Nu mi-a placut niciodata sa existe persoane suparate pe mine. Nu am facut niciodata rau nimanui si m-am ferit de certuri si de probleme. Cu toate acestea am reusit sa supar anumite persoane deoarece am luptat, nu am tacut din gura si nu am intors si celalalt obraz. Nu regret, nu as schimba nimic. Si se pare ca si Winston Churchill e de acord cu mine.

La acest Club de Carte nimic nu este obligatoriu. Daca nu aveti cartea si nu doriti sa o cititi, puteti veni oricum. Discutam si despre alte carti. La fel, daca v-a plictisit teribil, va asteptam sa ne spuneti de ce nu v-a placut. Daca insa doriti sa o cititi dar nu o gasiti de cumparat sau nu vreti sa cheltuiti bani suplimentari, lasati un comentariu si o veti primi imprumut.

Daca puteti, aduceti cu voi o carte sau doua, care v-au placut mult, pentru a le imprumuta unui alt membru. La fel, fiti pregatiti sa plecati cu bratele pline de carti.

Va rog sa lasati un comentariu prin care sa anuntati daca veniti; daca va doriti o anumita carte, scrieti titlul in comentariu pentru ca noi sa o cautam si sa o aducem la intalnire.

Si va rog, nu fiti timizi. Oricine poate veni la intalnire, fie ca are sau nu are blog, fie ca a citit “Amantul doamnei Chatterley” sau nu.

Va asteptam cu drag!

Participanti (pana acum): Mihaela Anghel, Cristina, Maria, Raluca N., Adrian G., Petronela B, Simona S.

Toate aceste activitati placute (dar mai ales iesirea din Bucium) m-au reincarcat cu energie pozitiva, asa ca sunt gata de o saptamana noua de munca, dar mai ales de noul proiect la care lucrez.

Este 8.30 si e cazul sa ma apuc de munca asa ca va urez o saptamana superba, cu vreme mai racoroasa (pentru cei din oras) sau cu mult soare (pentru norocosii care sunt la mare).

Se pare ca in septembrie 2006 eu aveam domeniul eusmihaela.info pe care scriam destul de des, in general glumite sau povestiri funny. De unde acel nume de domeniu? Eh, cred ca stiti ca in adolescenta, noi – generatia mirc & messenger (LOL), eram strigati si cunoscuti cu numele de id, nu cu numele de botez. Iubitul meu era “eus”, eu am fost “Erika” si apoi “Daphne”. Ce hilare mi se par acum aceste nume…si cand ma gandesc ca aveam colegi de clasa care ma strigau Erika prin scoala.

Oricum, prietenul meu mi-a luat acel nume de domeniu, care se poate interpreta ca “eu sunt mihaela” sau ca unirea id-ului lui cu numele meu.

Blogul din pacate nu a avut viata lunga, m-am plictisit repede de cautat si postat glumite. A rezistat vreo 3 luni, iar pana atunci cele peste 140 de posturi au fost citite doar de prieteni si colegi de liceu.

Blogul, dupa cum puteti vedea si din imaginea de mai jos, folosea tema predefinita si era foarte simplu. Ma bucur sa stiu ca si atunci stiam sa aranjez textul in pagina. Pentru cei care nu stiu, puteti afla din tutorialul pe care l-am realizat.

Nu va fi o simpla intalnire ci un mix de book club, blogmeet si schimb de carti. Asteptam cat mai multe persoane! Daca puteti si vreti sa faceti schimb de carti, aduceti cu voi o carte sau doua.

Va rog sa lasati un comentariu la acest articol in care sa va confirmati prezenta. As vrea sa sun azi, maine la Maideyi, sa fac o rezervare.

* Maideyi este situat vis-a-vis de Spitalul de Urgente sau de Facultatea de Informatica, in Copou. Pe site-ul lor, la Contact, aveti o harta.

De mic copil am fost invatata de parintii mei sa imi doresc, sa invat, sa obtin cat mai mult. De aceea copilaria mea s-a desfasurat in jurul cartilor si a matematicii si nu o spun cu regret, deoarece acea copilarie m-a facut sa ajung asa cum sunt acum.

La 10 ani, in afara de temele de la scoala, aveam si teme suplimentare, pentru meditatii. Veneam de la scoala la 1, mancam, dormeam, iar de la 4 la 10 seara invatam. Weekendurile nu erau numai pentru joaca si distractie ci erau cele 2 zile libere pentru meditatii. Sambata aveam matematica de la 9 dimineata la 1 la pranz iar duminica informatica, limba romana sau biologie (cand invatam pentru bac aveam si cate 2 in aceeasi zi). Nici cand eram bolnava nu renuntam la invatat. Nu pot sa uit cum odata, dupa ce statusem o saptamana la pat cu gripa si temperatura de 39 si ceva, am ales sa merg la meditatie la limba romana, asa slabita cum eram. Profesoara de romana a apreciat mult acel gest de-al meu, acea ambitie de a invata si de a incerca sa fiu cea mai buna.

Am avut oportunitatea sa-mi pot permite profesori care sa ma mediteze la orice obiect mi-am dorit. Nu erau profesori de la scoala, nu doream sa apara probleme. Acesti profesori mi-au ramas in suflet, i-am iubit si m-au iubit. Ajunsesera sa se destainuiasca in fata mea, sa imi ofere sfaturi si incercau sa-l convinga pe tatal meu sa ma lase sa dau la Litere/Medicina, deoarece, ziceau ei, sunt talentata in acel domeniu. La Litere oricum n-as fi vrut eu iar la Medicina (un vechi vis de-al meu) nu mi-as fi permis. Nu pot sa-i oblig pe parintii mei sa ma intretina pana la 30 de ani, pentru ca eu am de invatat si dupa ce invat atata amar de ani primesc un salariu minim pe economie.

