Month: January 2014

Te-am înşelat şi nu-mi pare rău

Am fost într-o relaţie serioasă timp de atâţia ani. Am crescut împreună, am învăţat împreună, ne-am maturizat împreună. Mi-ai fost alături la bine şi la greu şi ştiu că şi datorită ţie am devenit ceea ce sunt acum.

Dar în ultimul timp lucrurile nu au mai mers la fel de bine. Nu am mai simţit nevoia să vorbesc cu tine, să mă destăinui. Înainte îţi spuneam orice, acum nu mai vreau să-ţi zic nimic. Înainte simţeam că pot avea încredere în tine, că ai grijă de ceea ce-ţi spun, că nu transmiţi acele informaţii mai departe, la persoane care nu mă iubesc, la persoane care îmi doresc răul. Dar tu ai devenit atât de vorbăreţ încât acum, orice îţi spun, ştiu că ajunge şi la cine nu trebuie. Nu pot să-ţi zic când sunt supărată pentru că tu vei spune mai departe şi ştiu că există oameni care s-ar bucura că mă simt aşa. Nu pot să-ţi zic când sunt bucuroasă, pentru că sunt anumite bucurii care pe unii i-ar supăra.

Citeste in continuare: Te-am înşelat şi nu-mi pare rău

Aş sta un an în Republica Dominicană

Ieri am aflat de la Raluca de Cristi şi Adriana, doi oameni pasionaţi de călătorii, care au puterea de a lăsa totul deoparte şi de a pleca câteva luni în altă ţară, de a lucra acolo, de a adopta obiceiurile locului. Şi nu în orice ţară, ci în unele dintre cele mai exotice.

Şi aşa mi-am amintit că şi eu am discutat despre cum ar fi să las totul şi să plec un an în Republica Dominicană. Nu trebuie să fie neapărat Republica Dominicană, dar trebuie să fie o insulă, un loc cât mai aproape de viziunea de paradis, un ţinut cu soare, nisip şi apă.

Când mi-a trecut acest lucru prin cap, credeam că nu aş avea puterea de a abandona tot. Păi ce s-ar întâmpla cu planurile mele? Cu viaţa de familie, cu job-ul, cu tot ceea ce conta pentru mine? Cum să las confortul de acasă pentru a locui în condiţii modeste pe o insulă? Cum să schimb job-ul comod de birou cu unul de chelneriţă sau vânzătoare pe plajă? Ce ar zice lumea? Ce ar crede familia mea? Citeste in continuare: Aş sta un an în Republica Dominicană

Albert, în toată splendoarea sa

Cei care mă urmăresc pe Instagram sunt familiarizaţi deja cu zecile de poze pe care le pun cu Albert. Cum să nu mă apuce fotografiatul când e aşa simpatic? În schimb pe blog n-am mai scris aproape nimic de căţelul meu drag, aşa că vă povestesc astăzi câte ceva despre el.

Albert a “cucerit” în ultimele luni întreaga casă. Dacă înainte avea la dispoziţie doar bucătăria, holul şi “camera lui” (adică biroul), acum îşi petrece timpul şi în sufragerie şi în dormitor. De ce? Ca să fie alături de mine, bineînţeles. 🙂

Citeste in continuare: Albert, în toată splendoarea sa

Real men stay dedicated to one girl

O domnişoară se uita pe Facebook. Dă like-uri, comentează unde e cazul, şi întâlneşte o poză cu un mesaj care o emoţionează până la lacrimi. Real men stay dedicated to one girl. Cât de frumos, cât de adevărat! Cuvintele o fac să viseze la clipa în care va întâlni şi ea bărbatul perfect, care să o iubească numai pe ea, să îi dăruiască totul, să îi fie alături pentru totdeauna.

Dă Share. Să ştie toţi masculii din listă că ea asta îşi doreşte. Ei să fie dedicaţi unei singure fete, adică ei. După aceste gânduri frumoase către un viitor superb, continuă activitatea pe Facebook. Ia te uită, Gigel zice că e single. Păi parcă până ieri era cu Maria. Hmm, ce bine, ia să-i dau like. Like că e single, bineînţeles, să ştie că-s disponibilă şi vreau.

Citeste in continuare: Real men stay dedicated to one girl

Dragii mei, nu fiţi stupizi

Acest post este dedicat persoanelor care mă cunosc în viaţa reală, pentru că sunt sigură că ele sunt cele extrem de curioase. Am şi câţiva suspecţi, nu dau nume, dar ca idee, să ştiţi că curiozitatea voastră nesimţită mă incită şi de-a naibii păstrez secrete faţă de voi. Pentru că mie mi se pare normal să vin eu la voi şi să vă spun ceva despre mine, dacă simt nevoia, nu să mă determinaţi voi să vă spun, ca să puteţi bârfi mai departe.

