Am schimbat turcoazul pentru un roz intens, care din păcate nu prea se vede în poze. În fiecare din ele, cu bliț sau fără, se vede un roz delicat…dar este intens, credeți-mă pe cuvânt. 🙂
Pe inelar am ales un model format din 3 floricele, una mare de un roz pal și două mici de un roz spre roșu mai puternic decât cel de pe background.
Una dintre cele mai bune prietene ale mele, Raluca, a lansat de curând cupcake.mug.ro, blog personal, cu rețete culinare delicioase, prezentări de ceaiuri, fotografii superbe și…multe altele. Este vorba de aceeași Raluca care scrie pe Tea Mug prezentările cu cele mai frumoase poze. Scrie frumos, cu atenție, se vede că investește timp și că face acest lucru din pasiune. Din toate aceste motive vă invit să-i vizitați blogul, cred că o să vă placă și vouă foarte mult. 🙂
Iași – Lacu Roșu – Praid – Sighișoara – Daneș
Am plecat de dimineață din Iași, nu înainte de a merge să luăm micul dejun, de a ne reîntoarce acasă după cortul uitat și de a pune benzină. Bineînțeles că pe drum băieții și-au amintit că au uitat și altele, cum ar fi încărcătoare (foto, telefon) sau telecomanda foto, dar apoi le-a trecut supărarea și s-a văzut în final că s-au descurcat și fără ele.
Prima oprire a fost la Lacu Roșu, deși nu a fost programată. Dar dacă tot era în drum și dacă prietenii noștri tot voiau să-l vadă, am oprit puțin. M-a încântat să văd toate acele bărcuțe pe apă, ne-am fi dat și noi dacă nu eram pe fugă. Și prețul e decent, 15 lei pentru jumătate de oră, dacă nu mă înșel. După cum se vede și din poză, locul era foarte aglomerat, dar cu toate acestea, mult mai frumos decât mi-l aminteam. Și drumul până la lac este superb, cu acele treceri înguste printre munți. Lacu Roșu este un loc care trebuie neapărat vizitat.
După o mică plimbare prin zonă, ne-am oprit la restaurantul de lângă lac (de pe terasa căruia am făcut și poza de mai sus) pentru a mânca. Mâncarea a fost adusă foarte rapid, cam în 5 minute, dar în tacâmuri de plastic. Asta nu pot spune că m-a încântat peste măsură. Prețurile au fost ok. Am observat deja că mulți dintre cei care lucrează în zonă vorbesc maghiara, dar știau bine și româna. Veți vedea mai târziu de ce am ținut să menționez acest lucru.
De la Lacu Roșu am mers direct către Praid. M-am bucurat că am găsit o parcare mare (cu plată), am lăsat mașina și ne-am dus liniștiți către stația de autobuz. Biletele au costat 20 lei/adult. Prețurile sunt diferite pentru tratament, parcă 15 lei/adult. Ce nu mi-a plăcut e că autobuzele se umplu până la refuz. Nu e vorba doar că stai în picioare, stai în picioare lipit de cei de lângă tine, aproape fără să mai poți respira. Bine măcar că drumul e scurt.
Și am ajuns în salină. Praid este prima salină pe care am văzut-o vreodată și m-a impresionat plăcut. Am înțeles de la prietenii noștri că nu este cea mai mare sau cea mai frumoasă din țară, dar oricum, este bine întreținută și aici nu-ți lipsește nimic. Ai internet, tv, magazine, restaurant, capelă, foarte multe locuri de joacă pentru copii. Nu cred că cei mici s-ar plictisi aici.
N-am mai făcut lepșe de foarte mult timp, cred că de câteva luni. Nu știu, mă plictiseau, majoritatea conțineau cam același tip de întrebări, unele din ele foarte copilărești, și deși îmi propuneam să le fac, mă gândeam că ocupă spațiu inutil pe blog, că nu aduc nimic nou sau interesant aici. Dar această leapșă de la Nice îmi place, e despre călătorii, subiect care acum este destul de important pentru mine, având în vedere că de-abia m-am întors dintr-un road trip prin țară și că urmează să plec iarăși.
