open-o-autobiografie_1_fullsizeAstăzi vă fac cunoştinţă cu cartea care m-a determinat să-i dau 5 stele pe Goodreads şi care m-a ţinut ocupată câteva zile bune. Nu mă mai săturam de ea, nu-mi venea să cred ce mult îmi place, ce bine e scrisă, ce interesantă e. Şi nu numai eu am avut această părere, din câte am citit pe Goodreads şi pe alte site-uri, este cea mai bună autobiografie a unui jucător de tenis.

Open. O Autobiografie ne prezintă într-un mod foarte sincer viaţa şi cariera lui Andre Agassi, câştigător a 8 Grand Slam-uri (şi finalist la alte 7). Aflăm cum a început să joace tenis, împins de la spate de tatăl său, cum a devenit din ce în ce mai bun, cum a fost trimis la o academie de tenis, cum a devenit jucător profesionist. Putem citi despre familia sa, despre prieteni, antrenori, iubite şi soţii. Ni se prezintă de la cap la coadă relaţia cu Brooke Shields, de care cu toţii am auzit. La fel şi povestea de dragoste cu Steffi Graf. Aflăm şi despre meciurile de tenis, pierdute sau câştigate, despre jucători, despre sacrificiile impuse de acest sport. Şi toate acestea ne sunt relatate într-un mod plăcut, cursiv, de ţi-e mai mare dragul să citeşti şi să tot citeşti. Nu trebuie să fii mare fan tenis ca să-ţi placă această carte. Oricine ar aprecia-o.

Mi-ar plăcea tare mult ca această carte să fie citită de toţi cei care o critică pe Simona Halep. Sau pe alţi jucători. M-a mirat (deşi nu ştiu de ce) să aflu că şi Agassi a trecut prin tot ce trece Simona de când e în top. Jurnalişti care îl comentau mereu, care ziceau că nu e suficient de bun pentru că nu a câştigat nici un Grand Slam, că nu va câştiga niciodată. A pierdut şi Agassi de mai multe ori în primul tur al unui Grand Slam şi primul lui gând era că iar îl fac jurnaliştii praf. Iar când reuşea să câştige un turneu se gândea cu bucurie că o să-l lase jurnaliştii un pic în pace.

Ia citiţi următoarele paragrafe, nu vi se par cunoscute? Şi apropo, ştiaţi că Simona şi Andre au avut acelaşi antrenor? Darren Cahill mai exact.

Dar nimeni nu poate să mă pregătească de lupta cu media, pentru că nu este o luptă propriu-zisă, e un masacru. Fiecare zi aduce cu sine alt discurs anti-Agassi în vreo revistă sau în vreun ziar. O vorbă a unui alt jucător. O diatribă a unui ziarist sportiv. O calomnie proaspătă, servită pe post de analiză. Sunt un golan, un clovn, un escroc, un bulanos. Sunt bine clasat datorită unei conspiraţii, o cabala între reţele şi adolescenţi. Nu merit atenţia pe care o primesc, pentru că nu am câştigat un turneu de Mare Şlem.

Ziariştii sportivi mă acuză că m-am lăsat bătut, că nu am alergat după toate mingile. Niciodată nu înţeleg nimic. Când mă las bătut, spun că nu sunt destul de bun; când nu sunt destul de bun, spun că mă las bătut. Aproape le spun că nu m-am lăsat bătut, că mă chinuiesc pentru că nu sunt destul de bun. De fiecare dată când ştiu că nu merit să câştig, că sunt nevrednic să câştig, mă torturez.

(după câştigarea primului Mare Şlem) Emoţia curge în valuri peste mine, uşurare şi exaltare şi chiar un fel de seninătate isterică, pentru că în sfârşit am obţinut un mic răgaz de la critici, mai ales de la autocritici.

Trecând peste, recomand din suflet cartea. Sunt interesată şi de autobiografia Serenei Williams, Pe linie. Şi cam atât. M-am informat şi despre alte autobiografii (cele traduse în română) ale lui Pete Sampras (marele adversar al lui Agassi), Steffi Graf, Monica Seles, Nick Bollettieri (primul antrenor al lui Agassi), Roger Federer, Rafael Nadal, Andy Murray, Brad Gilbert (al doilea antrenor al lui Agassi). dar nu par la fel de interesante. Acestea sunt axate mai mult pe tenis, sunt mai tehnice şi mai…politicoase. Agassi a fost foarte sincer, a spus clar pe cine a plăcut, pe cine n-a plăcut, a dezvăluit diverse informaţii. Ceilalţi au fost mult mai rezervaţi.

8 Comments on Open – Andre Agassi

    • Da, imi amintesc acum. O sa o cumpar daca e interesanta. 🙂 Dar nu cred ca va fi la fel de generoasa cu detaliile vietii ei ca Agassi.

  1. Agassi a fost jucatorul meu preferat de tenis. La un moment dat, in adolescenta, atunci cand practicam si eu acest sport. Era o figura. La propriu si la figurat. 😀 Pe Sampras nu-l suportam pentru ca era principalul lui rival. :)) La fete o agream pe Steffi. Niciodata nu mi-as fi imaginat ca cei doi vor termina prin a se casatori.
    Mi-ar placea sa-i citesc cartea, sunt sigura ca nu m-ar plictisi. Nu stiam ca asa multi jucatori de tenis au carti despre cariera lor. Interesant.

  2. Am comandat eu cartea Selenei, o va aduce Alex cand se intoarce din tara. Sunt curioasa si eu de ea. Cred ca a venit la pachet cu a lui Schumacher, era o promotie la Libris si n-am ratat-o. 😀
    Initial voiam s-o comand pe cea a lui Steffi Graf, sa vad daca il mentioneaza pe Agassi, poate ceva din viata lor.. dar ma indoiesc.

Leave a Reply to Pe linie – Serena Williams, Daniel Paisner – Mihaela Anghel Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.