Month: January 2012

The Descendants (2011)

La The Descendants se uita Felix acum câteva zile, în timp ce eu citeam o carte. După câteva minute mi-a atras atenția, tot trăgeam cu ochiul la TV, așa că am lăsat ce citeam deoparte și am început și eu să vizionez.

Tot ce știam despre acest film este că îl are ca actor principal pe George Clooney și că a câștigat 2 premii la Globurile de Aur. Nu știam însă că prezintă o poveste de viață emoționantă despre iubire, moarte și iertare. Matt King (Clooney) este un avocat din Honolulu, căsătorit cu Elizabeth, tată a două fiice, Alexandra și Scottie. Datorită legislației în vigoare, el, alături de verișorii săi, trebuie să decidă ce fac cu terenurile moștenite de la strămoșii lor, dacă să le păstreze sau să le vândă unui dezvoltator imobiliar. Trustul pe care îl formează oricum e obligat să se dizolve în 7 ani, deci decizia cu pământurile trebuie luată când mai curând.

Citeste in continuare: The Descendants (2011)

La mulți ani mama!

LA MULȚI ANI!

Îți doresc multă fericire și sănătate, să fii bucuroasă în fiecare zi și sper ca toate dorințele să ți se îndeplinească.

Vreau să-ți mulțumesc că ai fost mereu atât de înțelegătoare și că m-ai susținut în tot ceea ce fac. Îmi dai încredere să-mi urmez visele, și nici nu-ți dai seama cât de mult contează asta pentru mine. Mulțumesc pentru tot!

TE IUBESC! :* O zi superbă astăzi, de ziua ta!

Citeste in continuare: La mulți ani mama!

Poartă cercei

Mie nu-mi place să ies în evidență. Asta-s eu, n-am ce face? Nu, încerc să mă schimb pentru că a fi cât mai invizibil nu e o soluție bună pe termen lung.

Datorită acestei atitudini ale mele, printre altele, refuz în mod inconștient să-mi pun pe mine haine care m-ar scoate din mulțime: o bentiță de păr mai deosebită, o haină într-o culoare puternică, cercei. Nu orice tip de cercei, ci mai ales acei care sunt lungi, rotunzi sau care oricum, nu sunt acoperiți de păr.

Citeste in continuare: Poartă cercei

Iarna cu Nissa

Sunt un mare fan al magazinului Nissa din Complexul Comercial Felicia Iași. Aproape mereu îmi găsesc aici haina de care am nevoie, bineînțeles după căutări intense în zeci de alte locuri. V-am mai povestit de experiența mea cu hainele lor. Au fost momente când am rămas și dezamăgită, pentru că unele cămășuțe s-au descusut, dar tind să cred că a fost o întâmplare, pentru că nu a mai fost cazul de atunci. Dovadă sunt hainele cumpărate de aici în ultimii 2 ani, si acum în stare perfectă.

La ultima vizită la Nissa am probat mai multe rochite și redingote și la final, am primit cadou de la mama iubitului meu (cu ocazia zilei mele de naștere) acele haine care mi-au plăcut și care mi s-au părut că mă avantajează.

Din hainele probate și cumpărate, vă voi prezenta pe cele găsite și în magazinul online, cu câteva explicații. Cine știe, poate este cineva pe aici care are nevoie de o rochiță elegantă pentru birou sau de o rochie de cocktail pentru un eveniment mai deosebit. Eu încep să înțeleg că nu e nevoie neapărat de o mega petrecere ca să ne îmbrăcăm elegant, o rochie și un pardesiu deosebit pot fi purtate și la birou, și la facultate și peste tot. Nu avem decât de câștigat dacă dăm atenție aspectului fizic, ajungem astfel să primim mai mult respect atât de la cei din jur, cât și de la noi înșine. Mult mai bine mă simt, mai încrezătoare și curajoasă, când știu că m-am interesat de cum arăt. Citeste in continuare: Iarna cu Nissa

Ceai alb White Peony/Bai Mu Dan – Canton Tea

Oricât mi-aș dori eu să găsesc ceaiuri calitative peste tot, trebuie să recunosc că nimic din ce am mai băut nu se compară cu ceaiurile de la Canton Tea. Cu toate acestea, nu știu dacă ar fi cu adevărat apreciate de orice băutor de ceai. Depinde și ce tipuri de ceai îți plac, de la ce firme, dacă bei ceai de plăcere sau de nevoie. De exemplu iubitorii de ceaiuri de fructe nu ar fi satisfăcuți de oferta Canton Tea, în schimb cei de ceai alb, verde, pu-erh, oolong sau negru (nearomat) cred că și-ar schimba cu totul percepția asupra a ce este ceaiul și mai ales asupra gustului.

Nu vă spun doar așa, White Peony chiar m-a făcut să mă îndrăgostesc de ceaiul alb. De mult timp nu am mai servit un ceai atât de elegant, parfumat și intens, care să-mi creeze o stare de bine. O să-mi spuneți că exagerez, însă când am început să-l servesc chiar am uitat de toate grijiile și m-am concentrat asupra gustului său minunat.

