Nu pot să nu zâmbesc (sarcastic) când citesc pe vreun anunţ de angajare, la beneficii, cum că se oferă laptop, eventual şi mobil. Mi se pare o prostie, chestii puse acolo ca să mai umple spaţiul la beneficii, care de fapt nu prea sunt.

Mă refer la anunţurile de angajare pentru domeniul IT, marketing, vânzări chiar. Cum să menţionezi ca un avantaj că oferi laptop şi mobil? Păi dacă nu oferi astea, pe ce lucrează omul? Vine cu calculatorul de acasă presupun (mi s-a cerut mie la un interviu, aşa că nu e nimic surprinzător). Citeste in continuare: Beneficii oferite: laptop

Joi seara mi-am petrecut câteva minute uitându-mă live pe facebook la WTA Pre-Wimbledon Party, mai exact la sosirea sportivelor la eveniment. Am admirat cum s-au îmbrăcat, am aşteptat nerăbdătoare apariţia Simonei, declaraţiile ei. Dispoziţia bună mi-a fost însă schimbată brusc după ce am început să mă uit la comentarii.

Noi avem impresia că românii sunt cum sunt şi comentează (mereu) aiurea, da nici ceilalţi nu-s mai breji. Să zicem că înţeleg comentariile cu impresii personale despre vestimentaţia sportivelor. Dar nu înţeleg comentariile despre orientarea sexuală a lor. Comentariile erau făcute de bărbaţi, bineînţeles, care însă nu erau români (măcar atât).

Citeste in continuare: Ce îi mai preocupă pe unii

Cartierul în care locuiesc este cunoscut pentru două tipuri de oameni: bătrâni şi studenţi. Tocmai de aceea nu a fost construit mai nimic aici. Nu supermarketuri, nu cafenele, nu restaurante, nu magazine. Pentru că bătrânii şi studenţii n-au bani, nu-i aşa? Şi pentru că nu prea sunt locuri unde s-ar putea construi/vinde ceva şi nici nu se dau autorizaţii de construcţie.

M-am bucurat că nu s-au construit cine ştie ce blocuri lângă mine, care să aducă aglomeraţie şi ocupare de locuri de parcare, în schimb mereu am oftat când am văzut că alţii, în alte cartiere, aveau săli de sport la parterul blocului, magazine de haine, policlinici medicale, restaurante, farmacii, supermarketuri şi tot aşa.

Citeste in continuare: Tentaţii, lângă casă

Am ajuns ieri acasă cu un gust amar, încerc să nu mă enervez, să nu mă stresez, să mă mint că nu contează, că nu mă afectează cu nimic. Dar…mi-e scârbă.

Mi-e scârbă de Iohannis, cu banalele lui motive administrative. Aveam mai multe aşteptări de la el. Măcar dacă nu poate mai mult, să stea deoparte, să-şi ţină gura. În schimb ne-a făcut acum pe toţi proşti, că stăm şi respectăm legea, că ne plătim impozitele. Suntem nişte proşti. Uite, alţii îşi permit să fure de la stat 60 milioane euro şi până şi preşedintele ţării iese şi zice că se exagerează şi să-l lăsăm în pace.

Citeste in continuare: Mi-e scârbă