Scriu acest articol mult timp după rezolvarea problemei așa că sper să nu fi uitat prea multe, dar chiar și așa, sper să îi ajute pe cei care se confruntă cu crustele de lapte.
Ce sunt crustele de lapte? Reprezintă o dermatită seboreică, care se manifestă prin apariția de cruste uscate pe suprafața scalpului.
(more…)
Astăzi vă voi vorbi despre lipsa de vitamina D nu la copii, ci la adulți. Ca adult, nu prea pui preț pe astfel de deficiențe, analize pentru verificarea nivelului de vitamina D se fac rar sau deloc. Eu mi-am făcut din întâmplare în luna martie, nu mai făcusem niciodată această analiză. Costă aproximativ 110 lei, nu se decontează (dacă nu spun bine, va rog să mă atenționați).
Și da, se pare că am o mare lipsă de vitamina D. Cine știe de când…Am început tratamentul, primele 2 săptămâni iau chiar doză dublă (bineînțeles, așa mi-a recomandat medicul de familie), voi lua suplimente 3 luni după care voi reface analizele. Discutând cu cei din jur am înțeles că acest deficit este ceva frecvent și se pare că este dificil să îmbunătățești situația, chiar și luând tratament.
(more…)
N-am scăpat nici noi de COVID, oricât de tare ne-am protejat. Cred că este aproape imposibil să nu te îmbolnăvești, dacă ai copii la grădiniță/școală. Nu poți cere unor copii de 3-4 ani să poarte mască, nu ore întregi cel puțin.
Motivul din cauza căruia ne-am îmbolnăvit contează mai puțin. Să vă povestesc cum a fost experiența noastră cu COVID. Luați in considerare că ne-am îmbolnăvit cel mai probabil cu Omicron și noi, adulții, suntem triplu vaccinați cu Moderna.
(more…)
Pentru că în aceste zile a apărut informația cum că este disponibilă a 4-a doză de vaccin anti-covid (recomandată în special pentru persoanele vulnerabile), m-am gândit să vă povestesc experiența mea cu primele 3 doze.
(more…)
Care este unul dintre cele mai populare cadouri? Dacă nu chiar cel mai popular? Acel cadou care merge la toată lumea, care te salvează de lipsa de inspiraţie?
Cutia de bomboane. Sau ciocolata fină. Sau alte dulciuri asemenea.
Cred că ni se trage de dinainte de 1989, când cutia de bomboane era o delicatesă, pe care reuşeai să pui mâna doar de sărbători, uneori nici atunci. Chiar şi imediat după 1989, dulciurile nu erau la ordinea zilei, primeam un ou Kinder o dată pe an iar ciocolata care era pe piaţă nu era aşa grozavă la gust, aşa că nu mă atrăgea nicicum. (more…)
Nu mi-aş fi imaginat ce plăcut e să conduci cu ochelari de soare cu dioptrii şi cu lentile polarizate. Dacă purtaţi ochelari de vedere ştiţi cum e să stai cu ochii strânşi, să-ţi lăcrimeze, să te orbească soarele sau albul zăpezii. Dacă nu purtaţi, sunteţi nişte norocoşi.
Înainte de ochelari de soare cu dioptrii
Port ochelari de vedere de la vârsta de 12 ani. Până la 18 ani mi s-au tot mărit dioptriile şi am schimbat ochelari după ochelari. Nu aveam pe atunci grija costurilor. A urmat o perioadă de stagnare, cu mici măriri, o dată la câţiva ani buni. Când am început să-mi schimb ochelarii pe banii mei am realizat cât de greu este. La dioptrii ca ale mele, unde este nevoie şi de o subţiere sau două, lentilele ajung la 1000-1500 lei. (more…)
Anul trecut vă povesteam că am reuşit să slăbesc câteva kilograme şi să ajung în sfârşit la greutatea pe care eu o consider ideală, greutate pe care nu o mai avusem de pe la vreo 18 ani. Am vrut să scriu aici reţeta succesului meu, însă n-am mai făcut-o. Acum câteva săptămâni o cititoare mi-a scris şi m-a rugat să-i povestesc pe mail, am făcut asta şi acum m-am decis să scriu şi aici câteva observaţii din această mică aventură a mea.
Nu o să dau reţete de slăbit, nu o să vă spun ce să mâncaţi, când să mâncaţi şi cum să mâncaţi. Voi spune însă ce m-a ajutat pe mine şi nu sunt cine ştie ce secrete, sunt lucruri care se ştiu dintotdeauna.
Ce trebuie reţinut este că cel mai important este să avem un stil de viaţă sănătos. Nu pentru o lună sau două, cât slăbim, ci pentru toată viaţa.