Datorita acelor profesori am reusit sa am mereu note foarte bune, sa particip la olimpiade la Matematica, Engleza, Romana, Istorie, Fizica. Si datorita acelor profesori am iubit acest proces de invatare si am zis ca daca tot am muncit atat de mult in copilaria si in adolescenta mea, de ce m-as opri acum? De ce n-as reusi sa fac acum tot ceea ce pot?

De aceea vreau sa urmez si doctoratul, dupa ce termin anul viitor masterul. Daca voi putea sa invat, daca voi lua examenul de doctorat, atunci nimic nu ma va opri sa devin doctor in Marketing sau in Management.

De ce sa las pe mai tarziu ceea ce pot sa fac acum, cat sunt inca tanara si nu am foarte multe responsabilitati? Da, am un job, poate atunci voi avea altul, care sa ceara mai mult de la mine. Dar nu am copii, responsabilitatile in casa le impart cu iubitul meu, nu am nimic care sa ma opreasca. Am inceput de cateva luni sa castig un salariu mediu pe economie fara nici un ajutor din partea parintilor si imi place mult sa lucrez, dar stiu de ce sunt capabila si de aceea sunt sigura ca pot jongla cu cariera si studiile. Si cine stie, poate in viitor va urma si o cariera de profesor la universitate.

Mai mult, atunci cand il vad pe tatal meu care la 55 de ani tot incearca sa-si dea doctoratul in Managementul Resurselor Umane si nu reuseste, sunt si mai determinata sa fac acest pas acum.

Mai am inca un an de master si in acest an voi alege domeniul de doctorat. Intr-un fel as alege Managementul, ca sa am tripla specializare, dar Marketingul este mai aproape de inima mea si as lucra cu profesori pe care ii indragesc mult. Insa aceste decizii le las pentru anul viitor.

Deocamdata continui sa visez.

Sursa poza: De pe contul de Facebook al Tomatei cu Scufita. Mi s-a parut foarte potrivita poza cu acest articol.

In ultimul timp tot primesc tricouri cadou. Unul de la Lecturi Urbane, pentru toti organizatorii, unul de la Sheepses pentru un concurs castigat si unul de la CeRecomand, un tricou personalizat pentru toti editorii. Toate trei imi plac.

Cel de la CeRecomand este putin mare asa ca deocamdata il port prin casa, dar cred ca merge si la un gratar sau o iesire la iarba verde, impreuna cu o pereche de blugi si niste adidasi.

Am ramas uimita de problemele cu marimile tricourilor. Tricoul de la CeRecomand este marimea S, marca Fruit of the loom, la fel ca si tricoul pe care l-am pictat pentru Lecturi Urbane. Cu toate acestea cel de la LU era perfect ca marime iar acesta este putin largut. Cel de la Sheepses pe cealalta parte, este marimea M si foarte stramt. De-abia reusesc sa-l trag pe gat si in rest este mulat. Ma asteptam ca marimile la tricouri sa se respecte, dar se pare ca trebuie sa fim atente mereu cand cumparam online, ca sa nu avem probleme.

Lista cu cei care s-au anuntat ca ar dori sa vina:

• Simona Stefanuca
• Simona
• Lavinia Biberi
• Alina Mereuta
• Cristina
• Mihaela Chelaru
• Adriana

Am ales weekendul deoarece majoritatea dintre voi ati spus ca sunteti libere doar atunci. Au fost si cereri ca intalnirea sa fie pana in ora 4. Astept comentariile voastre, pentru a stabili o ora si un punct de intalnire.

Eu propun sa ne intalnim la Glam Cafe, Maideyi sau Verve Caffe. Daca aveti alte sugestii, va rog sa le scrieti in comentarii. Sa incercam sa ne hotaram asupra unui loc unde putem sa unim mesele (daca suntem multi), sa nu fie preturi exagerate, sa nu fie mult fum de tigara sau galagie si sa fie spatios.

Daca va hotarati ca puteti in weekend pana in ora 4, eu as propune sa nu ne intalnim chiar de foarte dimineata, ci ori imediat inainte de pranz (ora 10, 11) ori dupa pranz (ora 14).

Si inca ceva…ce preferati? Sambata sau duminica?

Si vreti sa aducem carti? Facem schimb de carti? (eu oricum ii aduc Simonei cartea pe care i-am promis-o).

Astept raspunsurile voastre. O zi frumoasa!

LATER EDIT: Cred ca vom lasa intalnirea pe weekendul urmator. Duminica se organizeaza blogmeet si nu e cazul sa le suprapunem. Si poate saptamana viitoare, Simona S si Adriana vor fi libere.

Eu am terminat de curand primul an de master si de atunci m-am ocupat numai cu serviciul si cu proiectele ocazionale. Asa imi voi petrece timpul pana in octombrie, cand o iau de la capat cu nebunia scoala – servici – proiecte pentru bani in plus.

In rest am dori sa plecam la mare, in august cel mai probabil. Pana atunci strangem bani de transport + cazare. Nu prea stim ce statiune sa alegem in acest an. Aveti vreo sugestie? Stim doar ca nu vrem in Eforie Nord sau in Costinesti…am fost de prea multe ori in ambele locuri si nu am fost foarte incantati.