Month: August 2012

Antonia @ Office Aqua Lounge

Ultima zi de vară calendaristică merită a fi sărbătorită cu un concert “tare”. Mai exact Antonia va cânta în această seară în Office Aqua Lounge, reședința de vară a clubului Office din Iași, începând cu 23:30 (aproximativ).

Despre Office Aqua Lounge ați auzit cu siguranță. Locația este foarte frumoasă, aerisită, cu un design curat și minimalist. Dacă vii o singură dată, revii cu plăcere. Instalația de sunet este ireproșabilă și este posibil accesul cu mașinile. Lumea se simte în siguranță, nu sunt niciodată figuri dubioase, scandaluri / bătăi sau droguri. Tot aici au avut loc concerte ale unor artiști precum: Loredana, Horia Brenciu, Parov Stelar, Alex Velea.

Pentru mai multe detalii accesați pagina de Facebook a clubului. S-a creat și un eveniment pe Facebook (mai exact aici) unde puteți vedea care dintre prietenii voștri merg la eveniment sau care se gândesc să meargă – poate îi sunați și mergeți împreună.

 Eu vă urez de pe acum distracție plăcută! 🙂 E posibil să ajung și eu, asta dacă îmi mai trece din răceală. 😛

Citeste in continuare: Antonia @ Office Aqua Lounge

Reguli care nu se respectă

Știți ce nu am înțeles eu din excursia intreprinsă în această vară? De ce oamenii refuză cu îndârjire să respecte niște reguli de bun simț adoptate tocmai pentru protejarea obiectivelor turistice.

Fie că vorbim de un parc național, de o pădure, sau de un obiectiv turistic închis (salină, biserică, cetate), sunt stabilite niște reguli de bună purtare, deloc exagerate, pentru evitarea distrugerii cu voie sau fără voie. În unele locuri regulile sunt făcute publice de către ghid, uneori chiar de mai multe ori, pentru a nu exista confuzie. Alteori apar scrise pe foi, plăcuțe, bannere, exact deasupra obiectelor protejate. În ciuda acestor lucruri, oamenii tot nu pricep și tot fac exact opusul a ceea ce li se cere. Din rea-voință nu cred că o fac, cine ar dori să distrugă un obiectiv turistic natural care nu mai poate fi remediat ulterior? Dar atunci de ce? Din prostie, ignoranță?

Citeste in continuare: Reguli care nu se respectă

Excursie prin țară: ziua 6

Transalpina – Sibiu

Ne-am trezit de dimineață, pe la 8 jumătate, și după ce ne-am îmbrăcat și ne-am dus bagajele, am început să parcurgem Transalpina. Am prins vreme mult mai frumoasă decât pe Transfăgărășan, soare, fără ceață, așa că am putut vedea priveliștile superbe.

La început drumul a fost cam prost, se lucra în multe locuri, dar pe măsură ce urcam devenea din ce în ce mai frumos. Pe mine m-au apucat iar emoțiile căci eram așa sus, nu erau balustrade, drumul era destul de îngust. Se tot urcă și coboară, urcă și coboară, până ajungem în cel mai înalt punct. Transalpina este cel mai înalt drum rutier din întregul lanț al Munților Carpați, atât din România cât și din afara ei, atingând altitudinea maximă în Pasul Urdele 2145 m. Șoseaua traversează Munții  Parâng de la N la S fiind paralelă cu Valea Oltului și Valea Jiului între care se află și leagă Localitatea Săliște din Județul Sibiu de Localitatea Novaci din județul Gorj.

Citeste in continuare: Excursie prin țară: ziua 6

În căutarea încălțămintei de calitate

Nu doream decât să menționez sandalele cumpărate dar când m-am apucat de scris de ele într-un alt articol…nu mă mai opream. Așa că am decis să vă vorbesc despre ele separat, aici.

În general sunt o persoană care nu vrea să cheltuie prea mulți bani pe pantofi. Mă gândeam mereu că nu am nevoie să mă țină o veșnicie, e suficient un sezon, că oricum se mai schimbă moda, mă plictisesc și eu de model. Mama mea este exact opusul, îi place să cumpere produse din piele, de calitate. Tot mergând cu ea prin magazine am început și eu să înțeleg că este o diferență mare între pantofi de firmă, de calitate, și pantofi no name, la prețuri infime. Și am înțeles/învățat asta pe pielea mea.

Citeste in continuare: În căutarea încălțămintei de calitate

Ce să fac cu moștenirea – Kerstin Gier

Când am răsfoit prima dată această carte am crezut că am de-a face cu un roman amuzant, chick lit, care să aibă printre personaje și un câine. M-au indus în eroare coperta și titlul cărții. Așa că am fost surprinsă de adevăratul subiect al cărții, mult mai sensibil, realist și serios.

“Ce să fac cu moștenirea” este despre o tânără supradotată, Carolin, care se căsătorește cu un bărbat mai în vârstă, tatăl fostului ei prieten. Când acesta moare subit, Carolin se mută în casa surorii sale pentru a-și reveni din șoc, și atunci află că fostul ei soț era un bărbat bogat, așa că ea, alături de copiii din fosta căsătorie, va moșteni o adevărată avere. Apar  însă certuri privind moștenirea iar Carolin trebuie să se descurce atât cu pretențiile lui Thomas, cumnatul ei mincinos, cât și cu cele ale fostului ei prieten, fiul lui Karl, Leo. Începe să frecventeze și un psiholog, ia și medicamente pentru a se simți mai bine. În aceste momente dificile îi sunt alături Justus, un farmacist simpatic și săritor, sora și cumnatul ei și părinții. Cumnata ei mai puțin, fiind în general o persoană dificilă, care nu poate rezista să nu spună lucruri îngrozitoare în cele mai rele momente.