1. Motivaţie şi perseverenţă
În primul rând m-am motivat, mi-am stabilit scopul şi un deadline. Câte kilograme vreau să slăbesc, până când şi pentru ce. Mergeam la mare în aproximativ 2 luni şi am vrut să arăt cât mai bine, luând în considerare că mă şi îngrăşasem în ultima perioada cu câteva kilograme. Am vrut să dau jos tot ce pusesem în ultimele luni şi în plus, să mai dau încă vreo 2-3 kg, că să ajung la greutatea mea ideală.
Faţă de multe alte dăţi am reuşit să mă ţin de treabă. Am trecut peste faptul că peste tot unde mergeam erau afişe în care se făcea reclamă la dulciuri (ele fiind o mare plăcere pentru mine), că atunci când treci pe lângă o brutărie sau patiserie ajung până afară miresme îmbietoare, că am gătit pentru alţii tarte, plăcinte şi prăjituri, fără ca eu să pot lua o gură.
2. Fără dulciuri
Am renunţat complet la dulciuri. Singurele “dulciuri” permise erau fructele. Şi am mâncat o mulţime de fructe, evitând însă bananele, ananasul şi strugurii. M-am delectat în special cu pepene roşu, pepene galben, caise, zmeură, prune, căpşuni, acestea fiind preferatele mele.
O singură chestie mi-am mai permis, cafea cu zahăr dimineaţă. Deci am consumat câte o linguriţă mică de zahăr în fiecare dimineaţă.
Greu a fost fără zahăr/dulciuri în prima săptămână. Apoi te obişnuieşti, nu mai eşti dependentă şi începi să realizezi că de fapt nu eşti chiar atât de ahtiată după dulciuri. Îţi dai seama că poţi privi pe cineva mâncând o prăjitură fără să simţi vreo poftă. Greu e să ajungi în acest punct.
3. Fără băuturi carbogazoase sau cu zahăr
Oricum nu-mi plac băuturile carbogazoase, aşa că mare lucru n-am făcut. Dar am evitat orice băutură cu zahăr, gen limonade. Bineînţeles că la restaurante când ceream limonadă fără zahăr îmi dădeau cu zahăr, dar mi-am dat seama când am gustat şi apoi n-am băut-o pur şi simplu. Mă feream de zahăr ca de…dracu, scuzaţi expresia. 🙂 Fiind aşa îndrăgostită de zahăr m-am ferit, n-am vrut să mă tragă înapoi în jos.
4. Fără fast food
Normal, nu? Fără pizza, hamburgeri, covridogi, hot dogi sau alte minuni.
5. Fără prăjeli
Doar crud, fiert sau la cuptor. Fără prăjeli.
6. Fără pâine, paste, orez, cartofi
Adică carbohidraţi rafinaţi. Fix aceste mâncăruri sunt preferatele mele. Ador pâinea, ador pastele cu sos bolognese, nu mai zic de cartofi. Îmi plac în toate combinaţiile, mai ales cu maioneză în salata orientală. Dar ca să slăbesc am renunţat la aceste alimente.
Mi-am luat aportul de carbohidraţi necesari pentru energie din fructe.
7. Legume şi fructe nelimitat
N-am stat să cântăresc câte sute de grame de fructe sau legume mănânc pe zi. Am consumat câte am putut şi câte am vrut. Am evitat însă cartofi, morcovi, banane, ananas, struguri.
Înainte nu mâncam aproape deloc legume şi fructe. Meniul meu era compus exclusiv din carbohidraţi şi dulciuri – foarte sănătos, nu? Acest regim m-a ajutat să mă îndrept către un stil de viaţă mai sănătos.
8. Aplicaţii pe telefon care te ajută să ţii evidenţa
Am folosit două, MY Weight şi Happy Scale. Seamănă între ele, ambele sunt cu grafice, istoric, statistici.
9. Cântărit în fiecare zi, dimineaţa pe stomacul gol
Mie mi-a plăcut (şi îmi place în general) să mă cântăresc în fiecare zi. De obicei se recomandă să te cântăreşti săptămânal, dar mie îmi place să o fac în fiecare zi şi chiar am auzit la radio zilele trecute că în urma unui studiu s-a observat că persoanele care se cântăresc zilnic reuşesc să slăbească mai mult.
Pe mine mă ajută că mă ţine în frâu. Dacă aş şti că mă cântăresc de-abia peste o săptămână aş fi mai tentată să consum ceva ce n-am voie, că doar până săptămâna viitoare reuşesc să dau jos ce am pus mâncând acele lucruri.
Greutatea va fluctua, de exemplu din cauza reţinerii apei. Nu trebuie să te panichezi dacă vezi că ai chiar şi cu câteva sute de grame mai mult ca ieri, deşi n-ai mâncat nimic din ce nu trebuia. De aia consider că e bine să te cântăreşti zilnic, observi diferenţele din corpul tău şi realizezi când reţii apă, când nu, sau când sunt alte probleme.
