A trecut atât de mult timp încât sper să reușesc să-mi amintesc lucrurile cele mai importante. Știu că multe viitoare mămici sunt interesate de cum decurge nașterea la maternitatea Cuza Vodă din Iași, dacă sunt condiții bune, ce produse au nevoie, dacă personalul este prietenos și de ajutor, așa încât voi încerca să povestesc despre experiența mea.

Înainte de naștere mi s-a recomandat să mă îndrept către Arcadia, dar am ales maternitatea Cuza Vodă, bazându-mă pe experiența pozitivă a surorii mele, care născuse acolo cu 2 ani în urmă, și pe faptul că dacă apare vreo urgență, tot spre maternitatea de stat aș fi fost îndreptată.

Am născut prin cezariană. Eram programată pentru ziua de 1 august însă pentru că la sfârșit de sarcină, ca de altfel toată sarcina, n-am putut sta locului liniștită, am avut niște sângerări și pentru a evita vreo problemă mai gravă, am fost internată cu 2 zile înainte.

Înainte de naștere

Așadar m-am internat duminică seara, după ce timp de câteva zeci de minute încă am sperat că doctorul, după verificări, va spune că pot să merg înapoi acasă. El îmi spusese că dacă apar sângerări să mă duc imediat la spital, eu însă l-am și sunat, nu știu ce credeam, că îmi va zice că e normal, să stau liniștită acasă? 🙂 Așadar m-a trimis la spital. Am intrat la registratură, am fost consultată acolo de niște rezidente cred, după care am intrat pe mâna rezidentei doctorului, care m-a luat sus, m-a consultat iar, mi-a făcut ecografie, au văzut că nu era grav, dar pentru a fi siguri, m-au internat.

După ce a fost clar că voi primi bonus încă 2 zile de stat în spital, m-am resemnat, nu înainte de a vărsa pe furiș câteva lacrimi. Mi-era groaznic de ciudă pe mine că mă apucase gătitul fix atunci, în loc să stau cuminte în pat. Căci da, asta făceam, mâncare de mazăre și plăcintă cu brânză. 🙂

Duminică și luni am stat într-un salon cu vreo 4 paturi, din care erau folosite doar 2 (de către mine și altă fată) iar al treilea pat era ocupat ocazional. Mi s-a părut foarte trist atunci când acest al treilea pat a fost ocupat de o doamnă mai în vârstă, care aștepta să i se facă chiuretaj, pentru că fătul murise sau avea probleme grave (nu mai rețin exact). Știu că nu-și dorea așa ceva, a întrebat de mai multe ori dacă sigur este diagnosticul corect, dacă nu se mai poate face ceva. Și asta în timp ce stătea în salon cu 2 fete (eu și cealaltă), însărcinate ambele in 9 luni, aproape de naștere.

Condițiile în acest salon erau bune. Beneficia de baie, de plase de țânțari la geamuri, curățenie, prize la fiecare pat, mobilă nouă. Patul de spital nu era chiar cel mai comod, mai ales când ești însărcinată în 9 luni (dar nici acasă nu dormeam prea comod ce-i drept). Mi-am petrecut zilele citind reviste, jucându-mă pe telefon și “răsfoind” Instagram și Facebook. Am ieșit și afară, când m-a vizitat soțul meu, dar cu temperaturile de atunci de peste 30 de grade nu prea îți venea să stai afară la povești. Mai important, în fiecare dimineață mergeam la ecografie, se verifica starea copilului și bineînțeles, am fost vizitată și de doctorul meu.

La început credeam că pot plăti să beneficiez de o rezervă, ca să stau singură, dar nu este cazul. Știu că multe mame întreabă acest lucru. La maternitatea Cuza Vodă din Iași nu sunt rezerve pentru o singură persoană, prin urmare nu se poate plăti pentru așa ceva. În schimb toate saloanele sunt de 2 sau 3 paturi deci este relativ confortabil.

