Dintr-un motiv pe care nu-l cunosc (dar de care cu siguranță sunt vinovată) apropiații mei au tendința de a mă proteja, cocoloși chiar.
Nu zic, e flatant de cele mai multe ori – nu sunt lăsată să car greutăți, chiar și prietenele mă roagă să care ele plasele, dacă-mi este frig mi se oferă o haină mai groasă, dacă lucrez mult apar întrebări, să nu cumva să mă epuizez, să am grijă și să mă distrez. Am un ten deschis și cum nu folosesc fond de ten, săptămânal mă întreabă lumea de ce sunt palidă, dacă mă simt bine. Ca să nu mai zic de discuțiile în care sunt încurajată să mănânc mai mult pentru că sunt prea slabă (nu sunt prea slabă, dar mă simt tare bine când mi se spune asta 😛 ). Mă bucur că sunt iubită, însă eu nu am nevoie ca cineva să mă îngrijească. Nu sunt bolnavă, nu sunt neputincioasă, am cap, sunt încăpățânată și independentă.
Mă gândeam că poate ar trebui să fiu chiar revoltată că cei dragi sunt atât de temători în privința bunăstării mele. Mai ales când e vorba de sfaturi privind persoanele din jur. Cumva au impresia că eu nu-s în stare să aleg bine cu ce persoane mă înconjor, că mă obligă alții să fac ceva ce nu-mi place, că aș fi un soi de om fără personalitate care așteaptă comenzi de la alții ca să le îndeplinească. Că mor dacă pierd pe unul sau pe altul așa că sunt în stare să fac orice numai ca să nu rămân fără. Deseori am fost caracterizată ca fiind fragilă, inocentă, naivă. Și recunosc, am fost așa. Pentru că nu aveam experiență, credeam că prietenii sunt prieteni, că dușmanii nu există, că dacă mă port frumos și ceilalți se vor purta frumos cu mine. Dar asta se întâmpla la 19, 20 de ani. Acum am acel know-how și știu că viața nu e ca în povești, unde binele învinge răul iar cei buni trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți.
Așa că vreau să fac un anunț. Tot ce se întâmplă în viața mea se întâmplă pentru că așa îmi doresc eu. Sunt un lider, că vreau sau nu vreau, în cam toate relațiile din viața mea. Eu iau decizii, eu hotărăsc, eu organizez, eu stabilesc regulile. Așa a fost să fie. Dacă vreau să schimb ceva, schimb fără regrete și cred că am demonstrat asta. Nu-mi place, schimb. Nu sunt și nu voi fi niciodată cârpa nimănui. Sunt și eu femeie, sunt capricioasă, încăpățânată, chiar răsfățată. Sunt și egoistă într-o măsură mai mică sau mai mare, în funcție de moment. Și am grijă să fac lucruri pe care mi le doresc și/sau de care am nevoie. Am grijă de mine, sunt calculată, rațională și cred că ar fi trebuit să știți până acum, gândesc totul de o sută de ori înainte să iau o decizie. Nu profită nimeni de mine sau cel puțin, nu fără să profit și eu de ei.
Știu că vă temeți că aș putea suferi sau că aș putea fi dezamăgită. Mai știu că aveți impresia că fiecare nou prieten este de fapt un dușman mascat. Dar orice ați face, nu mă puteți scuti de loviturile vieții. Toți trecem prin ele. Suntem sortiți să fim răniți, trădați, precum suntem sortiți să rănim și să trădăm. Nu există om pe pământ de care să fii sigur 100% că nu te va supăra vreodată. Asta este viața, cu bune, cu rele, cu diferite experiențe cu diverși oameni.
Suna ca o declaratie de independenta. Cine are urechi sa auda, dar mai bine zis, cine are ochi sa citeasca.
Pana la urma ajung sa cred ca noi gresim ca avem pretentii de la ei, nu ei ca ne dezamagesc cand ti-e lumea mai draga. Vorbesc de oamenii din jurul nostru, evident. Noi, cei care ne creem o imagine neconforma cu realitatea, noi cei care vedem doar ce ne place, ce ne convine.
