The Queen’s Fool – Philippa Gregory

Știți cum e cu cărțile Philippei Gregory? Oricât de ocupată aș fi, oricât de obosită, tot găsesc timp să mai citesc un capitol sau măcar câteva pagini. Nu mi se întâmplă asta și la alte cărți…doar la cele pe care le consider atât de interesante și captivante încât nu pot rezista câteva zile, până termin treaba, să le citesc.

Vreau să mulțumesc Ralucăi pentru că mi-a împrumutat două cărți scrise de Philippa Gregory, The Queen’s Fool și The Lady of the Rivers, ediții în limba engleză (nu au fost traduse în română), cumpărate de pe www.bookdepository.com. Îmi mai lipsesc 2 cărți pentru a finaliza de citit colecțiile “The Cousin’s War” (Războiul Rozelor) și “The Tudor Court”: The Virgin’s Lover și nou apăruta The Kingmaker’s Daughter. Intenționez să le cumpăr cât de curând.

În The Queen’s Fool am avut oportunitatea de a mă familiariza (și) mai bine cu domnia primei fiice a lui Henric al VIII-lea, Mary, numită la un moment dat și Bloody Mary. Recunosc că mi-a plăcut mereu această prințesă, m-a întristat teribil destinul ei tragic. La fel și cel al mamei ei. N-am putut să nu apreciez comportamentul lor și faptul că mereu au pus pe primul plan datoria. Fericirea lor mai puțin a contat. Cât de triste mi s-au părut încercările lui Mary de a avea un copil, acele simptome că este însărcinată, care dădeau impresia că va reuși să dea un moștenitor tronului Angliei și nici nu pot să-mi imaginez cum e să treacă cele 9 luni, o țară întreagă să aștepte un copil și tu de fapt nici să nu fi fost însărcinată. Și să se întâmple chestia asta nu o dată, ci de două ori. Să ajungi să fii nu numai o dezamăgire pentru țara ta, ci și o glumă, un subiect pentru batjocură și amuzament.

Elizabeth, deși a fost un monarh excelent, mi s-a părut ambițioasă, egoistă, individualistă, o persoană care mereu și-a văzut de interesul propriu și nu i-a păsat de familia ei. Nu i s-a părut greu sau nepotrivit să încerce de atâtea ori să o dea jos de pe tron pe sora ei, soră care a crescut-o și a iubit-o.

Singurul defect al reginei Mary a fost credința ei dusă la extrem. Și faptul că a lăsat pe alții să decidă cum să transforme o țară protestantă într-una catolică. Așa a ajuns să fie numită Bloody Mary – au murit oameni pe capete doar pentru că îndrăzneau să citească alte cărți decât cele numite de monarhie, să învețe și să creadă în alte lucruri decât cele scrise în Biblie sau să facă vreun gest nepotrivit în biserică, cum ar fi să ridice capul când nu trebuie sau să fie puțin neatenți.

Cartea nu este însă doar despre Mary și Elizabeth și lupta lor pentru tron. Personajul principal (și fictiv) este Hannah Green, o tânără cu anumite puteri, care avea din când în când viziuni. A fost adusă la curte de Robert Dudley, unde a ajuns măscărici (fool). A devenit prietena și confidenta ambelor prințese, după ce l-a slujit pentru o perioadă scurtă pe fratele lor, Edward.

Hannah Green nu a existat în realitate însă prezența ei în carte ne ajută să aflăm mai multe despre cele două prințese, despre felul lor de-a fi.

Am adorat această carte, o recomand cu mare drag.