Cam pe atunci mă apucaseră durerile de spate. Dădeam o grămadă de bani pe masaje, care nu zic, ajutau, când de fapt totul se trăgea de la saltea. Am făcut rost de una nouă, specială, care a fost scumpă dar m-a scutit de dureri și de banii dați pe masaje.

De-abia când am dormit prima dată pe salteaua nouă am realizat diferența. Nu mai erau goluri în ea, nu mai simțeam arcurile și mai ales, m-am trezit foarte odihnită. Am folosit până acum doar saltele cu arcuri, dar în viitor m-ar interesa și saltele cu straturi de cocos, de exemplu.

În afară de saltea pentru mine foarte important este și așternutul. Îmi place să fie curat, apretat și frumos. Da, îmi place să dorm în așternuturi cu model floral, geometric, cât mai colorate și atrăgătoare. Și prefer să fie așternut din bumbac, nu din satin sau mătase. Am avut odată o pijama din satin (pantaloni și bluză) și nu-mi plăcea deloc cum se simțea pe piele, tot alunecam prin pat cu ea.

Bun, am notat saltea și așternut. La fel de importantă este și perna. Am una specială acum dar din păcate o folosesc alături de o pernă mică și știu că nu e bine deloc. De preferat e să nu dormi pe foarte multe perne, se recomandă o pernă specială, care să ia forma capului și a gâtului, și atât.

Dacă am toate aceste lucruri și-n plus, mai fac și o baie fierbinte la sfârșitul zilei, mă ia somnul imediat ce mă așez pe pat și dorm bine toată noaptea. Așa am pățit acum câteva zile, când m-am așezat la 9.30 în pat, m-am uitat la un serial cu iubitul și pe la 10.30 am adormit instant, n-am mai rezistat până la 12, 1 noaptea ca de obicei.

 Sunt invitați toți părinţii care sunt interesați să învețe cum pot construi o relaţie mai bună cu copiii lor. Programul pregătit de specialişti este orientat către comunicare pozitivă în familie, rezolvarea conflictelor, înţelegerea copilului şi acordarea unor alternative pozitive.

Una dintre mămicile participante la prima serie de cursuri povestește: « Deşi am venit la un curs despre copii am descoperit multe lucruri despre mine. Până am venit la acest curs am fost direcţionată strict pe copil, fără a lua în considerare întreaga familie ca un tot unitar. În urma acestui curs am căpătat mai multă încredere în mine, am acceptat că a greşi nu este o nenorocire, că totul se poate corecta dacă se vrea. În urma schimbării mele relaţia părinte – copil s-a mai “liniştit” şi uimitor şi cea părinte – părinte. »

Pe 15 februarie se va lansa și programul de dezvoltare personală pentru adolescenţi şi tineri. Toți cei care vor să ofere copilului un mediu sigur de dezvoltare, să îi ajute să își îmbunătăţească performanţele şcolare sau să îi corecteze anumite comportamente au acum ocazia sa îi ofere in dar acest program.

La sfârşitul cursului copilul se va cunoaşte mai bine, va deveni mai încrezător în capacităţile sale, mai responsabil, sociabil şi deschis către ceilalţi.

Perioada de înscriere este deschisă până pe data de 9, respectiv 15 februarie, în funcţie de programul ales.

Pentru înscriere şi orice alte detalii puteţi contacta Fundaţia Serviciilor Sociale Bethany la numărul de telefon 0232 278 535  sau pe adresa de e-mail iasi@bethany.ro.

Astăzi despre: O tipă s-a gândit să se culce cu un bărbat ce era deja într-o relație de lungă durată. Deși se considera isteață tare, s-a lăsat pozată de el în diferite ipostaze: în lenjerie intimă, goală, cu fața, cu spatele, în natură, goală în mașină, în mașină cu mâna în diverse locuri (din respect nu dau mai multe detalii). Deci poze foarte intime, făcute cu/de cineva cu care nici măcar nu era într-o relație, cu care avea doar o aventură.

