Am ignorat coperta care dă impresia mai mult de roman de duzină, şi am rămas încrezătoare ştiind ce fel de cărţi poate scrie această autoare. Aşa cum mă aşteptam, Lisa See nu m-a dezamăgit.
Această carte a fost ceva nou pentru mine. Am descoperit America anilor 1938-1948, din perspectiva a trei chinezoaice. Am aflat cu surprindere cât de marginalizaţi erau chinezii pe tărâm american, chiar şi cei născuţi şi crescuţi acolo. În majoritatea statelor americane chinezii nu aveau voie să se căsătorească cu albii. Indiferent ce studii aveau, cu greu îşi găseau ceva de lucru şi nu mereu conform educaţiei lor. Chiar şi aşa, chinezii o duceau excelent faţă de japonezi. În acele timpuri în care Statele Unite şi Japonia erau în război, japonezii născuţi în America erau nevoiţi să se ascundă, pentru a nu fi acuzaţi că sunt spioni şi/sau trimişi în lagăre de concentrare.
Cam asta era situaţia pe atunci. Autoarea aduce la viaţă povestea a trei fete, Grace, Ruby şi Helen, dansatoare în cluburi de noapte. Cele trei se împrietenesc, luptă împreună pentru carieră, pentru dragoste, pentru a-şi uita trecutul. Relaţia dintre ele nu este una perfectă, se invidiază, se trădează, dar în cele mai grele momente sunt alături una de cealaltă.
Nu v-am dezvăluit foarte mult din carte, dar chiar şi aşa, sper că v-am trezit curiozitatea. Din punctul meu de vedere este o carte excelentă. Îţi trebuie un pic de răbdare la început, dar pe parcurs te “prinde” şi nu-ţi mai da drumul.
Vai, nu stiu cine a ales coperta pentru cartea asta, dar e groaznica si nu se potriveste DELOC. 🙁
Bine, fie vorba intre noi, nici traducerea titlului nu mi se pare inspirata. Eu am citit cartea in original, imediat dupa aparitie. E faina, dar parca nu are acel ceva al celorlalte carti de See.
Da, chiar nu se potriveste deloc. Daca n-as fi stiut autoarea, as fi crezut ca este un roman din ala de dragoste, de 2 lei. Cat despre titlu…da, nici el nu e chiar conform cu realitatea. China Dolls e titlul real.
Cat despre carte, mie cred ca mi-a placut chiar mai mult decat celelalte carti. E fix tipul de carte care imi place mie. M-a interesat partea despre razboi, despre cum erau tratati chinezii si japonezii in Statele Unite. Cea cu cluburile de noapte mai putin, spre deloc.
Abia astept sa o citesc si eu…o am in biblioteca,mi-am cumparat-o exct cand a aparut pentru ca imi plac la nebunie romanele Lisei See 🙂 Sunt sigura ca nu ma va dezamagi. Si intr-adevar,copera e oribila..oare nu s-au putut gandi cei de la Rao sa faca o copera mai de Doamne Ajuta?