Unele dintre cele mai frumoase amintiri din copilărie sunt legate de bicicletele mele. Am avut 2. Una nou nouţă şi frumoasă, alta rămasă de la sora mea, care mergea brici şi-mi plăcea mult mai mult.
Prima bicicletă am primit-o cadou la 7 ani, de la tata. Era un BMX, bicicletă făcută în China, albastră, cu tot felul de stickere lipite pe ea. M-am urcat cu teamă, nu aveam nici roti ajutătoare, şi singură, fără ajutorul cuiva, am încercat să pedalez fără să cad într-o parte sau alta. La început a fost mai greu dar destul de repede am reuşit să merg cu ea prin curte.
La a doua bicicletă, Pegas-ul surorii mele, nu ştiu cum am ajuns. Probabil BMX-ul era stricat şi am apelat la bicicleta din garaj. Era albă, cu stickere lipite de sora mea, cadou de la gume de mestecat. Mi s-a spus că are 7 ani şi am fost avertizată să nu o stric. 🙂 Era mai înaltă (deci mai complicat de urcat şi de coborât) şi nu avea frâne la ghidon, ci la roţi, lucru care mi-a plăcut mai mult, mi se părea mai simplu. Cu ea am avut curajul să merg peste tot. Am mers şi pe câmp şi prin grădină unde aveam nişte pavele puse unele după altele. Deja aveam curaj, îndrăzneam să merg cu viteză, nu mai alegeam doar drumuri bune şi drepte.
Nu-mi amintesc să mă fi rănit vreodată. Nici nu purtam cască şi genunchiere – nici nu era moda lor pe atunci, cred că nici nu se găseau de cumpărat. Acum aş purta şi aş sfătui toţi părinţii să le cumpere copiilor şi să aibă grijă ca aceştia să le poarte. Mai degrabă m-am rănit dandu-mă în scrânciob sau alergând prin curte.
La 20 şi ceva de ani mi-am cumpărat prima bicicletă din banii mei. Nu mai urcasem pe una de vreo 5 ani şi a fost ciudat la început dar m-am obişnuit repede. Nu m-am obişnuit la fel de repede cu tot ce are pe ea, frâne, viteze. Nu prea mai seamănă cu Pegas-ul meu iubit.
Acum există o mulţime de variante de biciclete pentru copii. De toate culorile, cu coşuleţ, cu franjuri, cu personaje din desene animate. Mai ieftine sau mai scumpe. Recomandate pentru grupe de vârstă şi/sau număr de kilograme. Totul ca să fii sigur că ţi se va potrivi perfect. Am găsit pe un magazin pentru copii tot felul de biciclete simpatice, dintre care vă şi arăt câteva.
Sunt tare dragute 🙂 , imi amintesc cu placere de copilarie, de Pegasul meu, de cat de repede si de usor am invat sa pedalez, niciodata nu am avut incidente, nu am cazut. Vad ca tot mai multi copilasi au ca pasiune in ziua de azi mersul pe bicicleta.
Si foarte bine, decat sa stea la calculator/tv, mai bine se plimba cu bicicleta. 🙂
Cred ca nepotelul meu ar fi foarte fericit sa vada biciclete pentru el mai ales ca in ultimul timp nu se mai dezlipeste de vechea lui bicicleta.
De parca mai stau lucrurile ca acum 10-15 ani…acum avem varietate, avem de unde alege. Cand eram eu micuta, bicicletele erau mult mai simple si chiar nu ne mai gandeam ca trebuie sa fie roz, sa aiba cosulet sau mai stiu eu ce.