Știți care e norocul meu? Știți de ce reușesc să mă descurc, să nu mă autodistrug, să reușesc să trec peste toate? Știți de ce sunt o persoană atât de puternică, deși pe dinafară par fragilă?

Datorită părinților mei. Datorită prietenilor mei. Datorită acelor persoane care mereu mi-au spus că sunt deșteaptă, că sunt frumoasă, că sunt muncitoare, că pot reuși orice îmi propun. Nu notele bune de la facultate, nu rezultatele bune m-au determinat să trec (măcar parțial) de neîncrederea în mine și în ceea ce pot face, ci ei, acele persoane cu suflet mare, datorită cărora acum trăiesc, sunt sănătoasă, fericită și mulțumită de mine, așa cum sunt eu. Nu aș dori să fiu altcineva, nu aș vrea să fiu o altă fată, chiar de e vorba de una mai frumoasă, mai harnică, mai inteligentă. Nu, mă iubesc așa cum sunt, datorită lor.

Așa cum ei m-au încurajat, au fost și persoane care m-au descurajat. Dacă nu aveam deja o fundație solidă de încurajări, de vorbe bune, de iubire, dacă aș fi avut un psihic slab, acum aș fi fost fie anorexică sau bulimică, fie depresivă, fie la pământ sau în prag de sinucidere.

Dar așa, pot lua orice lovitură cu zâmbetul pe buze. Ascult, îmi intră în cap, dar nu ajung la inimă. Cuvintele trec parcă printr-un filtru, unul foarte rațional, care realizează că n-are nici un sens să le iau în considerare. Nu zic, poate mă rănesc pe moment, dar nu mă determină să fac nebunii, doar ca să încerc să schimb niște cuvinte spuse cu răutate. Ajută și faptul că după acele cuvinte urmează cuvintele de dragoste, zilnice, transmise de cei dragi, care îmi reamintesc din nou cât de importantă sunt, cât de bună sunt, cât de mult sunt iubită și apreciată.

Așa că mulțumesc mamă, mulțumesc tată, mulțumesc oameni dragi care mă iubiți așa cum sunt și care mă încurajați. Vouă vă datorez totul.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

28 comments on “Norocul meu”

  1. Toti avem pe cineva care ne ridica la nevoie…Sau ne pune aripi cand nu le mai putem folosi pe-ale noastre
    Sau-
    Bine ar fi sa avem toti pe cineva care sa corespunda descrierii

  2. Este minunat ca gasesti in cei dragi din jur, mai precis in dragostea si cuvintele lor frumoase, forta de a trece pentru necazurile si problemele cotidiene.
    Esti o tanara foarte norocoasa, Mihaela. 🙂

  3. Tot timpul va exista invidia, de aici si persoanele care nu fac altceva decat sa te descurajeze.
    Stiu ca sfaturile celor din jur sunt bune, aproape toate, ca trebuie sa le urmam, mai ales daca vin de la cineva cu experienta. Insa cate odata este bine sa simtim ceva pe pielea noastra, sa facem asa cum noi credem ca este bine.
    Increderea si forta trebuie sa fie ale noastre.

  4. pe mine, tatal meu a incercat sa ma educe cu psihologia inversa. adica imi spunea de multe ori ca atunci cand voi creste mare, nu ma voi descurca deloc, ca nu sunt fâșneță, ca n-am ambitie, ca nu ma intereseaza nimic si daca nu invat, vorbeste cu ciobanul de la sat sa ma ia cu el la oi :)) Amuzant, dar nu cred ca-i cel mai recomandabil sistem de parenting. Cu toate astea, Dumnezeule, cat de bine a functionat! nu stiu daca din cauza ca mi-am propus eu in subconstient sa-i demonstrez contrariul sau daca stia cu cine are de-a face si era sigur ca va functiona, cer e ca a functionat. Nu as aplica insa aceeasi metoda in educarea copiilor mei.

  5. Cred ca toti avem nevoie de cuvinte de incurajare, de prieteni, familie si cineva acolo in sufletul lor! Daca nu ii ai, sunt carti si filme motivationale! am o prietena care citeste de zor la ele, mai ales cand are probleme si simte ca o ia la vale 🙂
    Ma bucur ca tu nu ai nevoie de ele, fiindca ai oameni mereu alaturi de tine! Si eu, suntem norocoase

  6. Sincer eu m-am bazat foarte mult pe ambitia de a face ceva cu viata mea, niciodata nu am avut o relatie prea buna cu parintii mei mereu s-au ferit de mine si m-au pus pe locul doi. Pentru ei era mai importanta verisoara mea, care nu avea tata.

  7. E atat de bine sa ai alaturi parinti si prieteni de incredere pe care sa te poti baza. Si eu la randul meu am parte de parinti care au stiut sa imi spuna de nenumarate ori ca trebuie sa ridic capul si sa fiu mandra de realizarile mele.

    Mihaela, stiu ca ai mai auzit asta, dar noi suntem rezultatul direct al parintilor nostri, iar parintii tai dragi cu siguranta sunt la fel de fericiti si mandri ca fata lor.

  8. Si eu consider ca baza mi-au pus-o ai mei. Intotdeauna m-au incurajat sa invat dorind sa ii “intrec” la realizari, sa am joburi mai bune, sa castig mai mult, sa citesc mai mult si sa vizitez mai mult. Eu sper sa ma tin, ei sunt foarte “supportive” si acum si ma simt tare norocoasa cu ei.

  9. Asa e, e mare lucru,aproape printre cele mai importante, sa gasesti acei oameni care sa-ti dea putere si alaturi de care sa te simti in largul tau. Consider ca poti trece mai usor peste provocarile vietii daca ai si un sprijin de nadejde.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.