Category: călătorii

Excursie prin țară: ziua 2

Transfăgărășan – Barajul Vidraru

După ce-am luat micul dejun la Pensiunea Denis din Daneș, am plecat către Transfăgărășan. Planul era să ne cazăm undeva înainte de Transfăgărășan pentru că aveam impresia (care s-a dovedit a fi greșită) că dacă nu ajungem dis-de-dimineață pe el, va fi foarte aglomerat. Dar nu avea rost să pierdem o zi întreagă, mai ales că am ajuns pe la 12 la baza Transfăgărășanului, așa că am început să-l urcăm.

Din păcate am prins ceață, așa încât am reușit să admirăm priveliștile doar pe anumite porțiuni. Eu m-am cam bucurat pentru că aveam emoții când priveam în jos, mi-era teamă să nu se întâmple ceva și să cădem în vreo prăpastie. 🙂 Cu ceață nu vedeam ce distanță e până jos, așa că stăteam puțin mai liniștită (bine, puteam să-mi imaginez că nu era chiar drum scurt până jos 😛 ).

Drumul a fost destul de liber, nu s-a mers în coloană, s-a putut urca lejer. Sus, la Bâlea Lac, am cumpărat niște dulciuri (cozonac, ciocolată de casă, plăcinte – foarte bune toate) și ne-am dus să admirăm lacul. Din cauza ceții n-am reușit să vedem mai mult de 1 metru. Ne-am promis că vom reveni și altă dată, ca să nu rămână acest obiectiv turistic doar parțial văzut.

 

Prima poză: la Bâlea Lac 🙂

(more…)

Excursie prin țară: ziua 1

Iași – Lacu Roșu – Praid – Sighișoara – Daneș

Am plecat de dimineață din Iași, nu înainte de a merge să luăm micul dejun, de a ne reîntoarce acasă după cortul uitat și de a pune benzină. Bineînțeles că pe drum băieții și-au amintit că au uitat și altele, cum ar fi încărcătoare (foto, telefon) sau telecomanda foto, dar apoi le-a trecut supărarea și s-a văzut în final că s-au descurcat și fără ele.

Prima oprire a fost la Lacu Roșu, deși nu a fost programată. Dar dacă tot era în drum și dacă prietenii noștri tot voiau să-l vadă, am oprit puțin. M-a încântat să văd toate acele bărcuțe pe apă, ne-am fi dat și noi dacă nu eram pe fugă. Și prețul e decent, 15 lei pentru jumătate de oră, dacă nu mă înșel. După cum se vede și din poză, locul era foarte aglomerat, dar cu toate acestea, mult mai frumos decât mi-l aminteam. Și drumul până la lac este superb, cu acele treceri înguste printre munți. Lacu Roșu este un loc care trebuie neapărat vizitat.

După o mică plimbare prin zonă, ne-am oprit la restaurantul de lângă lac (de pe terasa căruia am făcut și poza de mai sus) pentru a mânca. Mâncarea a fost adusă foarte rapid, cam în 5 minute, dar în tacâmuri de plastic. Asta nu pot spune că m-a încântat peste măsură. Prețurile au fost ok. Am observat deja că mulți dintre cei care lucrează în zonă vorbesc maghiara, dar știau bine și româna. Veți vedea mai târziu de ce am ținut să menționez acest lucru.

De la Lacu Roșu am mers direct către Praid. M-am bucurat că am găsit o parcare mare (cu plată), am lăsat mașina și ne-am dus liniștiți către stația de autobuz. Biletele au costat 20 lei/adult. Prețurile sunt diferite pentru tratament, parcă 15 lei/adult. Ce nu mi-a plăcut e că autobuzele se umplu până la refuz. Nu e vorba doar că stai în picioare, stai în picioare lipit de cei de lângă tine, aproape fără să mai poți respira. Bine măcar că drumul e scurt.

Și am ajuns în salină. Praid este prima salină pe care am văzut-o vreodată și m-a impresionat plăcut. Am înțeles de la prietenii noștri că nu este cea mai mare sau cea mai frumoasă din țară, dar oricum, este bine întreținută și aici nu-ți lipsește nimic. Ai internet, tv, magazine, restaurant, capelă, foarte multe locuri de joacă pentru copii. Nu cred că cei mici s-ar plictisi aici.