Am adăugat și câteva poze personale, mi se pare că arată mai frumos așa.
1. Muntele sau marea?
Conform zodiei mele, capricorn, ar trebui ca muntele să fie preferatul meu. Și să-mi placă să practic alpinism. Însă mie îmi place marea și nu aș face alpinism decât în sălile de cățărat, unde știu că nu mi se poate întâmpla nimic și că pot renunța oricând fără nici o problemă. 🙂
Ce frumos e să-ți începi dimineața în compania unui ceai deosebit, de calitate superioară, cu un gust atât de intens și catifelat! Când ai ocazia să guști ceai după ceai, diferite sortimente, ceai la plic, ceai la aparat, frunze de ceai, începi să apreciezi acele ceaiuri de top. În ultimul timp numai astfel de ceaiuri am mai băut (cu excepția celor băute prin restaurante, unde nu prea ai de ales), nu mai am curiozitatea să gust ceaiuri de prin alimentare. Mai ales că încep să simt foarte bine diferența dintre ele.
Dar să încep să vă povestesc de Huo Shan Huang Ya, care mai poartă și numele de Yellow Buds (Muguri Galbeni). De pe site-ul Companiei Ceaiului aflăm că este cules înainte de ploile de primăvară din aprilie, procesat ca un ceai verde până la un punct, după care este foarte uşor oxidat, pentru a obţine un ceai mai moale şi mai dulce. Ceaiul Huo Shan Huang Ya este extrem de înviorător, cu note de alune şi porumb dulce. Aroma este completă doar după ce se înghite ceaiul, moment în care aroma îşi dă drumul şi notele dulci se fac simţite.
Citeste in continuare: Ceai galben Huo Shan Huang Ya – Compania Ceaiului
Am auzit prima dată de macarons de la Raluca. Părea atât de încântată de acest desert încât mi-a trezit curiozitatea și mi-am propus să le gust, imediat ce găsesc un loc de unde să le cumpăr. 🙂 Lucru destul de dificil, deoarece în România sunt doar câteva locuri care vând macarons.
Raluca, așa drăguță cum e, a încercat să cumpere și să-mi trimită macarons în Iași, însă s-au topit imediat, chiar înainte de a le pune la Poștă/curier, vinovată fiind canicula din iulie. Oricum ele trebuie ținute la o temperatură de maxim 18 grade, așa că sunt dificil de transportat. Când am ajuns la Sibiu în august uitasem complet de macarons, dar Raluca mi-a amintit și deși era târziu, am găsit deschisă una dintre cele două cofetarii care vând macarons, mai exact Redal din centru. Și Raluca mi-a făcut cadou o cutie cu 12 macarons drăguțe și colorate. 🙂
De pe cutie am aflat câteva informații despre istoria acestui desert:
Pe Nono l-am cunoscut în vacanță. Ne-am oprit într-un sat de lângă Barajul Vidraru iar eu, în loc să dorm și să mă odihnesc, am deschis cartea ce conține povestea ursulețului de pluș. Atunci am avut surpriza să descopăr mesajul autoarei, Renata Carageani, care m-a impresionat…este prima carte (vândută la nivel național) cu dedicație și autograf pe care o primesc.
Din dedicație am aflat că Nono are și blog, și când am ajuns acasă m-am amuzat puțin răsfoindu-l. Povestioarele și pozele vin în completarea cărții, pentru toți admiratorii lui Nono care nu vor să-l uite și nu se mai satură de aventurile lui.
Dar cine este Nono? Nono este un ursuleț de pluș care și-a abandonat stăpâna, pe Asta, aruncându-se la gunoi după ce prietenul lui (un câine) a murit. Ajunge la groapa de gunoi și aici îl cunoaște pe Alburimea Sa, un câine alb, care îl conduce la grupul său, alcătuit din cățeii Vasile, Fetița și Colonelul. Li se vor alătura mai târziu Abjectele, adică Amelie și Jeanette, două pisici. Și mingea Wilson.
