De ce am scris mai rar în ultimul timp? Pentru că nu mai am foarte mult timp liber, pentru că nu mai ştiu ce să mai scriu, pentru că mă citesc prea multe persoane cunoscute şi asta mă intimidează. Însă nu vreau să renunţ, o să încerc să vă mai povestesc despre mine, despre lucrurile care îmi plac şi/sau le recomand.

Dar până atunci hai să vă mai povestesc ce am făcut în ultimul timp.

  • Pe 3 octombrie am participat la Forumul oamenilor de afaceri moldo-român de la Chişinău. S-a discutat despre situaţia economică a Republicii Moldova şi despre relaţiile dintre Moldova şi România. Au prezentat Valeriu Lazăr, ministrul Economiei Republica Moldova, Varujan Vosganian, (fostul) ministru al Economiei din România, Gheorghe Cucu, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie din Moldova şi Paul Butnariu, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie din Iaşi. Au avut loc şi întrevederi bilaterale ale firmelor româneşti cu firmele moldoveneşti. În prima poză de mai jos mă puteţi vedea şi pe mine, alături de dl Sorin Gheorghiu, Şeful Departamentului pentru Sprijinirea Afacerilor de la Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi. Mai multe poze şi informaţii găsiţi aici.

Foto_Romania_4

  • Mi-am luat un nou televizor: LED Samsung cu diagonală de 80 cm. Ieftin şi bun. Când l-am luat era 1100 lei, dar într-o perioadă s-a vândut pe emag şi cu 1000 lei. Deocamdată sunt foarte mulţumită.
  • Am mai fost încă o dată la Chişinău, de această dată în septembrie. Tot cu treabă. La intrarea în ţară am dat peste un vameş care ne-a percheziţionat bine de tot, în căutare de ţigări de contrabandă. Ne-a pus să ieşim din maşină, a căutat la motor, la roata de rezervă, a verificat toate pungile şi genţile din maşină, ba mi-a cerut să-i deschid şi geanta mea să se uite în ea. Cam inutil, geanta mea era una plic, din aia mică tare. Chiar dacă aduceam ţigări, mai mult de un pachet nu încăpea acolo. S-a uitat şi prin buzunarele de la geci. Şi în tot acest timp a avut un ton dur, m-a întrebat doar pe mine de vreo 3 ori dacă sigur n-am ceva de declarat. Eu m-am aşezat pe o bancă de lângă maşină şi mi-am văzut de butonat iphone-ul şi nu prea l-am băgat în seamă. În concluzie n-am nimic de reproşat, omul şi-a făcut treaba iar pentru mine a fost ceva nou, deşi nu prea plăcut.
  • Am descoperit că am nişte probleme cu spatele de la sedentarismul care mă caracterizează, aşa încât am făcut câteva şedinţe de fizioterapie şi kinetoterapie. Ulterior am fost şi la piscină la Unirea Spa, pentru că înotul este foarte bun pentru spate. Intenţionez să mă mut totuşi la Club Moving pentru că este mai dotat.
  • A apărut cartea Întâlnire cu viaţa de Cecelia Ahern şi împreună cu ea şi semnul de carte cu mine. 🙂 Şi vreau de vreo 2 luni să vă povestesc de această carte minunată, dar nu am mai apucat. Dar o să fac eu şi asta. Până să vă povestesc mai detaliat despre ce e vorba vă pot spune că este foarte interesantă, simt că mă regăsesc într-o bună parte din poveste şi de aceea vi-o recomand cu mare drag. Tare mă bucur că sunt o primă ambasadoare a acestei frumoase cărţi şi nici nu ştiţi cât de mult mă bucur să ştiu că sunt prezentă în fiecare librărie, în fiecare astfel de carte.

548299_606541916052982_1730489501_n

  • Am cunoscut foarte multe persoane noi şi aceştia au reuşit să-mi ridice stima de sine. Nu credeam că fac o primă impresie prea bună, dar se pare că m-am înşelat. Ah, şi-n plus, mă temeam că timiditatea va afecta primele întâlniri cu persoane noi, dar nu a fost cazul.

Cam asta îmi amintesc până acum. Luând fiecare punct în parte îmi dau seama că aş fi putut scrie măcar un articol despre fiecare, dar nu prea am chef să trag de un eveniment pe care-l pot descrie într-o frază până fac 300-400 de cuvinte. Mi se pare pierdere de timp. Şi al meu şi al vostru.

Închei articolul cu speranţa că îmi va veni şi mie cheful şi că voi scrie mai des. Voi ce-aţi mai făcut?