 

(more…)

La Putna

Așa cum vă spuneam și aici, de Paște vremea nu a ținut cu noi. Tare mult mi-am dorit să fie senin și cald, ca să putem petrece cât mai mult timp în aer liber, să ieșim la plimbări, să facem un grătar, să mergem într-o excursie. Mai ales știind că nu am decât câteva zile libere, după care revin iar la programul de acum obișnuit cu muncă și învățat de dimineață până seara, de luni până duminică inclusiv. Dar n-a fost să fie. A plouat, a fost frig. Și am și răcit (s-a repetat istoria de anul trecut, când de Paște am fost răcită).

Însă n-am lăsat toate astea să mă țină în casă. Am fost în vizite, am fost la Înviere (deși ne-a plouat bine), am fost în excursie, mai exact la Putna.

După o călătorie frumoasă de câteva ore, am ajuns la Putna unde ne-am întâlnit cu mama mea și viitorii mei socri și împreună ne-am plimbat puțin, am vizitat Mănăstirea Putna și biserica de lemn din Putna (cea mai veche biserică de lemn din Europa). Am avut noroc că măcar acele ore au fost fără ploaie.

Mai jos vă prezint câteva poze – sper să vă bucure să revedeți Putna iar dacă nu ați ajuns încă aici, poate veți fi convinși să vizitați această zonă într-o viitoare vacanță.

* Taxa foto la Mănăstirea Putna este de 6 lei (rezonabilă, față de 50 lei cât este la Grădina Botanică, dacă nu mă înșel).

       

2 zile în București

În sfârșit acasă. Liniștită, mă pot bucura de casa mea, îmi pot ocupa timpul cu ultimele cumpărături pentru Sărbători, pot aștepta cu drag venirea Moșului și întâlnirea cu familia de pe 25.

Decembrie a trecut parcă prea repede. Nici nu începuse bine că a apărut oportunitatea să mergem la munte, pe platoul Bucegi. Apoi am mers în zona Vrancei, la 3 crame, pentru a discuta cu producătorii, ocazie cu care am cules și niște informații, am făcut și niște poze. Și în cele din urmă ne-am dus cu puțină treabă în București. După atâtea plimbări m-a ajuns oboseala și nu mai voiam decât să ajung odată în Iași.

Din păcate n-am reușit să fac poze cu decorațiunile de Sărbători din București. Ploua afară, ne-am plimbat cu mașina, și n-am apucat decât să le admir.

Câteva observații cu privire la cele 2 zile în București:

(more…)

Weekend prelungit

Am cam lipsit de pe blog în ultima săptămână. A apărut un proiect oarecum neprogramat, cu foarte mult de lucru, și nu am apucat să mai pregătesc de dinainte articole pentru perioada mai încărcată, așa cum fac de obicei.

Bineînțeles că nu m-am putut abține și am profitat de “vacanța” de pe blog și după ce am terminat de lucru. Nu avea rost să pregătesc articole pentru vineri sau weekend, așa că m-am bucurat de timpul liber, am ieșit mai mult, am citit și am mers și la munte.

Weekend-ul a început de joi, că nu degeaba era zi liberă. M-am trezit de dimineață, ca să mergem la parada militară, prima din viața mea. Nu am mai fost niciodată prezentă la manifestațiile organizate de 1 decembrie, așa că nu prea știam la ce să mă aștept. M-am bucurat să văd atâția ieșeni spectatori la eveniment (în ziare se spunea că ar fi vorba de vreo 1000 de oameni). Mi-a plăcut parada militară, însă m-a plictisit discursul parlamentarilor (de vină e probabil lipsa mea de încredere în ei…tot ce spun mi se pare fals și nu pot simți nici un pic de respect pentru ei).

  

Vineri am și muncit puțin, dar ne-am făcut timp pentru a mai plănui câte ceva și pentru a cumpăra cele necesare pentru excursia la munte.

Sâmbătă dis-de-dimineață am plecat la drum. Noi ne făcusem un mic plan, dar lucrurile nu au mers chiar așa cum ne doream. Trebuia să luăm telecabina din Sinaia, să urcăm la Babele, de unde să mergem 3 ore pe jos (pe întuneric) până la o cabană de la Vf Omu. Dar telescaunul era închis când am ajuns, așa că am mers în cele din urmă cu mașina până pe platoul Bucegi și ne-am cazat la Piatra Arsă. Drumul mi-a dat mari emoții, erau porțiuni de drum neasfaltat, destul de îngust, și cu prăpastia la doi metri de roțile mașinii, iar noi mergeam și pe întuneric. Dar am ajuns cu bine. 🙂 Vederea de la geamul pensiunii este absolut incredibilă, la fel și împrejurimile…dar vă las pe voi să judecați asta, din pozele de mai jos.