Ei, toate bune și frumoase, până când aventura s-a cam terminat iar partenera oficială, într-un mod sau altul, a văzut pozele. Ea știa deja de aventură, pozele au fost un fel de bonus. Normal că s-a enervat când le-a văzut și deși cel mai bine ar fi fost să o lase baltă, a vrut să lovească și ea în cea care a lovit-o. Mai ales când a văzut ce fel de persoană era și ce tip de poze poate să facă (descrierea oficială chiar m-a distrat: “un fel de Hustler, dar fără un model arătos, ci unul cu “șosețele” și coajă de portocală + un zâmbet tâmp” ). A întrebat o prietenă cum să procedeze acum…să nu facă absolut nimic i se părea cam aiurea, un fel de “bravo” spus celeilalte, fă mai departe așa. Nu că ar fi rolul ei să fie justițiară, să îi facă morală sau să-i spună că nu e sănătos să procedeze așa. Dar ce să faci? Am înțeles-o, e destul de dificil să te abții mai ales când vezi că cele care fac din astea se mai dau și modele de moralitate.

Într-un final, s-a hotărât doar să-i zică aceleia că le-a văzut, și-a dat seama ce tip de om e și să-i fie rușine. Am stimat-o că în ciuda dorinței de răzbunare, a nervilor și a tot ce a mai simțit atunci, nu s-a dus cu pâra la iubitul tipei, la cunoscuții ei  - pentru că să fim serioși, astfel de poze îți pot distruge toată viața (amintiți-vă de Bebelușa de la Cronica Cârcotașilor – după ce au apărut acele poze în presă, a fost dată afară, toată viața i-a fost dată peste cap). A zis că atât timp cât e lăsată în pace, cât tipa aia nu se mai bagă în viața ei, nu o mai caută, nu se mai interesează de ce face, nu are motiv să facă mai mult de atât.

Morala? Aveți grijă ce poze faceți, cui pozați, în ce ipostaze. Nu știți cine va mai vedea acele poze în afară de voi și partener. Trist e că nu e prima dată când aud de astfel de cazuri, am văzut și eu poze cu vreo 2 cunoștințe goale pe net.

Însă se pare că din septembrie și până acum lucrurile s-au mai schimbat. În bine. Direcția Locală de Evidență a Persoanelor Iași are site, unde se găsesc toate informațiile necesare și-n plus, se pot face programări online. Îți alegi o zi (înainte de data de expirare altfel primiți amendă), un interval orar disponibil și ai scăpat de statul la coadă pentru luat bilet de ordine și așteptat la rând.

Important este ca totuși să vă duceți cu vreo 30 de minute înainte, pentru că la casierie tot este coadă și nu e mică deloc. Apoi mergeți la ghișeul 1, rezervat pentru programările online, și așteptați intervalul orar pe care vi l-ați ales. Nu o să vă cheme cineva, fiți atenți la oră și prezentați-vă la geam când este momentul. Oricum, nu o să scăpați prea repede. La pozat tot este coadă, eu am stat cel puțin 30 de minute acolo.

O altă schimbare binevenită este legată de termenul de eliberare al actului – 7 zile lucrătoare în loc de o lună, cum era până în septembrie. Eu una chiar am nevoie de buletin, primesc multe colete la poștă, am treabă pe la bănci, și nu toată lumea privește cu ochi buni o copie după actul de identitate (și văd că nu prea se obișnuiește a se prezenta permisul de conducere în loc de actul de identitate, deși conține și CNP și fotografie).

Se pare că lucrurile se mai schimbă și în Iași. Dacă până acum ceva timp, era o adevărată corvoadă schimbatul actelor de identitate (buletin, pașaport), acum procedura este ceva mai civilizată și nu-ți răpește mai mult de o oră.

Nici nu știți cât de repede circulă vorba, și curios e că tocmai bărbații transmit vestea cel mai bine. Ei sunt și cei care umblă mai mult pe afară, uneori la orele nopții, așa că văd mai multe. Au și mai mulți cunoscuți, cunoscuți care au și ei cunoscuți, și ce mai, bărbații bârfesc. Sau se informează reciproc. Și bărbații spun femeilor iar acestea le spun prietenelor lor. Așa că secretele nu pot fi ascunse prea bine, mai ales în cartiere cu mulți tineri. Secrete de orice tip, nu doar infidelități.