16 Comments on Ce-am mai făcut în ultimele 3 luni

  1. Te inteleg perfect, Mihaela. Pe mine ma citeste iubitul si imi este de ajuns. Nu mai pot scrie nimic din ce simt, nu mai pot aborda subiectele de odinioara. Imi detesta blogul si timpul acordat acestuia. Uneori ma pune sa sterg articole sau fraze care nu-i convin lui. Daca ma citeau si rudele sau prietenii nu mai scriam deloc. Il inchideam si eventual imi deschideam un jurnal intim de care sa nu stie nimeni. Pentru ca eu am framantarile mele si nu sunt deloc putine.
    Traiesc o toamna foarte complicata. Cu un job nou si cu sentimente noi. Adica vechi, dar totodata noi… Mi-as dori sa evadez undeva din orasul meu prafuit. Dar asta este imposibil si ma simt super frustrata. Am DSLR si nu am ce face cu el. Asta e culmea!

    • Si mie imi este dor sa ies in afara orasului, sa merg pe la munte. Si sa fac poze. Dar pentru ca astea 2 sa poata fi facute, trebuie si vreme frumoasa. Si nu prea am avut in ultimul timp.

  2. Si eu regret faptul ca dintr-un impuls mi-am facut cunoscut blogul pe facebook. Uneori si eu mai stau sa ma gandesc ca intra acolo fosti colegi, cunostinte, prieteni etc. Din fericire, nu e singurul blog pe care il am si nu postez ganduri foarte intime pe acesta, desi, pe de alta parte, stau sa ma gandesc la cat de superficiala si prostuta ma pot crede unii dintre ei pentru ca am doar un blog beauty-related. Si totusi, je m’en fiche, vorba francezului. Persoana draga ma sprijina si oricum nu sta sa imi ia la puricat blogul. Daca s-ar implica mai mult, cred ca m-ar scoate din sarite.

    • Eu tin ca persoana iubita sa ma sustina in ceea ce priveste blogul. Este o parte din viata mea. Si nu o sa sterg articole din trecut de dragul nimanui. Ce s-a intamplat in anii trecuti este parte din viata mea, din trecutul meu…si o sa ramana aici.

  3. Si pe mine ma citesc o gramada de cunostinte insa eu fiindca abordez doar subiecte de turism imi e mult mai usor sa fac fata …
    Televizorul la asa pret mic cred ca e o achizitie foarte buna!

  4. Pe mine ma citesc o gramada de cunoscuti, dar nu ma retine asta de la nimic. Tot eu sunt scriu, daca nu-s capabila sa “gestioneze” persoana mea sub forma de blog cum mi-ar putea face fata in viata reala? Ca eu nu joc nici un rol pe blog, cum is online, asa-s si-n viata de zi cu zi.

    • E bine daca nu te retine nimic.
      Nu stiu, mie mi se pare ciudat sa scriu despre sentimentele mele stiind ca o sa afle despre ele colegii de liceu, profesorii, colegii de munca, oamenii care imi sunt prieteni si cei care nu prea imi sunt prieteni.
      Una e sa scrii chestii generale, gen unde ai fost in vacanta, ce ai mai gatit, ce ai mai citit si alta e sa scrii chestii cu adevarat intime. Nu stiu, asa simt eu.
      Zilele trecute m-am intalnit cu o persoana noua si dupa cateva cuvinte mi-a zis ca m-a cautat pe google, m-a gasit si mi-a citit blogul. M-am simtit destul de ciudat sa stiu ca o persoana necunoscuta stie atat de multe lucruri despre mine.

      • Si mie mi s-a intamplat sa ma vad cu o cunostinta, sa incerc sa ii povestesc cate ceva si sa imi inchida gura cu “stiu deja, nu-mi povesti” si mi-a fost aiurea. Dar problema era ca tipa era stalker 100%, adica imi urmarea fiecare miscare online de la Facebook, la blog si Goodreads, stia mai bine ca iubitul meu ce invart eu pe net. :)) Asta a fost ciudat, recunosc.
        Acuma, depinde si care-i scopul blogului, eu incerc sa-l folosesc pentru “terapia” mea personala, vreau sa ma simt bine cu el, sa fiu eu acolo.

        • Eu am patit ceva asemanator la petrecerea de ziua mea de nastere. Deodata (fara sa mentionez eu ceva) au inceput toti invitatii sa discute despre ultimul meu articol, despre ce am scris eu acolo, ce parere au ei. A fost cam ciudat…

  5. In ultimele 3 luni, am fost in vacanta si ne-am relaxat putin, am petrecut de ziua mea deja de 2 saptamani la rand, am reusit sa citesc mai mult, sa scriu mai multe articole, ne-am vizitat prietenii si am petrecut putin timp si cu ei.

  6. Ma citesc putini cunoscuti. Numele blogului meu e usor de uitat, numai cei care chiar conteaza l-au retinut 😉
    Ai grija cu spatele , trateaza problemele de pe acum si probabil n-o sa le resimti mai tarziu
    Ce-am facut? Multa munca.Mult stres. Probleme. Up and down . Cam astea.

    • Da…trebuie sa tratez. E mai greu acum ca nu am dureri si e greu sa iti amintesti ca ai anumite probleme daca tu n-ai niciun simptom sau oricum, ai foarte rar simptome.

Leave a Reply to Hapi Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.