Month: February 2016

Copiii cresc, hainele rămân

fashion-902657_640Nu le-am văzut, nu le-am ales, în schimb am o mulţime de haine pentru copii. Cum de? Sora mea a făcut o curăţenie generală printre hainele copiilor ei şi pentru că majoritatea au fost foarte puţin purtate, m-a întrebat dacă să le păstreze pentru mine. Şi normal că am fost de acord, de ce nu până la urmă?

Copii cresc foarte repede. Asta o ştim cu toţii. Şi tocmai de aceea nu este deloc profitabil să cumperi şi să tot cumperi haine, mai ales din magazinele din mall, unde sunt foarte scumpe. Mi se pare incredibil cum nişte hăinuţe aşa mici, cu atât de puţin material, pot costă cât hainele pentru adulţi.

Citeste in continuare: Copiii cresc, hainele rămân

Cum am reuşit să slăbesc

Anul trecut vă povesteam că am reuşit să slăbesc câteva kilograme şi să ajung în sfârşit la greutatea pe care eu o consider ideală, greutate pe care nu o mai avusem de pe la vreo 18 ani. Am vrut să scriu aici reţeta succesului meu, însă n-am mai făcut-o. Acum câteva săptămâni o cititoare mi-a scris şi m-a rugat să-i povestesc pe mail, am făcut asta şi acum m-am decis să scriu şi aici câteva observaţii din această mică aventură a mea.

Nu o să dau reţete de slăbit, nu o să vă spun ce să mâncaţi, când să mâncaţi şi cum să mâncaţi. Voi spune însă ce m-a ajutat pe mine şi nu sunt cine ştie ce secrete, sunt lucruri care se ştiu dintotdeauna.

Citeste in continuare: Cum am reuşit să slăbesc

Mi-e scârbă

Am ajuns ieri acasă cu un gust amar, încerc să nu mă enervez, să nu mă stresez, să mă mint că nu contează, că nu mă afectează cu nimic. Dar…mi-e scârbă.

Mi-e scârbă de Iohannis, cu banalele lui motive administrative. Aveam mai multe aşteptări de la el. Măcar dacă nu poate mai mult, să stea deoparte, să-şi ţină gura. În schimb ne-a făcut acum pe toţi proşti, că stăm şi respectăm legea, că ne plătim impozitele. Suntem nişte proşti. Uite, alţii îşi permit să fure de la stat 60 milioane euro şi până şi preşedintele ţării iese şi zice că se exagerează şi să-l lăsăm în pace.

Citeste in continuare: Mi-e scârbă

Poţi amenaja camera copilului cu 1500 lei?

Discutam zilele trecute cu nişte prieteni despre cât de scump este să-ţi amenajezi o cameră în casă, de cât de mult costă gresia, faianţa, parchetul, obiectele sanitare sau mobila. Dacă vrei să faci ceva drăguţ, te poate ajunge o camera chiar şi 10.000 lei sau mai mult. Şi nu vorbesc de lux aici. Şi de aici s-a ajuns discuţia şi la camera copilului şi mă întrebam dacă se poate amenaja această cu o sumă modică, să zicem 1500 lei.

Care sunt acele produse de care avem neapărată nevoie? Pat, dulap, scaun masa bebe, masa de înfăşat, lenjerie de pat. Cât ne costă toate acestea? Ni le putem permite, alături de toate celelalte cheltuieli?

Citeste in continuare: Poţi amenaja camera copilului cu 1500 lei?

