Month: August 2012

In the Company of Cheerful Ladies – Alexander McCall Smith

În 2010 am făcut cunoștință cu Mma Ramotswe, personajul principal din cărțile lui Alexander McCall Smith. În acel an am citit 5 dintre cărțile din serie, 3 în română (singurele traduse) și 2 în engleză. V-am și povestit de ele, puteți citi prezentările aici.

După, mi-a fost greu să mai intru în posesia unei cărți din colecție. Iar când am făcut-o, eram deja ocupată cu altele, așa că am abandonat cărțile. Însă acum mi-am reamintit de ele. De fapt fiecare ceai roșu băut mi-a amintit de Mma Ramotswe, ea fiind o mare amatoare de ceai rooibos. Așa încât, din prima zi de vacanță, am reluat citirea acestor cărți. Am lăsat deoparte cărți foarte interesante, doar ca să aflu ce s-a mai întâmplat cu Precious Ramotswe.

In the Company of Cheerful Ladies nu m-a dezamăgit. M-am bucurat teribil să reîntâlnesc personajele pe care le-am îndrăgit: Precious Ramotswe, soțul ei J.L.B. Matekoni, asistenta Mma Makutsi, și să cunosc noi personaje, de care cu siguranță voi auzi și în cărțile următoare. Citeste in continuare: In the Company of Cheerful Ladies – Alexander McCall Smith

Degustare de matcha la Livada cu Ceai

Când s-a deschis Palas am intrat și în magazinul Livada cu Ceai, fără să am prea mari așteptări. Am văzut aici o mulțime de sortimente de ceai, seturi de ceai foarte frumoase, dar cea mai mare surpriză am avut-o când mi s-a spus că putem servi la ei ceai matcha. Acest matcha îi diferențiază de alte magazine de ceai din Iași. Nu doar faptul că au matcha aflat la vânzare, ci servirea lui.

Nu am avut timp atunci să degustăm acest ceai, am promis însă că voi reveni când intru în vacanță. M-am ținut de cuvânt, duminică dimineață am ajuns la Livada cu Ceai pregătită pentru degustare.

Ne-am așezat la una din mesele din fața magazinului – mese relativ mici, dar înfrumusețate cu câte un ghiveci de orhidee. Am comandat ceai matcha, care ne-a fost adus după 5-10 minute în boluri mari (cam 200-300 ml). Este un ceai concentrat, intens, ușor amărui, cu o aromă proaspătă și vegetală și un gust specific de ceai verde. Nu pot spune că mi-a plăcut mai mult decât ceaiul oolong sau galben, este însă o delicatesă, un ceai cu adevărat deosebit. Până la urmă, cam trebuie să ne cultivăm și gustul, să învățam să apreciem calitatea și să nu punem pe piedestal ceaiuri pline de arome și zahăr, în locul unor ceaiuri care au făcut istorie, precum acest matcha.

Citeste in continuare: Degustare de matcha la Livada cu Ceai

Pentru pasionații de știință

De câteva săptămâni urmăresc cu mare plăcere 3 site-uri, mai bine zis un site și 2 pagini de Facebook, unde apar articole și imagini foarte interesante. Pe Facebook nu obișnuiesc să dau like-uri sau share-uri chiar la orice, dar la aceste poze/articole nu mă pot abține, simt că vreau să le împart cu toată lumea. De aceea le menționez și aici ca să afle cât mai multe persoane de ele.

Medical Humour

Citeste in continuare: Pentru pasionații de știință

Ceai galben: Yellow China – Tashi

Din clipa în care am degustat pentru prima dată un ceai galben și unul oolong, am realizat că niciun alt tip de ceai nu se va ridica vreodată la nivelul lor. Au un gust cu totul deosebit, elegant, prețios, nici nu mă miră faptul că în alte vremuri erau destinate doar pentru regi și împărați.

Ceaiul galben Yellow China de la Tashi nu face excepție, după o prima degustare pot spune că sunt încântată. De gust, de miros, de aftertaste, de experiența pe care o oferă unui pasionat de ceai.

Citeste in continuare: Ceai galben: Yellow China – Tashi

Cum o putem ajuta pe Anamaria

În această seară am aflat de pe blogul Iuliei de povestea tristă a unui copil de doar 12 ani, Anamaria. Operată mai întâi la coloană, intervenție dificilă, dar peste care a trecut cu bine, are parte după ceva timp de o banală lovitură în zona intestinelor care îi provoacă un infarct mezenteric. După trei operaţii în trei săptămâni, a mai rămas cu 12 cm de intestin subţire. Așadar aproape nimic din ce mănâncă, nu se asimilează. A făcut și osteoporoză pentru că ia o grămadă de pastile menite a combate infecția provocată de cateterul prin care își primește nutrimentele.

Anamaria are nevoie de un transplant de intestin subțire, care se poate face în Germania și costă în jur de 20.000 de euro. Familia nu are cum să strângă această sumă imensă, ca să nu mai zic că la ea se adaugă și transport + costurile cu medicamentele și cu doctorii care sunt necesare până la operație. Acestea fiind zise, pentru cei interesați să ajute acest copil, care a suferit mult prea mult pentru vârsta ei, puteți face donații sau contacta familia:

Citeste in continuare: Cum o putem ajuta pe Anamaria

Nu-mi vine să cred că…

Oficial sunt în vacanță. Știu asta, însă mi-e greu să cred, sunt oarecum dezorientată și parcă nu știu ce să fac. Ieri seara, după ora 12 noaptea, mă simțeam vinovată că nu merg să mă culc pentru că trebuie să mă trezesc dimineața. Uitasem că acum pot să mă culc și la 3, 4 dimineața, fără nici o problemă. De asemenea, am uitat să scot de la telefon alarma zilnică pentru ora 8 dimineața. Stau cu maldărul de cărți în față, cărți pe care doresc să le citesc de câteva luni bune, și nu-mi vine să cred că pot să le citesc, fără să simt că pierd timpul, fără să mă simt vinovată.

În toate aceste luni de muncă de dimineață până seara, de luni până duminică inclusiv, m-am tot gândit la ce o să fac în vacanță. Voi citi foarte mult, mă voi vedea cu toate prietenele, voi merge în excursii, voi dormi foarte mult. Și încă vreau să fac toate aceste lucruri, dar întâi trebuie să ies din starea asta de confuzie. Nu mai știu cum e să ai timp și pentru tine, cum e să poți face lucruri distractive sau relaxante fără să te simți vinovat că nu muncești sau nu înveți. Îmi tot caut de lucru…de făcut curat, de rezolvat probleme administrative, de făcut treburi pentru servici, chiar de sunt în concediu, de scris pe blog (că tot am scris foarte puțin în iulie) sau pe Tea Mug. În loc să stau și eu liniștită, mă gândesc la ce site să mai deschid pentru servici, cum să-l fac, ce să conțină. I’m hopeless.

Citeste in continuare: Nu-mi vine să cred că…