De-a lungul timpului am aflat de multe cazuri de infidelități. Și, spre rușinea mea, am preferat să păstrez tăcerea, asta deși mie mi-ar plăcea să-mi fie spus adevărul. Unul din motivele pentru care am ales să tac este că mi-a rămas în minte ceva ce mi-a povestit mai demult o prietenă. Aflase și ea de o infidelitate și i-a povestit prietenei ei, iar aceasta i-a zis că nu o crede, că e doar invidioasă și că vrea să-i distrugă relația. Și era vorba de prietene bune…

Am luat în considerare și faptul că nu e treaba mea, dacă nu am văzut eu cu ochii mei nu pot fi sigură 100% dacă e adevărat (până la urmă e vorba de o bârfă) și că cine știe, poate omul chiar știe, dar nu-i pasă sau nu vrea să fie umilit și mai mult, aflând că de fapt știu mult mai mulți adevărul. În plus există și posibilitatea să aibă o relație deschisă, mai ales în aceste vremuri moderne în care trăim.

În continuare nu știu care e cea mai bună soluție, așa că poate mă ajutați voi. Cum ați proceda, de exemplu, daca aflați că o persoană pe care nu o aveți la suflet este înșelată? Dar dacă sunteți prieten cu ambii și aflați că unul din ei îl înșală pe celălalt?

În toate aceste cazuri, ce ați face? Ați vorbi cu cel care a înșelat, i-ați spune adevărul celui înșelat sau nu v-ați băga?

Pe Strawberry, site de cosmetice și parfumuri, produsele cu ambalaj deschis intră automat la reduceri. 5 %, 10%, poate mai mult.

Pe eMag la fel. Produsele cu ambalaj deschis, care eventual prezintă și zgârieturi fine pe suprafețele lucioase, sunt încadrate la “resigilate” și sunt oferite cu reduceri destul de mari, chiar și de 17%. Deci și în România se poate, numai că nu în magazinele fizice.

Am căutat zilele trecute înnebuniți un anumit produs pentru un cadou. Bineînțeles că după ce am vizitat toate magazinele mari din Iași, l-am găsit tocmai în Era Shopping Park, care e cel mai aproape de casă. Aici, acel produs era ultimul din stoc și era cel prezentat la raft. Nu era acoperit de o folie ca altele (mai ieftine chiar), nu era băgat într-o căsuță din aia transparentă, deci a putut fi luat în mână, apăsat, testat, atins de sute de oameni. Motiv pentru care prezenta zgârieturi fine pe suprafață, care se puteau vedea destul de bine. Și în plus, îi fusese lipită o etichetă care bineînțeles că lăsase un semn lipicios. Angajatul magazinului a zis că se ia repede, trebuie să se insiste un pic. A început el să curețe dar după un minut de frecat nu se dusese nimic.

După toate aceste constatări l-am întrebat pe vânzător dacă nu se face o reducere la acest produs, moment în care aproape că nu a râs de mine. Nu există pentru el acest concept de reducere dacă produsul nu arată perfect. Bine, nu știu de ce mă miră, am citit pe bloguri cazuri în care nici când era vorba de garanție, nu se prea grăbeau să despăgubească omul.

În acest caz nu am avut de ales. Produsul nu se mai găsea nicăieri în Iași, ne-am trezit prea târziu ca să-l comandăm online, curierul ar fi ajuns mult după Crăciun. Am rămas cu un produs bun, care funcționează perfect (cel puțin până acum), dar care are zgârieturi fine pe el și acel semn lipicios de la etichetă, pe care dacă chiar vreau să-l scot, va trebui să insist o grămadă. Și am plătit același preț (400 lei mai exact, deci nu o nimica toată) pentru un produs mânuit de o mulțime de oameni, cu câteva zgârieturi și un semn de la etichetă, atât cât a plătit și alt om odată pentru un produs ce arăta perfect și era sigilat.

