Aşa mă enervează acei părinţi care nu dau doi bani pe responsabilităţile pe care şi le-au asumat. Au ţinut neapărat să aibă un copil dar când această responsabilitate nu se mai potriveşte cu cheful de zi cu zi, renunţă la ea, o plasează în grija altuia.

De obicei e vorba de taţi. Şi de cele mai multe ori se întâmplă asta în cazul unui divorţ sau despărţiri, când părinţii nu mai locuiesc împreună. Nu voi vorbi aici de acele cazuri când există probleme între cei doi, când tatăl nu este lăsat de mamă să vadă copilul, vreau să mă refer doar la despărţirile civilizate, când tatăl are mâna liberă şi poate să aibă o relaţie precum îşi doreşte cu copilul său.

Dar ei îşi văd copiii doar când le este lor convenabil. Se bat cu mâna în piept (prin postarea pe Facebook) şi fac cunoscut cât de mult îşi iubesc odraslele, dar iubirea asta să fie cât mai part time, doar atunci când ai chef să te joci şi n-ai cu cine, şi să fie menţionată şi online, să ştie lumea cât de bun părinte eşti.

Nici nu ia bine copilul de acasă, că şi apare poza pe Facebook. Copilul în maşină, bucuros că îl vede pe taică-său, după cel puţin o săptămâna de “pauză”. Ajung la locul de joacă, poză din nou. Copilul se joacă fericit, asta înseamnă că tatăl e un părinte ideal. Încă câteva poze. Apoi pauză, lumea probabil crede că a dus copilul acasă, i-a dat de mâncare, i-a făcut baie, l-a culcat. Dar nu. După 2-3 ore de joacă, îl aduce acasă la maică-sa, îl lasă acolo şi la revedere, pa. Pleacă bucuros pentru că din punctul lui de vedere şi-a făcut datoria şi bonus, a câştigat câteva like-uri şi comentarii pe Facebook. Nu se gândesc că astfel traumatizează copilul, că îi afectează încrederea în sine, că distrug ideea de familie. Nu se gândesc decât la ei.

Mă întreb, dacă nu ar mai fi Facebook, dacă nu ar mai fi vreo altă reţea de socializare, oamenii ăştia şi-ar mai vedea copilul? Sau merg pe principiul dacă nu mă vede nimeni degeaba fac?

14 Comments on Părinte doar pe Facebook

  1. Un articol dur, probabil ca stau niste cazuri in spate. Cred ca asta se intampla fiindca nimeni nu te educa sa fi parinte. Da, unii sunt educati sa fie oameni insa in Romania, nici aia nu se ma intampla la ultimele generatii.
    Deci cu atat mai putin vor sti ce inseamna sa fi parinte.

    Iar aparentele, la ordinea zilei printre noi. Multi traiesc numai pentru ochii prietenilor, a vecinilor, a parintilor si mai putin pentru ei insusi. Nu degeaba se dau mereu exemple cu omul care are Mercedes dar n-are ce manca si alte povesti asemenea.

  2. Wow… Azi am avut divortul(prin mediere)cu copil minor, vin acasa, deschid calculatorul, deschid unul din blogurile pe care le urmaresc, si ce vad? Descrierea perfecta a tatalui copilului meu(mai putin faza cu facebook – el se lauda la prieteni ce copil minunat are).
    Daca pe tine te enerveaza astfel de cazuri, iti dai seama cum se simt cei implicati…

    • Imi pare rau Ioana.
      Din pacate astfel de cazuri sunt din ce in ce mai dese. Am ajuns sa cred ca toti barbatii sunt asa. Cand vad vreun tata care se poarta ok cu copilul, care se implica si atunci cand nu mai e mama/nevasta care sa-l impinga de la spate, ma mir, mi se pare ceva absolut extraordinar cand de fapt…e ceva normal, ceva ce toti ar trebui sa faca.