10. Sport, de orice fel
Mişcarea este foarte importantă. Orice mişcare faci e binevenită. Eu de exemplu incercam să merg cât mai mult pe jos. Acum încerc să mă ţin de pilates.
Din toate aceste lucruri trebuie găsit un echilibru şi menţinut acel echilibru pentru restul vieţii. Nu zice nimeni să nu mai mâncaţi o prăjtură niciodată. Dar trebuie toate cu moderaţie.
Eu pot spune că m-am schimbat în bine. Înainte mâncam foarte, foarte prost. Acum ştiu că pot mânca o pizza, dar nu în fiecare zi. Ştiu că Coca Cola nu ţine loc de apă. Ştiu că dulciurile nu reprezintă prânzul ideal la serviciu. Acum mănânc legume şi fructe în fiecare zi şi nu o dată pe lună. Nu mă mai feresc de lactate. Evit pe cât posibil mezelurile. Deci cu aceste obiceiuri am rămas în urma “dietei” pe care am adoptat-o anul trecut.
După mai mulţi ani în care am ales să-mi îngrijesc tenul după tratamente citite pe bloguri sau auzite de la cunoştinţe, am ajuns la concluzia că trebuie să întreb şi-un specialist. Aşa am ajuns la un dermatolog (dr Cherciu), recomandat de o prietenă.
Din start i-am zis doamnei doctor că am încercat tot felul de creme din farmacie, diverse branduri, dar că acestea parcă mai mult rău decât bine mi-au făcut. I-am mai povestit despre cum tenul meu parcă arată mai bine atunci când nu folosesc absolut niciun produs de îngrijire. Sau despre cum tenul meu se umple de coşuri dacă folosesc produse de machiaj. Voiam o soluţie de la ea care să mă ajute. Şi nu voiam să mai testez o mulţime de creme care de care mai scumpe, doar pentru a o găsi pe cea potrivită.
Demachiere
Pentru curăţarea feţei mi s-a recomandat un lapte demachiant/emulsie demachiantă pentru piele sensibilă. Nu contează firma. Eu am ales Sensibio Lait de la Bioderma, costă cam 60 lei. E perfect pentru mine, îmi place foarte mult.
Hidratare
Am început cu Hyseac Fluide de la Uriage, cu SPF 30, pentru piele mixtă şi grasă. Crema este ok, însă e un pic cam grasă şi lasă o tentă albicioasă pe faţă. Nici nu mi-am dat seama la început, se vede doar la lumină naturală.
La această menţiune a mea + faptul că mă înroşeam ziua destul de mult (probabil şi de la temperaturile caniculare), am primit altă cremă hidratantă – Anthelios Xl de La Roche Posay, cu SPF 50+. Cu aceasta mă împac de minune, intră la fel de repede în piele, dar nu lasă nici o urmă. Ca să nu dau banii degeaba pe o cremă care nu-mi prieşte, am primit de la doamna doctor câteva mostre de această cremă, am cumpărat-o după ce m-am convins că este ceea ce am nevoie. O să urmeze şi un review pentru că îmi place foarte mult.
Tratament
Pentru tratamentul propriu-zis mi s-a recomandat ca seara, în strat fin, să aplic o formulă preparată la farmacie cu tretinoină şi clindamicină. Acest tratament poate cauza roşeaţă, usturime, dar eu n-am avut prea multe probleme cu el. Şi într-adevăr, am văzut aproape imediat rezultate.
Pentru perioada de plajă acest tratament nu se foloseşte şi se înlocuieşte cu Cleanance Expert de la Avene. Ce-mi place această cremă! Are un miros foarte plăcut, se aplică foarte uşor, lasă un ten foarte fin.
În prezent le folosesc pe amândouă, pentru că mă confrunt cu roşeaţă în timpul zilei. Folosesc întâi Cleanance Expert, apoi după 30 de minute tratamentul.
Proceduri
Pentru tratament am apelat şi la proceduri (momentan 2), care constau în curăţare ten, exfoliere, îndepărtare puncte negre, hidratare. Sigur aţi făcut şi voi astfel de tratamente, am mai făcut şi eu.
Fond de ten
Doamna doctor mi-a zis că nu mi se recomandă folosirea de creme tip BB/CC Cream, ci doar fonduri de ten non-comedogenice. Un astfel de fond de ten ar fi Toleriane de La Roche Posay, m-au machiat fetele de la cabinet după proceduri cu el şi pare ok.