Poate cer eu prea mult, nu știu…Și în acest caz nu era vorba de bani, eram deja pregătiți să dăm 400 lei, ci doar de acest customer service, de luarea în considerare a clientului și nu axarea pe profit în ideea că lasă, clientul e prost. Și uite de aceea nu mai cumpărăm decât în cazuri speciale din aceste magazine. De aceea prefer să aștept o zi, să dau poate cu câțiva zeci de lei mai mulți, dar să comand de pe eMag sau alt magazin online în care am încredere.

Nu prea văd cum se pot vinde cristale Swarovski la 1 leu bucata sau chiar mai ieftine (din magazinele cu materiale pentru handmade), când în fabrică sau magazinul specializat ele sunt mult mai scumpe. Este vorba de imitații, deși toți care le folosesc se laudă că sunt autentice și pun mare preț pe acest detaliu? Sunt de calitate mai slabă? Care este explicația?

În schimb, în fabrică sau magazinele specializate, cristalele Swarovski sunt oferite alături de documente care le atesta autenticitatea.

Poate mă lămuriți voi. Oricum, faptul că se vând atât de ieftine pe la târguri sau în magazinele cu bijuterii ieftine, le scade din valoare. Acum când vorbești de bijuterii cu cristale Swarovski te gândești la variantele ieftine, asociezi acelor cristale o valoare modică, și e păcat, pentru că produsele pe care le-am văzut în magazinul Swarovski din Iași sunt cu adevărat deosebite.

Decembrie a trecut parcă prea repede. Nici nu începuse bine că a apărut oportunitatea să mergem la munte, pe platoul Bucegi. Apoi am mers în zona Vrancei, la 3 crame, pentru a discuta cu producătorii, ocazie cu care am cules și niște informații, am făcut și niște poze. Și în cele din urmă ne-am dus cu puțină treabă în București. După atâtea plimbări m-a ajuns oboseala și nu mai voiam decât să ajung odată în Iași.

Din păcate n-am reușit să fac poze cu decorațiunile de Sărbători din București. Ploua afară, ne-am plimbat cu mașina, și n-am apucat decât să le admir.

Câteva observații cu privire la cele 2 zile în București:

• Magheru este împodobit tare frumos, mi-a plăcut mult. În rest mă așteptam la mai multe decorațiuni și poate mai spectaculoase.
• Traficul este de groază. Doar am mai fost în București, dar acum mi s-a părut mai aiurea. La semafoare stai minute în șir ca să se facă verde pentru doar 10 secunde, nu sunt semafoare cu temporizator ca măcar să știi cât mai ai de așteptat, să poți să citești o carte sau să faci altceva între timp. Când am ieșit din București am zis că nu mai suport să mai văd o perioadă semafoare.
• Am vrut să vizităm Muzeul Antipa dar n-am reușit să găsim loc de parcare. Data viitoare de acum.
• Am vizitat în schimb Parcul Herăstrău. Mi s-a părut tare frumos, cred că primăvara și vara este o minunăție aici. Am găsit și ghinde! Mi-am luat una și acasă. Vă vine să credeți că n-am mai văzut ghinde până acum? La noi găsești peste tot castane, dar ghinde mai rar. Ah, și am văzut și o veveriță. Când am ajuns acasă, râdeam cu prietenul meu că eram ca Scrat din Ice Age.

• Mi-a plăcut plimbarea cu mașina prin București, noaptea, când orașul e decorat iar străzile sunt mai libere. Ne-a luat un prieten cu mașina și ne-a dus peste tot unde am vrut, în Rahova, Colentina, în centru, ne-a arătat tot ce am vrut. Mi-a plăcut mult bradul cu bile “biloaie” , pe care l-a pozat și Nice.
• Am vrut să mergem în Centrul Vechi să mâncăm, dar ploua afară și cum locuri de parcare nu se prea găsesc, am ales să mergem la Pizza Hut (Romană). Mi-a plăcut că deși era deschis până la ora 23.00, ni s-a luat comanda la 22.30, nu ne-a grăbit nimeni să plecăm, nici pe noi, nici pe ceilalți clienți. Cred că am ieșit din local pe la 24.00 iar angajații au fost mereu foarte politicoși și zâmbitori. Singurul lucru de criticat e toaleta…mult prea murdară pentru un astfel de local.