      Lucrul asta inca nu mi s-a intamplat mie, desi la ce vremuri vad ca sunt, nu m-as mira sa o patesc si eu. Insa foarte multe persoane din jurul meu, persoane dragi, au patit-o si ma doare sufletul pentru ele si pentru copiii lor.

  3. Probabil ca daca n-ar fi existat Facebook-ul nu si-ar vedea copiii cu lunile. Sunt convinsa de asta, pun in scena tot circul asta de dragul unor like-uri si al imaginii, eu nu am cunoscut astfel de cazuri, dar daca tu povestesti in articol inseamna ca sunt cat de poate de reale… Foarte trist. Am si un cuvant care caracterizeaza in opinia mea un astfel de comportament: penibil. 🙁

    • Da, foarte posibil. Pentru ca daca nu e apreciat si laudat, nu mai simte nevoia sa petreaca timp cu copilul. Se gandesc probabil ca ce rost are sa ii ofere acestuia timp daca fapta nu este consemnata si facuta publica.

  4. Eu am vazut fel de fel de cazuri, parintii nu trebuie sa fie divortati, si in unele cazuri doar mama se ocupa de copil, tatal nu are rabdare sau nu se pricepe, scuza lui. Exista parinti divortati si chiar daca ei nu se mai inteleg, nu uita de copii. E trist ca oamenii nu analizeaza inainte de a lua o hotarare.

    • Subscriu in totalitate la ce spui. Si tati care nu sunt divortati dar nu mai “traiesc impreuna” lasa cu preponderenta copilul in grija mamei, il scot 2-3 ore la plimbare in oras si oaw, ce tata bun este el. Mai ales ca-l vad si vecinii, cunoscutii.
      Ii cumpara cele necesare , ii gateste, il duce (ii plateste o vacanta), ii ia rechizitele, ii stie temele? RAR.
      Stiu ca sunt si exceptii dar din pacate nu ele conduc regnul masculin divizat mitototic si despartit mitocaneste

      • Si eu cred la fel Hapi. Am vazut mult prea multe cazuri de astfel de tati. Nu zic, sunt si tati buni, dar prea putini din pacate. Putini se implica cu adevarat.

    • Da…si chiar daca au copilul acela din greseala sau nu a fost dorit din prima, tot trebuie sa se maturizeze si sa aiba grija de el. Nu trebuie abandonat doar pentru ca parintii s-au razgandit.

  5. eu nu am vazut cazuri de genul, dar asta si poate pentru ca am un numar mai mic de prieteni de facebook (si il tin asa), si cei de acolo nu sunt divortati. E trist daca se intampla asa, am ajuns sa ne simtim impliniti via likes pe facebook? asta sa defineasca ce partinte bun suntem? sarmanul copil e tot ce zic.

    • Probabil se gandeste ca daca nu-l vede nimeni, e ca si cum nu ar face. Adica si-ar scoate degeaba copilul la plimbare.Trebuie vazut, admirat, laudat.

  6. am ajuns intamplator la acest articol, insa as vrea sa aduc in discutie exact perspectiva opusa. nici eu nu am trecut prin asa ceva si nici nu am ajuns in punctul de a avea copii, insa in cercul meu de prieteni exista cel putin 3 cazuri inimaginabile de mame care se comporta precum tatii descrisi in articolul de mai sus sau mame care se folosesc de copiii respectivi pentru a obtine diverse beneficii de la tatii cu care nu se mai inteleg (case, bani si asa mai departe).

    nu stiu care dintre cazuri sunt mai grave. nici nu stiu daca iresponsabilitatea poate fi categorisita dupa gen. stiu doar ca e regretabil ca se intampla asa ceva.

  7. Wow… Azi am avut divortul(prin mediere)cu copil minor, vin acasa, deschid calculatorul, deschid unul din blogurile pe care le urmaresc, si ce vad? Descrierea perfecta a tatalui copilului meu(mai putin faza cu facebook – el se lauda la prieteni ce copil minunat are).
    Daca pe tine te enerveaza astfel de cazuri, iti dai seama cum se simt cei implicati…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.