Gânduri la cumpărături

Ca de obicei, intru la Poema. Miroase aşa de frumos aici. Iar hainele de pe rafturi sunt exact cum îmi plac mie, cum aş vrea să mă îmbrac zi de zi. Bluze albe, rochii creion negre, pantofi cu toc înalt, viu coloraţi. Cu toate acestea, deşi ador hainele de aici şi mă uit aproape în fiecare zi la noutăţile apărute pe site-ul lor, nu numai că n-am cumpărat nimic, dar nici măcar n-am probat ceva. De ce? Nu ştiu…

Zara începe să-mi placă din ce în ce mai mult. Înainte mi se păreau haine scumpe şi potrivite pentru persoane mai în vârstă ca mine. Probabil am ajuns la vârsta la care hainele de aici mi se adresează. Ce pantofi frumoşi au. Cu tocuri imense bineînţeles. Analizez o pereche de sandale, total nepotrivite pentru vremea de acum. Îmi plac. Mult. Dar sunt conştientă că nu le voi purta niciodată pentru că pur şi simplu nu pot să port pantofi cu toc de 10.5 cm. Trec mai departe. Blugi albi, 129 lei. Un preţ bun pentru nişte blugi de care chiar am nevoie. Dar nu acum, la vară. Nu pot să dau nişte bani pentru ceva ce voi purta peste câteva săptămâni bune.

Citeste in continuare: Gânduri la cumpărături

Micul Panda şi noua mea cană preferată

A trecut peste o lună de la ziua mea de naştere şi totuşi de-abia acum vă scriu despre unul din cadourile primite, o surpriză care m-a încântat foarte mult. Raluca, asa departe de mine cum e, m-a surprins cu un voucher la magazinul de ceaiuri Tashi, pentru ca să-mi aleg ceaiuri noi şi accesorii pentru servirea ceaiului. Cei de la Tashi au fost şi ei drăguţi şi au mărit valoarea voucherului, ca să-mi pot alege şi mai multe. Mulţumesc Raluca, mulţumesc Ionela!

Din toate lucrurile alese, cel mai încântată sunt de cana cu flori de cireş. Este absolut superbă, din porţelan fin, de calitate, pictată atât pe exterior cât şi pe interior cu flori de cireş. Cana aleasă de mine face parte din colecţia “Sărbătoarea ciresului” şi are o capacitate de 350 ml. Din aceeaşi colecţie mai fac parte o cană de 500 ml şi o cană cu încălzitor, care iarăşi, mi se pare foarte tentantă.

Citeste in continuare: Micul Panda şi noua mea cană preferată

Frumoasele chinezoaice – Lisa See

frumoasele-chinezoaice_1_fullsize

Am ignorat coperta care dă impresia mai mult de roman de duzină, şi am rămas încrezătoare ştiind ce fel de cărţi poate scrie această autoare. Aşa cum mă aşteptam, Lisa See nu m-a dezamăgit.

Această carte a fost ceva nou pentru mine. Am descoperit America anilor 1938-1948, din perspectiva a trei chinezoaice. Am aflat cu surprindere cât de marginalizaţi erau chinezii pe tărâm american, chiar şi cei născuţi şi crescuţi acolo. În majoritatea statelor americane chinezii nu aveau voie să se căsătorească cu albii. Indiferent ce studii aveau, cu greu îşi găseau ceva de lucru şi nu mereu conform educaţiei lor. Chiar şi aşa, chinezii o duceau excelent faţă de japonezi. În acele timpuri în care Statele Unite şi Japonia erau în război, japonezii născuţi în America erau nevoiţi să se ascundă, pentru a nu fi acuzaţi că sunt spioni şi/sau trimişi în lagăre de concentrare. Citeste in continuare: Frumoasele chinezoaice – Lisa See

Celor care m-au ajutat să călătoresc

Oricine a petrecut pe acest blog 30 de minute a observat că iubesc să călătoresc. Am avut şansa de a călători destul de mult până acum şi pentru asta sunt recunoscătoare acelor oameni care m-au ajutat să-mi îndeplinesc acest vis.

Le mulţumesc părinţilor mei care au ţinut ca de mică să vizitez cât mai multe ţări, să merg în circuite turistice care să-mi deschidă apetitul pentru frumos. Cu ei am vizitat cap-coadă Spania şi ţările nordice. Tot ei m-au trimis şi în Grecia, să petrec o vară cu verişoara mea şi cu această ocazie să mă bucur de Creta cea frumoasă şi misterioasă.

Citeste in continuare: Celor care m-au ajutat să călătoresc