Și…ghinda mea!

Colţul unic, aşa cum e denumit de către organizatori, îşi va primi vizitatorii începând de vineri dimineaţă, 2 decembrie. Fiecare femeie ce-i va trece pragul târgului Uniqorner are şansa să primească un cadou special din partea expozantelor iar la sfârşit se vor premia patru norocoase cumpărătoare.

Printre expozantele Uniqorner sunt: Diana-Ribana (Sibiu), Mademoiselle (Cluj-Napoca), Coup de Foudre (Bucureşti), Rue des Trucs (Iaşi), Vika Gorenco (Bucureşti), Utopic Art (Bucureşti), Astrid Tirlea (Oradea), Adelina Balut (Sighişoara), Delavy (Bucureşti), Radical (Sebeş Alba) şi alţii.

Uniqorner este organizat la Tea Spot, pe strada Tribunei 33, puţin mai jos de Mitropoliei, unde vizitatorii se pot delecta cu un ceai cald şi shopping de calitate.

„Atunci când am plecat din Chişinău aveam convingerea că aici voi găsi oameni cu care pot face lucrurile „altfel”, mult mai atrăgătoare, tocmai de aceea am deschis unica ceainărie din Sibiu. Propunerea organizatorilor Uniqorner de a găzdui prima ediţie a acestui târg unic vine parcă pentru a-mi întări convingerea şi a sărbători prima lună de la deschidere. Suntem extrem de mândri că reuşim să facem o diferenţă împreună” a declarat Cocieru Alexandru din partea Tea Spot.

Târgul Uniqorner va avea loc în perioada 2-4 decembrie 2011. Mai multe informaţii se pot găsi pe site-ul www.uniqorner.cemerita.ro.

Nu putem avea așteptări ridicole de la familia, prietenii și cunoștințele noastre. Nu putem și nu trebuie să le cerem să-și trăiască viața în funcție de noi.

Cei dragi au dreptul de a fi fericiți, chiar dacă noi suntem supărați. Nu înseamnă să ne râdă în față atunci când noi plângem, dar nici ca noi să le cerem să fie și ei supărați, zile în șir, doar pentru că noi suntem. Este extraordinar de egoist să ceri cuiva să se simtă rău, să plângă, să sufere, doar pentru că tu așa te simți. Mai ales când te aștepți să se comporte astfel zile și luni în șir. Da, să-ți fie alături, da, să te asculte, da, să te înțeleagă, da, să te îmbrățișeze. Dar atât.

Cei dragi au dreptul să ne povestească de bucuriile lor, chiar dacă noi nu avem parte de unele asemănătoare. A nu se înțelege că trebuie să se laude în fața ta, să te facă să te simți prost sau jenat. Dar ce prietenie este asta, dacă cineva nu-ți poate împărtăși din fericirea lui? Nu știu alții, dar eu tocmai aceste discuții le apreciez cel mai mult, ador ca familia și prietenii să-mi povestească că sunt fericiți, că au reușit să obțină ce-și doresc, că le merge totul bine. Chiar cred că oricât de oameni am fi, măcar pe familie și prieteni n-ar trebui să fim invidioși.

Cei dragi au dreptul să-și îndeplinească visele, chiar dacă noi nu putem să o facem. Au dreptul să se căsătorească, chiar dacă tu de-abia ai trecut printr-un divorț dureros. Au dreptul să aibă copii, chiar dacă tu nu ai sau nu poți avea. Au dreptul să-și cumpere o mașină scumpă, chiar dacă tu ai probleme mari cu banii. Au dreptul să zâmbească, să iubească, să se distreze, chiar dacă tu nu poți face asta.

Nu fiți egoiști, lăsați-i pe alții să fie fericiți. Nu le purtați pică că au motive de bucurie și voi nu aveți. Dacă și ei ar fi nefericiți, ca voi, nu s-ar rezolva nimic. Nu furați din fericirea altora, nu le cereți și mai ales nu le impuneți să-și șteargă zâmbetul de pe față. Ar trebui să aducem bucurie pe lumea asta, nu să împrăștiem negativism și durere pretutindeni.

Don't be like that