Tocmai ne-am întors din prima excursie din această vară – un așa zis “road trip” prin țară. Îmi doream de mult să văd mai multe obiective turistice din România (vezi Wishlist) și iată că s-a ivit oportunitatea să plecăm cu încă un cuplu și să vedem multe din ele: Sighișoara, Vulcanii Noroioși, Rezervaţia de zimbri de la Haţeg, Transfăgărăşanul, Parcul Național Cheile Nerei, Transalpina, Tg Jiu cu Coloana Infinitului, Masa Tăcerii și Poarta Sărutului, Praid, Peștera Muierii (+altele). În plus am revăzut cu mare drag Sibiul, Barajul Vidraru, Lacu Roșu.
7 zile, 2400 km parcurși, 19 județe prin care am trecut (Iași, Covasna, Sibiu, Brașov, Vâlcea, Hunedoara, Alba, Bacău, Brașov, Buzău, Caraș-Severin, Dâmbovița, Gorj, Harghita, Mehedinți, Mureș, Vrancea, Neamț, Argeș)…cam acesta este bilanțul. Am auzit că în Iași a fost vreme urâtă, ploioasă, dar noi am avut noroc, ne-a însoțit soarele peste tot. Nu ne-a plouat deloc, n-am prins nici caniculă, am avut parte de cea mai bună vreme pentru ceea ce ne doream să facem: să vizităm și să vedem cât mai multe.
O astfel de excursie trebuia să facem de mult. Este obositoare, nu tocmai relaxantă, însă acum trebuie să călătorim, să mergem cu cortul, să urcăm munți, să vedem țara întreagă, cât nu avem foarte multe responsabilități, nu avem copii mici sau pretenții prea mari.
Voi reveni cu poze, impresii, informații despre această vacanță. Am văzut multe locuri frumoase care merită a fi discutate mai pe larg, am stat în pensiuni foarte ok, am nimerit la restaurante cu mâncare bună. Despre toate acestea voi scrie zilele viitoare. 🙂
Ca să nu închei articolul fără nici o poză, vă prezint una din a 4-a zi, de la cascada Văioaga. E pe post de preview. 🙂
Noi, cei mai tineri și neexperimentați, trăim cu impresia că tinerețea asta este veșnică. Că pe noi nu ne vor atinge bolile, că noi putem acum să trăim oricum ne dorim. Că nu avem nevoie să mergem la doctori decât dacă ne doare tare, că nu trebuie să ne îngrijim pielea, pentru că e fermă și catifelată, și în general că suntem frumoși, nemuritori și că vom rămâne așa mereu. Ni se tot spune să avem mai multă grijă și adevărul e că în adâncul sufletului știm și noi, dar e tare greu să începi să ai grijă de tine așa cum trebuie când totul pare că merge bine de la sine.
Însă în timp începem să aflăm pe pielea noastră care sunt obiceiurile sănătoase pe care trebuie să le urmăm. Și eu pot spune că am învățat anul acesta multe, din experiența mea, a prietenilor mei și a cunoștințelor. Și vreau să le împărtășesc și cu voi. Nu sunt lucruri neștiute, însă de multe ori ne prefacem că nu știm de ele.
Vacanță. La mare, munte, într-un oraș vestit, un sat frumos, o regiune surprinzătoare. Primul gând: ce obiective turistice vizitez aici? Cât de devreme pot merge să înot în mare/ocean? Când mergem pe munte? Sau cel puțin, primul meu gând și al celor care iubesc călătoriile pentru experiență, pentru ceea ce pot învăța din ele, pentru amintirile frumoase.
Am fost uimită să descopăr că nu toate persoanele gândesc așa. Sunt mulți care nu vizitează decât mall-urile din orașele prin care trec. Sunt destui care preferă să meargă zilnic la piscină, în loc să intre în mare sau ocean, chiar de nu au probleme de sănătate sau alte impedimente serioase. Sunt atâția care văd Milano doar ca pe un rai al cumpărăturilor. Sau litoralul românesc doar pentru cluburile din Mamaia sau paturile de pe plaja din aceeași stațiune. Sau India ca pe tărâmul hainelor ieftine.