Şi acum să explic de la ce am pornit. În urmă cu ceva timp am instalat pe blog un plugin, Search Meter, care-mi arată ce căutări se fac pe blog (în căsuţa de Search de pe blog). Ei, de-a lungul timpului acest plugin mi-a arătat cât de curioase sunt anumite persoane şi nu în legătură cu subiecte precum cărţi, ceai, filme, ci privind viaţa mea personală. Am văzut deseori căutări cu nume ale unor persoane dragi mie (ca să se vadă ce tip de relaţie mai am eu cu acea persoană), căutări privind viaţa mea sentimentală (exemple de căutări: “relaţia mea”, “prietenul meu” ). M-a pufnit râsul când le-am văzut, mai ales că bănuiam cine tot vrea să afle, dar vă rog eu mult, încetaţi. Vedeţi-vă de viaţa voastră şi nu mai încercaţi să intraţi cu forţa în a mea. Citeste in continuare: Dragii mei, nu fiţi stupizi

Wishlist de ianuarie

A venit momentul să fac încă o listă de lucruşoare care îmi plac, poate vi se par şi vouă interesante. La ce mă ajută pe mine scrierea acestui wishlist pe blog? Căutând mai multe informaţii despre aceste produse, scriind despre ele, îmi dau seama mai bine dacă chiar îmi plac, dacă chiar le vreau, sau e doar un moft de moment. De asemenea mă ajută când ajung în magazin şi nu găsesc produsele pe rafturi. Scot telefonul, intru pe blog (sau caut prin pozele salvate atunci când am scris articolul) şi le arăt angajaţilor din magazin.

La Stradivarius văd (pe site) că au adus produse noi. Îmi şi plac câteva dintre ele.

Citeste in continuare: Wishlist de ianuarie

Cândva am fost prinţesă – Jacqueline Pascarl

dedicatie-de-la-alex

Prietena mea Alexandra ştie să-mi dăruiască cele mai frumoase cadouri. Aşa s-a întâmplat şi de Crăciun când am primit de la ea această carte care era de ceva timp în wishlist-ul meu. Dar cea mai plăcută surpriză a fost dedicaţia pe care mi-a făcut-o pe prima pagină din carte şi pe care am descoperit-o de-abia într-o seară, când m-am apucat de citit cartea. Bineînţeles că mi-au dat câteva lacrimi, gândindu-mă că tocmai Alexandra este cea mai bună prietenă pe care şi-ar putea-o dori cineva. Cu toată lumea e atât de drăguţă, de generoasă, nu spune niciodată “Nu”. Îşi dedică viaţa celor din jurul ei. Orice persoană care e iubită de ea se poate considera norocoasă şi poate fi sigur că va avea în ea un sprijin pentru întreaga viaţă.

Citeste in continuare: Cândva am fost prinţesă – Jacqueline Pascarl

Gândeşte fix pe dos – Paul Arden

gandeste-fix-pe-dosNot impressed!

Două cărţi am citit de Paul Arden, aceasta şi Dumnezeu explicat într-o cursă de taxi. Pe cea din urmă am găsit-o şi citit-o la dentist în 20 de minute, cât am aşteptat să intru. Pe cea de care vă scriu astăzi am citit-o direct în librărie, în 20-25 de minute. Nu-s cărţi rele, da nu prea văd de ce aş plăti 30-40 de lei pe nişte cărţi care se citesc în 20 de minute. Da, înţeleg, prezintă idei valoroase, care ne vor schimba viaţa (Not!), dar totuşi…atâţia bani pentru câteva cuvinte motivaţionale şi o mulţime de poze? Singura soluţie este să o primeşti cadou.

Autorul, printre altele, sugerează să nu faci facultate, să te apuci direct de muncă. Eu din experienţa pe care o am până acum zic să faceţi şi facultate şi să şi munciţi. Poate în Statele Unite te mai angajează cineva fără facultate, dar la noi mai greu. Mai ales pe un job bun. Şi facultatea nu o faci numai pentru diplomă, obţii informaţii utile pentru cariera ta, cunoşti oameni care vor lucra în acelaşi domeniu ca şi tine, poţi aplica pentru internship-uri, înveţi să te descurci cu selectarea informaţiei, proiecte, deadline-uri, prezentări şi multe altele. Citeste in continuare: Gândeşte fix pe dos – Paul Arden

Eşecuri în 2013

Ştiu că e bine să începem noul an pozitiv, să ne gândim doar la părţile bune din 2013, la ce am reuşit să facem bine, dar parcă aş vrea să evidenţiez şi ce n-am reuşit să fac. Poate aşa o să mă ambiţionez şi voi reuşi să realizez toate aceste lucruri în 2014.

Aşadar, eşecurile din 2013 sunt:

  • nu am reuşit să citesc 50 de cărţi

În 2012 eram bucuroasă că în ciuda unui an foarte aglomerat am reuşit să citesc peste 50 de cărţi. Eram convinsă că voi reuşi şi în 2013 să ajung la 50, sau cel puţin pe aproape, dar se pare că nu s-a putut. N-am citit decât 20 de cărţi, nici măcar jumătate din cât mi-am propus. Scuzele mele? Am avut un telefon mai performant şi mi-am petrecut serile butonând pe el. Am preferat ca în timpul liber să mă uit la seriale, să ascult muzică, orice numai să nu fie linişte în casă (iar când citesc am nevoie de linişte ca să mă pot concentra). N-am mai citit în cadă. Citeste in continuare: Eşecuri în 2013