Regina Camilla – Sue Townsend

Regina Camilla este continuarea cărții Regina și cu mine, de care vă povesteam în 2011. Cu toate acestea nu este nici o problemă dacă nu ați citit prima carte, autoarea are grijă să facă o introducere înainte de a intra în miezul poveștii.

În 2011 vă spuneam că sper ca Regina Camilla să fie mai la zi cu evenimentele față de cartea ce o precede. Și într-adevăr este, dar nu cu mult. Cartea a fost scrisă în 1997, dar după moartea Prințesei Diana și a Reginei Mamă, așa că cele două nu mai apar în poveste. Deși titlul așa ar sugera, Camilla nu este personajul principal, autoarea îi acordă la fel de multă atenție lui Charles, Reginei sau prim-ministrului Jack Barker.

La începutul cărții, regăsim familia regală în Zona de Excludere “Florilor”, un cartier foarte sărac, unde au fost exilați alături de criminali, hoți sau alți infractori. Regina își ocupă timpul mergând în vizite la soțul ei, la spital, și având grijă de cei doi câini ai săi. Charles se dedică pasiunilor sale – grădinăritul și creșterea găinilor, iar Camilla, perechea sa, stă cu vecinii, relaxându-se mare parte din timp. William lucrează la o firmă de construcții, ca muncitor, Harry stă toată ziua cu iubita sa.

Jack Barker, prim-ministrul care i-a exilat, își dorește să se retragă din viața politică, și pentru asta încearcă din răsputeri să se facă cât mai neiubit, pentru a nu mai câștiga alegerile. O măsură de-a sa este o lege împotriva câinilor – pentru că se știe cât de mult își iubesc englezii patrupedele. Opoziția, cu Boy English, se promovează prin promisiunea că vor instaura din nou monarhia. Dar englezilor nu le mai pasă de regină și de prinți, ci îi doare mai mult de legea care nu le mai permite să dețină mai mult de un câine, care îi obligă să plătească 500 de lire pentru a putea avea un câine, care le interzice câinilor să latre între anumite ore, să se plimbe, ș.a.

Față de cealaltă carte, în Regina Camilla sunt prezenți ca și personaje și câinii “regali” – aceștia nu sunt martori tăcuți, ci chiar vorbesc, dar pentru a nu trece în fantastic, se înțeleg doar între ei.

Toate aceste întâmplări dau poveștii un haz aparte. Avem parte de o carte nu tocmai chick-lit, dar pe aproape, o comedie cu multe ironii, care poate fi un mod plăcut de a petrece timpul liber. Eu am parcurs-o mai greu la început, dar după ce am prins gustul ei, nu am mai putut să o las din mână. Vă recomand ambele cărți, dacă se poate, să le citiți în ordine. Pentru o mai bună înțelegere, pentru mai mult amuzament.