     

Poze deosebite făcute noaptea pe platoul Bucegi puteți vedea aici.

A doua zi am reușit să vizităm și Brașovul. În copilărie veneam aici aproape în fiecare vară, așa că îmi amintește de multe momente frumoase. La fel și Sinaia sau Predeal, și mă bucur că am reușit să le văd și pe ele, chiar dacă am stat puțin și mai mult le-am admirat din mașină. Măcar în Brașov am petrecut o oră, două, am văzut Biserica Neagră, Piața Sfatului (foarte frumos împodobită de Sărbători), străzile din centru + o cafenea interesantă, Festival 39.

   

Pe străzile de lângă Piața Sfatului am găsit un magazin cu produse Whittard of Chelsea – nu am intrat, dar am admirat produsele din vitrină. Of, iubesc Brașovul, nici nu vă imaginați ce fericită am fost că am reușit să-l văd, zâmbeam întruna, mă simțeam ca un copil care deschide un cadou mare și frumos. 🙂

 

Dacă doriți să vedeți mai multe poze din excursie (poate vă este dor de Brașov sau Bucegi), am pregătit două albume pe Picasa – click aici și aici. O să mai adaug, după ce primesc și pozele făcute de ceilalți.

Dor de weekend

Știți care e problema cu weekendurile prea faine? Că nu prea te mai bucuri de ziua de luni, de întorsul la servici și muncă, și tot ce îți dorești e să vină următorul weekend, pentru a afla ce surprize te așteaptă, ce activități vei întreprinde, cum te vei mai distra de această dată.

Pentru un weekend memorabil nici nu ai nevoie de foarte multe. Se pot organiza activități drăguțe și cu puțini bani, și împreună cu un grup de prieteni dar și fără, doar în cuplu (sau cu o prietenă), și pe vreme frumoasă, dar și pe una mohorâtă. Eu una prefer activitățile în aer liber și mai puțin weekendurile sau serile petrecute în mall, cluburi cu fum de țigară și diverși care se împing în tine, sau la cumpărături. Le țin minte mai bine, acestea sunt activitățile care mă fac să mă trezesc odihnită și fericită, fără să am vocea răgușită, portofelul gol sau să mă simt murdară de la țigări și aglomerație. Iar dacă afară e vremea bună…păi atunci nu găsesc nici o scuză ca să mă închid într-un spațiu în loc să mă bucur de razele soarelui și de frumusețea naturii.

Așa că, în acest weekend, cu sprijinul vremii însorite și a temperaturilor rezonabile, ne-am decis să vizităm Cetatea de Scaun a Sucevei și cu ocazia asta să vedem și Suceava și de ce nu, și Gura Humorului, că doar e aproape. La Gura Humorului am tot fost de-a lungul vremii (v-am și recomandat Casa Doamnei, situată la doar 2km), dar la Suceava am fost pentru prima dată.

Am făcut o mulțime de poze (ce bine e să ai aparatul tău foto, care să și meargă foarte bine 😛 ), ne-am plimbat, am făcut și un mic picnic pe malul unui râu din Gura Humorului; și Albert s-a distrat, s-a băgat puțin în apă, a alergat, a mâncat alături de noi.

Eh, și dacă tot a fost așa frumos, m-am gândit să mă apuc să fac o listă cu locuri care să fie apropiate de Iași, unde să putem să mai mergem în weekend. Ne mai descoperim și noi țara astfel. Dacă aveți sugestii, lăsați un comentariu vă rog. Mulțumesc! 🙂

  

  

Cetatea de Scaun a Sucevei

(more…)

Jurnal de călătorie: Peştera Sfântului Andrei

În timpul vacanţei pe litoralul românesc, ne-am rezervat o zi pentru a vizita Peştera Sfântului Andrei. Aceasta este situată în apropierea localităţii Corvin din judeţul Constanţa, cam la 4km de şoseaua Constanţa-Ostrov. Noi am mers vreo 2h de la Eforie Nord şi la un moment dat chiar am avut emoţii pentru că rămâneam fără benzină şi nu era nici o benzinărie decentă prin zonă. Până la urmă am găsit un Petrom mic şi după ce am plecat de acolo, la doar 3-5 minute de mers, am găsit şi Peştera Sfântului Andrei.

