Întâi am auzit de film, de-abia apoi de carte. Acum am citit cartea şi vreau să văd şi filmul, dar din păcate deja nu mai este în cinematografele din Iaşi. Eh, o să vină şi timpul filmului. Până atunci vă recomand din suflet să citiţi cartea, dacă vreţi să vă amuzaţi, să vă amintiţi, să vă petreceţi plăcut timpul liber.

Pensionara Emilia Apostoae, la aproape zece ani de la Revoluţie, îşi aminteşte cu plăcere de tinereţea sa şi consideră că sub regimul comunist a avut o viaţă îndestulată, în care nu i-a lipsit nimic. Acum nu mai este cazul aşa încât este nostalgică şi nu este de acord cu fiica sa, Alice, emigrată în Canada, care o sfătuieşte ca la alegeri să nu voteze cu foştii comunişti. Emilia îşi aminteşte de copilăria sa, la ţară, alături de părinţi şi de sora ei Sanda. A luptat cu toată puterea să ajungă la oraş – aici a făcut o şcoală profesională şi s-a angajat la o fabrică. A avut o muncă foarte bine plătită, colegi plăcuţi şi amuzanţi. Îşi aminteşte doar clipele frumoase, le ignoră pe cele mai puţin plăcute. Vede numai îndestularea şi nu se gândeşte şi la cei din jur. Doamna Rozalia, croitoreasa ei, îi povesteşte însă şi de viaţa mai puţin norocoasă a celor care nu erau acceptaţi de sistem.

Citeste in continuare: Sînt o babă comunistă! – Dan Lungu