la starile anterioare de bine si recunostinta! 🙂

  2. fie ca recunoastem, fie ca nu, toti avem astfel de stari! firesc e sa ne revenim la un moment dat (fara sa facem ceva anume) si sa ne traim viatza firesc, cu suishuri si coborashuri, sa acceptam ce suntem dar sa ne luptam sa ne invingem limitele (autoimpuse) si sa fim buni. Craciunul se apropie si ne obliga sa daruim, sa ne amintim si sa ne intalnim cu rudele, cu prietenii si sa ne emotionam alaturi de ei. Sa fim recunoscatori ca starile descrise de tine trec si ca suntem sanatosi si ca avem mici bucurii.

    • Eu nu-mi permit sa scriu astfel de articole prea des…mai scriu in jurnal sau ma retrag in mine si…astept sa treaca. 🙂

  3. Ai identificat bine cateva cauze ale acestor stari mai putin dorite. Si eu le experimentam in trecut destul de des, acum situatia s-a mai ameliorat. Poate suntem noi mult prea sensibile, desi sunt sigura ca nimeni nu e tot timpul vesel si fericit. Pe mine m-a ajutat mult blogul(mai ales in 2010), scrisul e eliberator, iar suportul celorlalti tamaduitor. Si nu ma refer la faptul ca destanui eu cine stie ce secrete pe blog, ci ca pur si simplu, cu ajutorul lui, reusesc sa ma detasez, sa mai uit…

    • Cu siguranta e si de la sensibilitatea asta, dar cu totii avem zile mai proaste. Cand ne trezim cu fata la cearceaf, cand poate am visat prost toata noaptea si ne-am prostdispus…sau cine stie…diverse motive.

  4. Oh da, si eu intampin astfel de stari. O data la o luna doua apar. Si la fel simt ca ma invaluie un sentiment de profunda tristete si amaraciune fara sa se fi intamplat ceva care sa-mi declanseze emotiile negative. Nu imi trece comunicand cu altii, dimpotriva, la fel ca tine, prefer sa stau singura si sa imi adun gandurile, sa ma relaxez si sa …astept sa treaca.

    • In adolescenta apareau chiar des, dar cred ca atunci era de la hormoni. Cand ma gandesc ca la fel o sa fie si la menopauza…

    • Incerc sa nu-mi pierd cumpatatul,sa nu arunc cu ceva in tine, sa nu ma infing in parul tau si sa te aduc cu picioarele pe pamant si sa ma gandesc c-ai sa-ti revii intr-un final. Mereu iti revii! ;))

    • Si pe mine ma inteleg cei din jur desi nu sunt multi carora chiar le spun ca ma simt asa. De exemplu nu-mi incarc familia cu prostiile astea ale mele. Ii spun iubitului ca am o zi mai proasta si sa inteleaga de ce sunt atat de incruntata si suparata, si eventual prietenei cele mai bune.

  5. “Mă uit la seriale, unul după altul, pentru a evita să mă gândesc (gânditul prea mult duce la gânduri negre, clar)”

    Eu si uitandu-ma la seriale, tot le mai am (uneori)

    Era bine daca mergea si la mine terapia ta de seriale. Daca mergea, cred ca vedeam si eu zeci de seriale tot ca tine 😆 Dar la mine do not work. Pe mine in unele momente chiar ma fac sa ma gandesc la chestii naspa PRIN fazele din acel film/serial. Situatii care au mai trecut sau ar putea trece si prin viata mea.

    De obicei gandurile negre mi le combat cu alte ganduri ce tind mai spre pozitiv.. spre continua, nu renunta, va fi bine etc.

    Dar se pare ca mai la toti, gandurile aiurea/negre apar mai des decat alea bune. Se pare ca omul nu prea poate sa tot aiba stari de bine (DES)

    E ca si cu fericirea.. gen nu dureaza MULT

    • Pai noi mereu ne gandim la ce e mai rau. Si inainte sa ma culc imi trec prin cap diverse chestii rele care s-ar putea intampla, ma sperii ca n-am facut ceva ce eu de fapt am facut si chestii de acest tip.

  6. Probabil este un efect al acestui secol al vitezei.Ne confruntam ,multi dintre noi cu aceste stari de neputinta, frustrare , refugiere in CASTELUL DE FILDES.Eu , da recunosc.Incerc sa-mi incarc bateriile refugiindu-ma in hobby-uri vechi sau , la fel ca tine printr-o cura intensiva de filme pe AXN , de pilda.BAIA DE MULTIME cu ocazia sarbatorilor ne va repune pe linia de plutire .Amicii vechi si familia sunt izvoare de dragoste, ajuta.
    LA MULTI ANI, TUTUROR.

    • Si pe mine ma ajuta sa-mi ocup mintea…scriu pe blog, citesc alte bloguri, muncesc la ceva, ma uit la seriale…Cum spuneam, cititul sau de exemplu, gatitul, nu ma prea ajuta, imediat incep sa ma gandesc la diverse chestii negative.

  7. Si eu astfel de stari, mai ales in perioada asta incarcata cand totul parca e pe dos. Inainte de sarbatori seful meu e mereu nervos si se descarca pe mine si asta ma face si mai nevoasa decat sunt de obicei.
    De exemplu, luna asta, primele saptamani am stat degeaba, chiar ma uitam la filme pe telefon, la munca, de plictiseala, iar acum vrea sa muncim si de Craciun. Cica lui nu’i pasa ca’i Craciunul, cum sa nu iti sara mustarul…

  8. Si mie mie se intampla. In ultimul timp mai rar, dar era o perioada in care eram mereu morocanoasa, trista, nu aveam chef de nimic. Mi-era ciuda, pentru ca asa ii indispuneam si pe cei de langa mine sau pur si simplu eram mereu intrebata ce am…si in momentele alea nu aveam chef sa dau explicatii. Trec starile astea, desi nu sunt deloc placute.

    • Eu mereu zic ca sunt obosita. Ce sa zic altceva? Ca sunt suparata dar n-am nici un motiv sa fiu asa? Trec starile, dar pana trec…

Leave a Reply to Mihaela Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.