Rezultat
După o luna de când am început tratamentul pot spune că sunt mulţumită. Da, mă aşteptam ca acum să am tenul perfect şi nu e cazul, dar arată oricum mult mai bine. Nu mai am puncte negre, coşurile sunt mult mai puţine, pielea este catifelată.
Sunt şi mulţumită că acum ştiu cu ce să-l îngrijesc, folosesc tot ce are nevoie pentru ca pielea să fie sănătoasă. Nu am reuşit să scap de roşeaţă, mi s-a recomandat să iau antibiotic vreo 10 zile şi n-am luat decât vreo 5. Deci n-am ascultat chiar tot ce mi s-a recomandat. De asemenea deşi ar trebui să folosesc tratamentul de la farmacie în fiecare seară, îl aplic cam o dată la 2, 3 zile. Când mă bag în pat mă demachez şi mă dau cu Cleanance Expert iar după 30 de minute sunt deja adormită şi mi-e lene să mă ridic, să deschid lumina, să mă duc în faţa oglinzii şi să aplic şi tratamentul.
Dacă vă confruntaţi şi voi cu astfel de probleme vă recomand călduros să apelaţi la un dermatolog, să mergeţi să vedeţi cam ce vă recomandă. Cred că e mai bine decât să ne tratăm singure cu tot felul de creme din comerţ sau cu alte remedii.
Uite că am trecut şi peste asta, peste evenimentul de care îmi era cel mai frică: o triplă extracţie de molari de minte. Acum am scăpat de toţi cei 4.
La recomandarea doctorului şi pentru că îmi doream să rezolv odată problema asta, am acceptat să îi scoatem deodată pe cei 3 rămaşi. Credeam că va fi foarte, foarte rău, mă gândeam că dacă la un molar de minte am făcut atât de urât, la 3 o să fiu absolut terminată. În schimb am avut surpriza să fie ok, chiar rezonabil.
La extracţie a participat de această dată şi anestezistul. Mi s-a făcut anestezie intravenoasă + anestezie în zonele unde s-a lucrat. Deşi eram conştientă, timpul a trecut foarte repede, n-am simţit nimic, nici măcar presiune. Cred că în 30 de minute erau scoşi toţi 3.
Imediat după am fost un pic somnoroasă, mi-a fost şi un pic greaţă, dar în vreo 10-15 minute mi-a trecut şi am putut pleca pe picioarele mele acasă, vioaie, fără dureri.
Mă aşteptam ca a două zi să se umfle şi să mă doară, dar nu s-a întâmplat asta. După vreo 24 ore am început să simt o anumită jenă, doar într-una din părţi, aşa că am mai luat câte un Nurofen Forte din când în când (+ antibioticele prescrise). Nu m-am umflat nici în zilele următoare.
Câteva indicaţii postextractionale (ce să faci după o extracţie dentară):
Mă bucur nespus că am terminat şi cu chestia asta şi că acum pot trece mai departe. Ştiam că extracţiile trebuie făcute, că nu le mai pot amâna, că îmi fac prăpăd prin gură, dar mi-era foarte teamă de operaţia în sine şi de săptămâna de durere de după. Dar gata, a trecut!
În aprilie vă povesteam despre prima extracţie pe care am suferit-o. Atunci ştiam că o să urmeze şi altele, dar tot amânam, mă gândeam că poate la toamnă va fi momentul potrivit.
Dar ştiţi cum e cu socoteala de acasă. Mi-a apărut o aftă la gingie şi m-am dus de curiozitate să văd ce e cu ea, că nu mă durea dar nici nu-mi trecea. Şi de fapt afta apăruse de la o problemă cu un dinte (culmea, de lângă măseaua de minte pe care am scos-o la începutul anului), dinte la care aveam diverse probleme de vreo 10 ani. Şi acel dinte n-a putut fi salvat, a trebuit să fac iarăşi extracţie, adică fix de ce mă feream mai tare. Şi mai rău, din punct de vedere financiar (şi probabil că nici nu e o procedură nedureroasă) e că în 3 luni trebuie să-mi pun implant acolo.
A două extracţie parcă n-a fost la fel de dureroasă. N-am mai plâns, durerea a fost suportabilă, în 2-3 zile n-am mai avut nevoie de calmante.
În schimb, mă doare sufletul şi mi-e tare milă de mine că va fi nevoie, probabil tot în acest an, să-mi extrag şi celelalte măsele de minte. 3 mai am şi se pare că e posibil să le scot pe toate deodată, ca să termin odată. Nici nu vreau să-mi imaginez ce va fi acolo, toată umflată, neputând mânca, cu dureri de prin toate locurile.
Dar, asta e, n-am ce face. Se pare că 2015 va fi cu adevărat anul extracţiilor. Cu 2 e gata, încă 3 şi-am terminat.