Nașterea

Până la urmă nașterea a avut loc fix atunci când trebuia, adică pe 1 august. Când a venit timpul am fost mutată la terapie intensivă, adică într-un salon imens, cu vreo 7-8 paturi, răcoros și plăcut, curat. Fiecare pat avea noptieră, priză. De baie nu știu, că nu am avut nevoie. M-am schimbat într-o cămășă lungă și apoi am răspuns la câteva întrebări legate de alergii. Nu cred că a durat o oră până când am fost dusă spre sala de operație, care apropo, e foarte modernă și bineînțeles curată. Lucrurile mi-au rămas pe noptieră de lângă patul de la terapie intensivă (aveam emoții, dar e ok, nu rămâi fără ele). Mi s-a făcut anestezia, în coloană (nu a durut deloc apropo), mi s-a pus sondă urinară și am așteptat să amorțesc (clismă nu s-a făcut). Apoi a început și operația. Eram perfect conștientă, dar amorțită de la brâu în jos. Este o senzație tare ciudată. Țin minte că nu ma simțeam foarte confortabil și de-abia așteptam să termine și să îmi simt din nou picioarele. Nu a durat foarte mult, cred că maxim 15-20 de minute. Au scos bebelușul, eu așteptam cu nerăbdare să o aud cum plânge, ca să știu că e ok. S-a întâmplat și asta, mi-au arătat-o un pic, m-au felicitat și apoi a fost luată de neonatologi. Eu am mai stat la cusut, după care am fost dusă înapoi la terapie intensivă.

Mă simțeam ok, încă amorțită, nu reușeam să mă mișc. Nici să iau telefonul, să îi scriu soțului meu, că am ieșit din operație și sunt ok. La un moment dat am ridicat privirea și el era lângă mine, de-abia intrase și încă nu mă văzuse (patul meu era fix lângă intrarea în sală). Am vorbit puțin cu el, îmi era în continuare foarte somn. Cred că atunci a venit și o asistență cu Ilinca, să o văd încă o dată, a văzut-o și soțul meu, ne-a făcut o poză, după care au dus-o înapoi. A plecat și soțul și eu am rămas să mă odihnesc. Încet, încet a trecut amorțeala, dar oricum nu mă puteam mișca, începeau durerile. Nu eram singură în salon, mai erau vreo 4-5 femei, toate după operația de cezariană. Toate ne reveam cam în același timp. Nu știu dacă mi se făcuse vreun calmant după operație, posibil, dar ni s-a zis că dacă e nevoie, ni se mai face. Știu că la un moment dat am cerut, aveam dureri destul de mar, iar după calmant a fost mai bine, am putut să dorm. Am dormit cam toată noaptea, ne-au mai trezit pe la miezul nopții cred, să ni se mai pună câte o perfuzie, să ne mai curețe. Pe la 6 dimineața ne-au trezit ca să ne mute în saloane. Au avut răbdare cu noi, să încercăm să ne ridicăm, să vedem dacă putem. Eu am reușit imediat, fără probleme, și nu aveam dureri. Infirmiera m-a curățat, m-a ajutat să-mi pun brâul (adus de acasă), să mă îmbrac, m-a pus in scaunul cu rotile, mi-a luat bagajele și m-a dus spre salon. Și așa a făcut și cu celelalte fete, cât s-a putut de repede, pentru că la terapie intensivă urmau să vină alte fete, să se pregătească pentru operațiile de cezariană.

După naștere

Salonul în care am fost dusă avea 3 paturi, dar doar unul mai era ocupat. Și așa a fost până am plecat acasă. Fiecare salon are câte o baie, care este curățată zilnic. Și sunt și aparate de aer condiționat, numai că al nostru nu funcționa. La scurt timp după ce-am ajuns în salon a venit asistenta cu bebelușul meu. Întâi mi l-a pus la piept și m-a învățat cum să alaptez, apoi mi-a arătat cum se schimbă scutecul. Încercam să rețin cât mai repede pentru că nu mai schimbasem niciodată un scutec și mi-era și jenă să o rog să-mi mai arate o dată. Din fericire am prins repede. 🙂 Asistentele aduceau periodic și căni cu lapte praf și lingurițe și după fiecare încercare de alăptare, îi dădeam la sfatul lor și câteva lingurițe de lapte praf. Eu, in naivitatea mea, credeam că ne lasă bebelușii doar până noaptea iar apoi îl iau înapoi, ca să putem dormi. :)) Bineînțeles că nu a fost cazul.