Citeste in continuare: Ce să fac cu moștenirea – Kerstin Gier

Excursie prin țară: ziua 5

Reșița – Hațeg (Geoparcul Dinozaurilor, Rezervația de Zimbri) – Transalpina

După o noapte la cort, ne-am trezit dis-de-dimineață și am început să ne strângem lucrurile, după care ne-am pregătit de drum, mai aveam de mers vreo oră până la mașină.

Când am ajuns la mașină am refăcut bagajele (adică am pus și hainele lăsate în mașină în rucsac) și am pornit la drum. Cred că pe la 10 am reușit să plecăm din Parcul Național Cheile Nerei.

Citeste in continuare: Excursie prin țară: ziua 5

Excursie prin țară: ziua 4

Cheile Nerei – Ochiul Beiului

Am luat micul dejun la Băile Herculane, după care ne-am îndreptat spre mașină și am plecat spre Cheile Nerei. Cu tot efortul de ieri, tot mai aveam de condus vreo 100 km, dar speram să ajungem cât mai devreme. Și-am mers și am tot mers, ne-am mai oprit printr-un sat să luăm mâncare pentru acea zi (pâine, pateuri, biscuiți, mere, apă). Am descoperit apoi că drumul pe care intenționam să mergem este foarte prost și că n-aveam cum să mergem pe el, așa că am mers pe alt drum și bine am făcut, căci am văzut așa că puteam merge destul de mult cu mașina. Astfel o bună parte din drum, pe care credeam că o vom parcurge pe jos, am făcut-o cu mașina.

Citeste in continuare: Excursie prin țară: ziua 4

Excursie prin țară: ziua 3

Curtea de Argeș – Râmnicu Vâlcea – Peștera Muierii – Tg Jiu (Poarta Sărutului, Coloana Infinitului, Masa Tăcerii) – Băile Herculane

Am plecat dis-de-dimineață din Vidraru spre Râmnicu Vâlcea, unde voiam să ne oprim puțin, pentru ca prietena care mergea cu noi să-și revadă orașul copilăriei. Am trecut și prin Curtea de Argeș dar n-am oprit, ne-am uitat din mașină cât s-a putut, pentru că oricum am mai trecut pe aici și acum 3 ani.

La Râmnicu Vâlcea am mers prin centrul orașului și apoi ne-am dus către Parcul Zăvoi, unul dintre cele mai vechi parcuri din țară și cel mai mare parc din oraș. Ne-am plimbat prin tot parcul, după care ne-am urcat în mașină și am plecat spre Peștera Muierii.

Citeste in continuare: Excursie prin țară: ziua 3

După 3 luni cu lentile Essilor

Cam de 3 luni port ochelarii cu lentile Essilor. V-am scris de ei aici, sunt cei cu filtru UV Broad Spectrum care te protejează 100%, atât de razele care vin din față cât și de cele care vin din spate și se reflectă pe suprafața interioară a lentilei.

În afară de acest beneficiu, ei ofera rezistență la zgârieturi, protecție anti-murdărie și eficiență anti-reflex. Nu am fost eu foarte atentă la început la aceste detalii pentru că știam că n-am mare grijă de ochelari și nu credeam că vor trece câteva luni fără câteva semne pe ochelari. Dar se pare că m-am înșelat.

Citeste in continuare: După 3 luni cu lentile Essilor

Excursie prin țară: ziua 2

Transfăgărășan – Barajul Vidraru

După ce-am luat micul dejun la Pensiunea Denis din Daneș, am plecat către Transfăgărășan. Planul era să ne cazăm undeva înainte de Transfăgărășan pentru că aveam impresia (care s-a dovedit a fi greșită) că dacă nu ajungem dis-de-dimineață pe el, va fi foarte aglomerat. Dar nu avea rost să pierdem o zi întreagă, mai ales că am ajuns pe la 12 la baza Transfăgărășanului, așa că am început să-l urcăm.

Din păcate am prins ceață, așa încât am reușit să admirăm priveliștile doar pe anumite porțiuni. Eu m-am cam bucurat pentru că aveam emoții când priveam în jos, mi-era teamă să nu se întâmple ceva și să cădem în vreo prăpastie. 🙂 Cu ceață nu vedeam ce distanță e până jos, așa că stăteam puțin mai liniștită (bine, puteam să-mi imaginez că nu era chiar drum scurt până jos 😛 ).

Drumul a fost destul de liber, nu s-a mers în coloană, s-a putut urca lejer. Sus, la Bâlea Lac, am cumpărat niște dulciuri (cozonac, ciocolată de casă, plăcinte – foarte bune toate) și ne-am dus să admirăm lacul. Din cauza ceții n-am reușit să vedem mai mult de 1 metru. Ne-am promis că vom reveni și altă dată, ca să nu rămână acest obiectiv turistic doar parțial văzut.

 

Prima poză: la Bâlea Lac 🙂

Citeste in continuare: Excursie prin țară: ziua 2