Înainte să nasc, o prietenă m-a întrebat dacă am început să mă informez despre alăptare. Nu începusem. Mă gândeam că ce e așa de greu? Ce rost are să citesc acum, să mă informez? Am greșit. Alăptarea este teribil de dificilă.

Ilinca a avut la naștere doar 2.8 kg și când am ajuns acasă cu ea ajunsese pe la 2.5 kg. Nu îmi venise încă laptele și eram foarte stresată în legătură cu greutatea ei. Era atât de mică! Am ajuns să-i dau lapte praf, întâi doar un biberon, apoi mai multe, și în același timp mă chinuiam și cu alăptarea. Am chemat și un consultant în alăptare, dar sinceră să fiu nu m-a ajutat extrem de mult. Mai degrabă m-a ajutat soacra mea când mi-a arătat cum pot alăpta din poziție culcată, cu Ilinca în brațe era dificil pentru că se foia și o tot mutam de la un sân la altul, o dată la câteva zeci de secunde. Citeam pe net că laptele vine în primele 3-5 zile și uite că eram în a 6-a zi și tot nu aveam. Doctorul mi-a zis că trebuie să fie un jet puternic iar eu de-abia dacă storceam câteva picături. Beam ceaiuri pentru stimularea lactației, mă îndopam cu apă…și nimic. Cred că de-abia prin a 7-a zi a venit cu adevărat – atunci am avut numita “furie a laptelui”. Afară erau peste 30 de grade și mie îmi era foarte frig, umblam cu pătura pe mine și aveam frisoane. Inițial am crezut că am răcit, dar nu aveam decât aceste simptome.

În tot acest timp Ilinca nu prea lua în greutate. Am fost la 2 pediatri și amândoi mi-au sugerat să îi dau lapte praf în completare. Am ales să le respect sfatul. Fiind la primul copil, un copil micuț, nu prea mi-a venit să risc și să stau să aștept poate, poate o să am lapte suficient pentru ea.

Așa că Ilinca a primit completare cu lapte praf. Întâi primea lapte de la mine, apoi lapte praf. Norocul meu a fost că noaptea părea să îi fie suficient laptele meu. Ar fi fost teribil de obositor să mă apuc să fac lapte praf de câteva ori pe noapte. Și un alt mare noroc a fost că deși a primit lapte praf cu biberonul, nu a început să refuze sânul. Și așa a trecut timpul, a început să ia în greutate, o cântăream zilnic, mă bucuram la fiecare gram pus. Ajunsese să fie momentul meu preferat din zi – cel de dimineață, la cântărire. Și a tot luat în greutate încât la un moment dat era cam pufoasă iar unul din cei 2 pediatri m-a sfătuit să mai reduc laptele praf. Ajunsesem în extrema cealaltă. Și am început să-l reduc iar după ce Ilinca a început să fie mai activă nici nu a mai luat foarte mult în greutate.

Nici nu știu când am realizat că uite, acum am suficient lapte. Pentru că sigur a fost după câteva luni bune. Am observat întâmplător că acum e un jet puternic, acum chiar mănâncă câteva minute la un singur sân. Și deși nu mă așteptam, am ajuns la 1 an de alăptare și…mergem în continuare!

Pentru mine alăptarea de la început a fost o corvoadă. Ilinca plângea, eu o tot mutam de la un sân la altul, la un moment dat nu voia să mănânce decât dacă o și plimbam în același timp. După furia laptelui îmi curgea mai mereu lapte din sâni, pătam toate hainele pentru că mă încăpățânam să nu port sutiene pentru alăptare. Era obositor, stresant și nici nu aveam un rezultat pozitiv ca să mă simt mulțumită. Dar după câteva luni a devenit o plăcere. Ilinca s-a obișnuit să fie alăptată doar din poziție culcată, bea până termină un sân, nu doare (au mai fost momente cu perle de lapte sau cu mușcături, dar puține). Expresia ei de bucurie când știe că urmează să primească lapte și felul în care se liniștește acolo – e de neprețuit. Sânii nu mai curg aiurea, pot să ies din casă fără sutien. Și au crescut mult în volum, ce bine ar fi dacă ar rămâne așa. :))

Nu luați experiența mea ca un exemplu. Așa am reușit eu să-mi hrănesc copilul, a fost și bine și rău. Da, ideal era să folosesc SNS pentru lapte praf în loc de biberon. Da, ideal era să am de la început mai mult lapte și să primească mai puțin completare. Dar a fost cum a fost iar eu una sunt foarte recunoscătoare pentru că:

  • încă alăptez, la 1 an, iar lapte praf mai primește doar seara, un biberon de 90 ml
  • nu a fost nevoie de lapte praf în timpul nopții
  • nu a renunțat la sân din cauza biberonului
  • am avut susținere din partea familiei

Celor din Iași le recomand grupul de pe Facebook – Sprijin pentru alaptare. Am învățat multe de acolo.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

3 comments on “Despre alăptare”

  1. ooof ce usoara e alaptarea dupa ce mama nu mai e stresata, dupa ce oamenii din jur nu mai insista ca e putin laptele sau nu… dupa ce se simte greutatea.. tu ai fi avut lapte destul mai repede, daca era un strop de curaj.

    DAR, te felicit ca ai ajuns aici! mai ales ca am avut emotii ca te pierd pe drum, mai putine persoane reusesc sa revina!
    Felicitari, ai reusit !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.