Eva Mozes Kor este o supravieţuitoare a Holocaustului. A trecut prin multe. A fost umilită de cunoscuţi pentru că era evreică, a fost despărţită de surori şi de părinţi, a fost înfometată, a fost supusă la diverse experimente care i-au afectat sănătatea. Cu toate acestea a supravieţuit. Pentru că a avut norocul să fie alături de sora ei geamănă şi pentru că a vrut să lupte pentru viaţa ei.
Familia Evei Mozes locuia în satul Porţ din Transilvania. Era compusă din tată, Alexander, mama, Jaffa, şi patru fete: Edit şi Aliz, şi două surori gemene, identice: Eva şi Miriam. În 1940 Hitler a retrocedat Ungariei partea de nord a Translvaniei, moment din care nu au mai fost în siguranţă. Ungurii, conduşi de Miklos Horthy, aveau încredere în Hitler şi i-au devenit aliaţi. Începând cu acel an lucrurile s-au schimbat în sat. Familia Mozes era singura familie de evrei, dar asta nu i-a păzit de umiliri. Ca de exemplu ce le era predat copiilor în şcoli (inclusiv copiilor evrei): “Într-o zi, în manualul nostru de aritmetică am citit următoarea problemă: “Dacă ai cinci jidani (evrei) şi omori trei jidani, cu câţi jidani mai rămâi?”
Nu după mult timp familia a fost deportată la Auschwitz. Li s-a spus că sunt trimişi în Ungaria, la muncă forţată, dar au ajuns acolo unde ştiau că evreii sunt omorâţi cu miile. Încă de la început au fost despărţiţi. Familia Evei (tatăl, mama şi cele două surori mai mari) au fost trimişi la gazare, pentru că nu erau într-o condiţie fizică prea bună. Cele două surori de 10 ani au fost salvate de la moarte pentru că erau gemene identice iar doctorul Mengele era interesat de experimente pe gemeni.
Au fost cazate în hale alături de alte zeci de perechi de gemene. Au participat aproape zilnic la experimente. Li se făceau analizele, le luau sânge, le injectau cu diverse substanţe. Mengele îmbolnăvea cu bună ştiinţă unul din gemeni pentru ca la moartea sa, să omoare şi geamănul sănătos şi să compare organele interne, care în mod obişnuit ar fi fost identice. Prin astfel de injecţii lui Miriam i-a fost afectat rinichiul care nu s-a mai dezvoltat şi care a dus în 1994 la moartea ei. Eva a fost infectată cu beri-beri sau tifos exantematic, dar printr-o minune a supravieţuit. Bolnavii erau duşi la infirmerie şi nu erau hrăniţi şi nu li se dădea nici apă deoarece se considera că oricum mureau la final şi că nu avea rost să se risipească mâncare şi apă pe ei.
În carte se prezintă amănunţit condiţiile de trai, relaţiile dintre prizonieri, experimentele realizate de Mengele, precum şi informaţii despre eliberarea lor.
Câteodată mă întreb de ce continui să citesc cărţi atât de triste, cărţi care mă scârbesc de noi, ca oameni, de ceea ce putem face. Însă e bine să se ştie adevărul, ca acesta să nu se mai repete.
“Am supravieţuit lagărului morţii” nu este un roman stufos. Are 120 de pagini iar autoarea se limitează la a povesti ce i s-a întâmplat, fără înflorituri sau descrieri. Eu l-am găsit la Carrefour, la preţul de 16 lei.
In ultima vreme am tot citit carti legate de Holocaust si pana acum toate m-au prins. Daca am sa gasesc cartea o voi cumpara si eu, suna interesant, ca nu pot sa zic ca suna bine avand in vedere ce drama descrie.
Si off-topic: am vazut My big wedding, tare fain, ne-a placut.
Ma bucur ca v-a placut. 🙂
Am mai cumparat o carte si despre lagarele din Coreea de Nord, imediat ce o citesc o sa revin cu un articol despre ea.
Abia astept! Mai ales ca is fascinata de Coreea de Nord.
Iti recomand cu drag cartea “Evrei, treceti Nistrul” de Sonia Palty. O carte care a reusit sa ma emotioneze foarte tare. Am citit-o inaintea unui concurs si am avut multe de invatat din ea. Planuiesc sa o recitesc in curand daca o voi gasi la biblioteca.
Multumesc Maya, am sa caut.
O poveste foarte dura pe care nu multi s-ar incumeta s-o parcurga. Eu una marturisesc nu as putea s-o lecturez. Cumplite vremuri.
Mihaela, tinand cont de pasiunea ta pentru medicina inclin sa cred ca esti o tanara foarte puternica.