Excursie prin țară: ziua 3

Curtea de Argeș – Râmnicu Vâlcea – Peștera Muierii – Tg Jiu (Poarta Sărutului, Coloana Infinitului, Masa Tăcerii) – Băile Herculane

Am plecat dis-de-dimineață din Vidraru spre Râmnicu Vâlcea, unde voiam să ne oprim puțin, pentru ca prietena care mergea cu noi să-și revadă orașul copilăriei. Am trecut și prin Curtea de Argeș dar n-am oprit, ne-am uitat din mașină cât s-a putut, pentru că oricum am mai trecut pe aici și acum 3 ani.

La Râmnicu Vâlcea am mers prin centrul orașului și apoi ne-am dus către Parcul Zăvoi, unul dintre cele mai vechi parcuri din țară și cel mai mare parc din oraș. Ne-am plimbat prin tot parcul, după care ne-am urcat în mașină și am plecat spre Peștera Muierii.

De mult timp doream să vizitez o peșteră. Pe lista mea se află mai multe, dar Peștera Muierii era singura care se potrivea cu traseul nostru. Am găsit aici o parcare mare, gratuită, câteva restaurante, vânzători de suveniruri. Am urcat niște scări spre Peșteră, am plătit biletul de intrare (5 lei/adult + 5 lei/taxă foto, video) și am așteptat să intrăm. Nu se intră în grupuri mai mari de 80 de persoane iar intrarea se face la fiecare oră  (deci la fix se intră).

Am avut și un ghid, care era și pe post de supraveghetor, se uita să nu rămână lumea în urmă și atenționa din când în când să nu atingem stalactitele și stalagmitele. Am admirat aici Bazinele Mici, Orga, Domul Mic, Domul Mare, Sala Turcului, Cascada Împietrită și multe altele. O porțiune din drum se parcurge în mersul piticului, așa că am făcut și un pic de exercițiu fizic în peșteră. E ciudat să mergi într-un spațiu atât de jos și îngust, așa că atenție celor care suferă de claustrofobie. Mie mi-a plăcut. 🙂 Lungimea drumului parcurs este de aproximativ 1100 de metri.

Mi-a plăcut mult experiența și de-abia aștept să vizitez și alte peșteri din țară, precum Peştera Scărişoara sau Peştera Urşilor. La ieșire am cumpărat și un suvenir, un magnet de frigider (5 lei), și am luat masa la unul din restaurantele din zonă. Din păcate nu se puteau servi decât grătare cu cartofi prăjiți, deși meniul conținea mult mai multe preparate.

A doua poză: mersul piticului 🙂

Ultima poză: la ieșirea din Peștera Muierii

După masă ne-am urcat în mașină și am plecat spre Tg Jiu. Am început să căutăm pe net localizarea celor trei piese de sculptură monumentală ale Ansamblului Monumental, pentru că n-am văzut prin oraș vreun indicator. Am găsit mai întâi Coloana Infinitului – am parcat în apropiere și ne-am dus să ne plimbăm puțin prin parc. Mi-a plăcut foarte mult sculptura, se vede într-adevăr deosebit și chiar și parcul unde este amplasat este foarte frumos…mai mare dragul să te plimbi prin el.

Celelalte 2 sculpturi se află într-un alt parc (Parcul Central), aflat în capătul opus. Mi-au plăcut mai puțin decât Coloana Infinitului, dar am fost impresionată de semnificația lor. Poarta Sărutului se vrea a fi poarta prin care se face trecerea către o altă viață, iar Masa Tăcerii simbolizează masa de dinaintea confruntării și de la care pleacă la luptă eroii. Parcul Central este iarăși un parc deosebit, mare, verde, cu multe spații de joacă pentru copii. În imediata apropiere se află Insulița Jiului, cu alte spații de joacă pentru copii, un pod frumos, multă verdeață.

Planul era să ne oprim undeva lângă Tg Jiu și să ne cazăm, însă era încă devreme și ne-am gândit să mergem mai departe ca să ne fie mai ușor a doua zi, când urma să mergem spre Parcul Național Cheile Nerei. Și bine am făcut, căci altfel am fi ajuns foarte târziu la Cheile Nerei și n-am fi avut cum să urcăm și să ajungem la Ochiul Beiului pe lumină.

Am mai condus câteva ore până la Băile Herculane. Ultima porțiune de drum a fost foarte proastă, cu multe gropi, denivelări…nu am mai avut rău de mașină din copilărie, dar pe astfel de drumuri nu m-am simțit prea bine. Am ajuns cam pe întuneric la Băile Herculane, loc unde nu ne-am gândit că vom ajunge, altfel planificam să vizităm și aici câte ceva. Am oprit la prima pensiune care ne-a ieșit în cale, Pensiunea Cardinal (100 lei/camera dublă/noapte). Nu m-aș fi așteptat să nimerim camere atât de bune – la mansardă, foarte mari, cu baie mare, pat mare, tv, frigider, prosoape curate. Parcă nu avea balcon, dar nici nu aveam nevoie. Geamurile erau cu plasă, așa încât n-aveam grija țânțarilor. Din păcate nu au restaurant amenajat, însă am primit 10% reducere pentru mic dejun la Pensiunea Magic din aceeași localitate.

La pensiune am primit și o broșură cu obiective turistice din Băile Herculane și diverse activități care se pot întreprinde. Chiar mi-a părut rău că n-am avut timp să explorăm și acest oraș, mi-ar fi plăcut să vizitez Chipul lui Decebal, Porțile de Fier I, Cazanele Dunării, eventual să mergem cu o ambarcațiune într-o croazieră pe Dunăre. Eh, data viitoare. 🙂

Și cam asta a fost a treia zi. O zi plină, în care am vizitat multe și am și parcurs o porțiune măricică de drum. Am plecat de dimineață, am ajuns pe întuneric la pensiunea unde ne-am cazat.

Vă aștept mâine cu următorul articol, despre Cheile Nerei. 🙂