Probabil. De la unii oameni nu prea ai ce sa ceri.
Ai dreptate Nice cand spui ca poate noi gresim cand avem pretentii de la ei… Eu sunt foarte sufletista si incerc sa nu deranjez/supar/ranesc pe nimeni dar am primit uneori lovituri care m-au facut sa sufar. Si acum zic ca nu ma mai afecteaza nimic, ca m-am mai calit si tot pun suflet…
Cred ca toti am primit lovituri si de aceea ne este mai greu sa ne incredem. Si poate nu e un lucru rau, ai mai multa experienta, stii de ce sa te feresti.
Aproape o data la 3 zile aud: “Dar esti bine?”, “Esti suparata?”, “Te streseaza ceva?”. Nu sunt intrebari care imi sunt adresate mie, in mod direct. Nu sunt intrebari ale unor oameni care arata o grija fata de tine, in mod real, ci sunt intrebari puse de forma sau de “testare”. Cred ca sunt cuvintele oamenilor care ar vrea sa comunice cu tine, dar nu stiu destul de multe despre persoana ta incat sa poarte o conversatie normala.
Da. 🙂 Stiu cum e. Am si eu prieteni care daca stau un pic pe ganduri imediat ma intreaba daca sunt suparata, daca s-a intamplat ceva rau. 🙂
Nu stiu de ce dar am senzatia ca acest articol e adresat direct anumitor persoane care, sper eu, il vor citi si vor realiza ca Miha de azi e mai matura, mai echilibrata, mai independenta si constienta de ceea ce stie si ce poate. Cu totii avem momente de fragilitate in care simtim nevoia sa fim cocolositi, dar fiecare trebuie sa fie stapan pe viata si pe actiunile sale. Si pe, mai presus de toate, deciziile lui. Nimeni nu are dreptul sa ia decizii in locul nostru. Si atat timpi cat vom reusi sa ne impunem ca niste persoane ferme si hotarate nici n-o vor face.
Da, ai dreptate. Este destinat unor oameni dragi care nu realizeaza ca pot sa-mi port si singura de grija si ca nu ma foloseste nimeni.
Asta nu-i nimic, stai sa vezi cand o sa fii insarcinata. 😀 Cand eram insarcinata, nu doar sotul meu mi-a acordat mult mai multa atentie decat de obicei, dar si toti prietenii mei, incat uneri aveam impresia ca nu mai pot absorbi atata atentie. Eu si sotul meu fiind un cuplu care a lasat sa treaca 7 ani pana sa ne hotaram sa avem un copil, si nu l-am trantit in noaptea nuntii, iar la asta adaugandu-se si faptul ca in anul respectiv am fost singura femeie insarcinata din tot grupul nostru, sarcina mea a fost “quite an event” pentru toata lumea. 🙂 In cele mai multe zile bineinteles ca mi-a placut foarte mult sa fiu printesa rasfatata a tuturor, dar aveam si momente cand simteam ca e prea mult.
🙂 Da, la un moment dat e obositor. Mie imi place sa fiu rasfatata, dar cand vad ca se inventeaza tot felul de scenarii, ca unu sau altul mi-au facut rau, ca ei vor sa ma salveze si de fapt..nu s-a intamplat nimic.
Sa stii ca si pe mine ma intreaba toti daca ma simt bine si daca sa-mi dea ceva, ca-s foarte alba. I totally get it!
Sau vor sa ma protejeze ca par a nu avea varsta mea de fapt.
Ei sa fie sanatosi, ca noi ne vedem de ale noastre. 🙂
🙂 Da…solutia ar fi sa ma dau cu fond de ten mereu, da n-am chef. 🙂
Cine trebuie , sper că citește.
Ai încredere în tine și în ceea ce poți tu să faci.
Au citit, sunt sigura. 🙂