De cele 3 zile în care am mai stat în spital cu bebelușul ce pot să vă zic? Îmi petreceam timpul încercând să alăptez, hrănind bebelușul cu lingurițe de lapte praf, schimbând scutece și dormind iepurește, atunci când dormea bebelușul. Era extrem de cald, peste 30 de grade atât afară cât și în salon, dar aproape că nici nu mai simțeam căldura. Eram obișnuită. Nu au fost zile ușoare. Dormeam foarte puțin, cu lumina deschisă, cu ochelarii puși, mâncam de regim (supă strecurată, biscuiți speciali) și incercam să învăț să am grijă de bebeluș. În fiecare zi mergeam alături de celelalte mame la o sală de tratament, unde eram curățate, ni se dădeau calmante la cerere (eu nu am avut nevoie, chiar nu am mai avut dureri după ce am plecat de la terapie intensivă) și alte medicamente necesare.

Și bebelușii erau vizitați zilnic de medic. I s-a făcut și screening auditiv. Am avut emoții, în prima zi nu a trecut testul, dar mi s-a zis să nu mă îngrijorez și a doua zi totul a fost în regulă, se pare că se întâmplă să aibă multă ceară în urechi și să audă mai prost în unele momente. Asistentele ii făcea băiță, mai întrebam și eu una, alta, ca să mai învăț, și mereu am fost ajutată.

Ilinca mea a fost un bebeluș micuț, de 2.8 kg, și cât am fost în spital a mai scăzut până la 2.5 kg. Mi-era teamă că nu ne vor da voie să plecăm (trebuia să aibă peste 2.5 kg), dar din fericire în ultima zi avea peste greutatea minimă și am putut pleca.

Și acum, pe scurt, câteva informații care zic eu că v-ar fi utile:

  • Personalul spitalului, de la asistente, infirmiere și până la medici, a fost de nota 10. Se purtau impecabil, erau prietenoși și de ajutor. Nu am dat șpagă. Nici nu era nevoie.
  • Curățenie și condiții bune. Maternitatea a fost modernizată acum câțiva ani așa încât acum beneficiază de mobilă nouă, băi cu duș la fiecare salon de 2-3 paturi, săli de operație moderne. Chiar arată bine. Tot ce poți zice că-ți lipsește este un TV în cameră (cine are timp de așa ceva) și eventual rezerve cu un singur pat.
  • Pe site-ul maternității scrie că trebuie să ai cu tine la internare următoarele: cămășă cu deschidere în față, lenjerie intimă, periuță și pastă de dinți, gel de duș, șampon, prosoape, absorbante, papuci din plastic, halat, îmbrăcăminte bebeluș și scutece. Din experiența mea a fost nevoie de următoarele: lenjerie intimă, periuță și pastă de dinți, gel de dus și șampon (eu nu am avut timp să ma spăl pe cap, poate dacă aveți părul mai scurt…), prosoape, hârtie igienică (se pune zilnic la baie hârtie igienică dar nu strică să aveți la voi), papuci din plastic, absorbante, brâu pentru operația de cezariană, sticle cu apă plată, șervețele umede, dezinfectant pentru mâini, scutece, îmbrăcăminte bebeluș.
  • Nu vă trebuie bani, nu e nevoie să dați șpagă.
  • După naștere puteți fi vizitată la terapie intensivă de soț și eventual de mamă. În salon puteți fi vizitată de soț doar câteva minute, pentru că nu e chiar ok să intre persoane din afara spitalului acolo. La parter sau pe holul etajului puteți să mai primiți vizite, dar având în vedere că bebelușul este în salon și nu aveți voie să-l scoateți de acolo, nu prea aveți cum ieși mai mult de câteva minute odată.

Dacă mai aveți întrebări lăsati comentariu sau trimiteți mail și vă voi răspunde cât de repede pot.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

7 comments on “Nașterea la maternitatea Cuza Vodă din Iași”

  1. Si la noi in oras am inteles ca sunt conditii foarte bune in maternitate. Este foarte important sa te simti in siguranta (in sensul curatenie, personal care se ocupa de tine si de bebe).

    Cezariana ai facut pentru ca asa ai cerut tu sau pentru ca asa ti-a recomandat medicul?

  2. Multa sanatate voua si fetitei!
    Multumim pt informatiile din articol, f utile! Ne poti spune te rog la ce medic ai fost?

    Multumesc

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.