Se spune că aşa cum începi anul, aşa îl termini. Iar 2014 a dovedit asta, l-am început la munte iar spre sfârşitul anului m-am tot dus la munte. Nu am făcut şi Revelionul la munte, deşi mi s-a propus aceeaşi ieşire ca şi anul trecut, am considerat că este suficient munte pentru anul acesta. 🙂
Aşadar, începutul lui decembrie ne-a găsit iarăşi la munte, iarăşi la Gura Humorului. De data aceasta am plecat un grup mai mare, cam de 10 persoane, şi am închiriat pentru 2 nopţi Casa Cătălina.
Casa Cătălina este formată de fapt din 2 vile, una cu 3 camere şi 2 băi, şi alta cu 2 camere şi o baie. Noi am stat în vila mai mică, alături de nişte prieteni vechi care-au venit tocmai de la Bucureşti. Aceeaşi prieteni ne-au făcut o surpriză foarte plăcută când am găsit la uşă, în dimineaţa de 6 decembrie, o mulţime de dulciuri delicioase. Deci anul acesta Kroko şi Daniela au fost Sf Nicolae pentru noi şi le mulţumim pentru asta. 🙂
Ne-am ocupat weekendul petrecut aici cu diverse jocuri (boardgames, playstation), cu ieşiri în Gura Humorului, cu grătare, cu discuţii şi voie bună. Ne-am odihnit, ne-am bucurat de timpul petrecut cu prietenii noştri.
Duminică însă nu am vrut să mergem imediat înapoi, am zis să mai stăm o noapte undeva, tot în zonă. Şi unde altundeva dacă nu la Casa Bunicilor? Fusesem aici cu doar 3 săptămâni înainte şi v-am şi povestit cât de încântaţi am fost. Eu aveam un pic de emoţii, ninsese mult în acea perioadă şi nu ştiam dacă vom putea urca până acolo, dar nu au fost probleme. Se vede mâna unor oameni gospodari, curăţaseră şi eliberaseră drumul şi curtea.
Aici am avut parte de nişte privelişti superbe. Zăpadă, brazi, munte. Alb, gri, verde. Superb.
Şi în afară de o vedere frumoasă, am avut parte şi de altceva ce iubesc eu tare mult: animale! L-am revăzut pe Junior, căţelul care numai junior nu e, pe pisici, multe, prietenoase şi întotdeauna înfometate. L-am văzut de aproape şi pe ponei, ba chiar l-am şi mângâiat. Am admirat de la distanţă caii şi păsările.
De această dată la Căsuţa Irinucăi s-au cazat prietenii noştri şi cam tot timpul aici l-am petrecut, lângă sobă, având grijă să punem din când în când lemne pe foc. Noi ne-am cazat la o vilă din apropierea Căsuţei, cu 2 etaje şi vreo 8 camere. Mai exact vila din imaginea de mai jos:
Nu mă aşteptam ca şi această vilă, cu camerele ei, să arate atât de bine. Curat, îngrijit, aranjat cu gust. La fiecare etaj sunt scaune, mese, balcoane cu vedere către munte. Peste tot o mulţime de cărţi.
Camera avea tot ce ai putea avea nevoie: şifonier, televizor, fotolii, lămpi, masă, foehn. Un balcon cu vedere către micul iaz din faţa Căsuţei Irinuca. Încălzirea este centrală şi prin urmare este cald şi bine. Dar să nu credeţi că la Căsuţa Irinucăi a fost altfel, după ce-am pus nişte lemne pe foc s-a făcut şi acolo foarte cald.
Cât despre preţuri, Căsuţa Irinucăi se închiriază cu 150 lei/noapte, iar o cameră din vila unde am stat noi cu 120 lei/noapte.
Pentru alte informaţii legate de restaurantul de aici şi mâncarea delicioasă, proprietari, istoria Căsuţei Irinuca, vă îndrept către articolul meu precedent.
Clar, Casa Bunicilor şi-a făcut loc în inima mea. Am fost aici toamna, am fost acum şi iarna, sper numai să reuşesc să revin aici la primăvară şi la vară, să văd totul şi în nuanţe de verde. Recomand din suflet acest loc, frumos şi îngrijit de oameni gospodari.