Pentru a crea o atmosferă plăcută și elegantă, am adăugat pe masa de servire a ceaiului și un ghiveci cu begonii roz, iar ceaiul l-am preparat și servit în noul meu set de ceai din fontă, primit cadou de la Kroko și Raluca. Era cam ultimul tip de ceainic care îmi lipsea, așa că m-am bucurat mult când l-am primit și vreau să le mulțumesc și aici prietenilor mei pentru acest frumos cadou. 🙂 Citeste in continuare: Ceai alb White Peony/Bai Mu Dan – Canton Tea

Schimbarea actului de identitate

De ziua mea am primit un frumos cadou: mi-a expirat cartea de identitate. Așa că m-am pregătit sufletește ca să mă duc să mă înghesui, să mă împing, să pierd câteva ore bune pentru a-l schimba. Fusesem cu mama mea anul trecut și știam la ce să mă aștept. Iar în septembrie își schimbase și prietena mea buletinul și era la fel de multă nebunie.

Însă se pare că din septembrie și până acum lucrurile s-au mai schimbat. În bine. Direcția Locală de Evidență a Persoanelor Iași are site, unde se găsesc toate informațiile necesare și-n plus, se pot face programări online. Îți alegi o zi (înainte de data de expirare altfel primiți amendă), un interval orar disponibil și ai scăpat de statul la coadă pentru luat bilet de ordine și așteptat la rând.

Citeste in continuare: Schimbarea actului de identitate

Mission: Impossible – Ghost Protocol (2011)

În zilele libere de Crăciun chiar am avut chef de un film bun de acțiune, văzut la cinema. Oferta nu era foarte bogată, așa că am ales Mission: Impossible – Ghost Protocol, chiar dacă eu n-am văzut (sau nu-mi amintesc să fi văzut) celelalte 3 filme Mission Impossible.

Am descoperit un Tom Cruise destul de îmbătrânit, dar cu o condiție fizică excelentă (se zice că și-ar fi făcut singur cascadoriile). Iar filmul m-a impresionat nu neapărat prin scenariu original sau scene deosebite, ci prin acțiunea pură, oferită în cantități mari. Chiar nu am avut timp să mă plictisesc, la un moment dat îmi era și teamă de ce se întâmpla pe ecran – actorul escalada cel mai înalt zgârie-nori din lume, Burj Khalifa din Dubai – se afla mai exact la 828 metri înălțime.

Dar să vă povestesc în mare și despre ce e vorba în film. Agentul operativ MI Ethan Hunt este eliberat din închisoare de colegii săi și împreună pornesc într-o acțiune de reabilitare a departamentului și prevenire a unui atac nuclear. Ei trec prin Budapesta, Dubai, Moscova, India sau Statele Unite, și din toate aceste locuri ne sunt prezentate imagini spectaculoase. Citeste in continuare: Mission: Impossible – Ghost Protocol (2011)

Lucruri complicate

Știți ce este tragic? Că dacă într-un cuplu un partener îl înșală pe celălalt, mai întâi află toți prietenii și eventual tot cartierul, și doar pe urmă, cu puțin noroc, află și cel încornorat.

Nici nu știți cât de repede circulă vorba, și curios e că tocmai bărbații transmit vestea cel mai bine. Ei sunt și cei care umblă mai mult pe afară, uneori la orele nopții, așa că văd mai multe. Au și mai mulți cunoscuți, cunoscuți care au și ei cunoscuți, și ce mai, bărbații bârfesc. Sau se informează reciproc. Și bărbații spun femeilor iar acestea le spun prietenelor lor. Așa că secretele nu pot fi ascunse prea bine, mai ales în cartiere cu mulți tineri. Secrete de orice tip, nu doar infidelități.

Citeste in continuare: Lucruri complicate

25

Așa cum v-am obișnuit în fiecare an, și acum vă spun că nu-mi vine să cred că am 25 de ani. Nu mă simt deloc de această vârstă, încă sunt copilăroasă, 80% din prietenii mei sunt mai tineri ca mine, mă uit la seriale cu adolescenți, visez noaptea cum sunt la școală sau cum dau bac-ul și-mi place să povestesc despre întâmplări din liceu. Dacă aș putea m-aș îmbrăca tot timpul cu tricouri cu personaje din desene animate, cu adidași și șosete sau papuci de casă cu animale de pluș, cât mai colorate și pufoase. Când sunt singură pe stradă și am o stare bună, țopăi ca un copil mic. Îmi place să-mi cumpăr ouă Kinder, mai ales pentru jucăria din interior. Când mă plictisesc, desenez inimioare și fluturași.

Și totuși am 25 de ani. Și vreau să împart cu voi o felie de tort virtuală, îmi sunteți toți dragi și mă bucur să vă am alături în această zi. 🙂

Citeste in continuare: 25