Peştera a fost descoperită în 1918, de un locuitor din zonă, avocat, pe nume Jean Dinu, în urma unui vis. Era atunci într-o stare avansată de degradare, însă acesta a curăţat-o şi a construit aici chilii. În vara anului 1944 Peştera (ce se transformase în biserică) a fost sfinţită de Chesarie Păunescu, Episcopul Tomisului. La scurt timp, trupele ruseşti au distrus-o şi de-abia după 1990 locul a fost refăcut.

Lângă Peştera Sfântului Andrei se află şi o biserică mai mare, care adăposteşte Moaştele Sfântului Andrei.

 

Însă impresionantă pentru noi a fost Peştera Sfântului Apostol Andrei, o adevărată mică biserică, săpată în stâncă, la baza muntelui. Pe pereţi sunt multe icoane, luminate de candele, iar în locul altarului se află o icoană mare a Sfântului Apostol Andrei. Vă spun sincer că nu am mai întâlnit un loc mai liniştit ca acesta. Deşi mai erau câţiva oameni înăuntru care se rugau, precum şi un călugăr, în Peşteră era complet linişte.

Sunt şi vreo două băncuţe, unde te poţi aşeza, să te linişteşti şi să te rogi. Nu cred că există loc mai bun să-ţi regăseşti pacea interioară.

  

Imagini cu Peştera Sfântului Apostol Andrei, cu tavanul peşterii şi cu pereţii încărcaţi de icoane

  

Icoana cu Sfântul Apostol Andrei, iconiţele de pe pereţi şi altarul

Vă recomand să încercaţi să vizitaţi acest loc anul viitor, când mergeţi la mare. Aveţi grijă să fiţi îmbrăcaţi corespunzător, nu se acceptă vizita în pantaloni scurţi, fuste scurte sau maiouri. Nu există taxă de intrare, însă puteţi lăsa nişte bancnote în cutiile amenajate, pentru întreţinerea locului.

Vacanţa 2011 – partea a II-a

După vacanţa la mare (de care v-am povestit aici), am revenit în Iaşi pentru doar două zile, cât să ne schimbăm hainele şi să mai vedem de treburi, şi apoi am pornit iar la drum, de data asta având ca destinaţie Sighetu Marmaţiei.

Am ajuns seara, după un drum foarte frumos prin munţi, şi ne-am cazat la Pensiunea Casa Iurca de Călineşti. Cei de la pensiune au pregătit un program foarte frumos pentru oaspeţii lor, cu vizite la principalele obiective turistice din zone, masă câmpenească cu foc de tabără şi bucate tradiţionale, plimbare cu Mocăniţa şi la final, o degustare de vinuri premium de la Crama Gârboiu.

Primul obiectiv vizitat a fost Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei. Voi reveni cu un articol despre el, sunt multe de zis. M-a impresionat teribil, cred că dacă nu era atât de multă lume în jur aş fi început să plâng. Ne-am învârtit prin clădire aproximativ 2 ore, am lăsat pe cei cu care eram să plece mai departe spre următorul obiectiv căci noi chiar ne doream să vedem cât mai mult. Nu am reuşit să citesc chiar tot ce era expus, cred că ar fi trebuit să stau o zi întreagă acolo. Însă la plecare am luat mai multe hârtii cu informaţii despre fiecare cameră (celulă) şi am cumpărat şi o carte, pe care o citesc acum şi de care sper să vă povestesc cât mai curând.

Trebuie să menţionez că am fost încântată de modul de organizare din Memorial, de curăţenie şi chiar şi de tarifele practicate. Ieftin şi accesibil tuturor. Taxa foto nu era de 50 lei, cum este la Grădina Botanică din Iaşi, ci de 3 lei, o sumă mai mult decât decentă.

Şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi

  

 

Câteva poze, vor urma mult mai multe în articolul despre Memorial

După Memorial ne-am îndreptat spre Cimitirul Vesel din Săpânţa. Am petrecut aici câteva zeci de minute, citind versurile/cuvintele de pe cruci şi admirând picturile ce reprezintă scene din viaţa sau ocupaţia persoanelor înhumate. Mi-a plăcut faptul că puteai alege ca în loc de bilet de intrare să primeşti o iconiţă. Frumoasă idee. La plecare am vizitat şi buticurile cu suveniruri din jur şi printre altele mi-am cumpărat şi o păpuşă rusească – de mult îmi doream una! O să vă scriu şi despre ea. 🙂

  

Grupul cu care eram s-a îndreptat spre Mănăstirea Bârsana, noi însă ne-am dorit să mergem un pic şi pe munte. Voiam să vedem Cascada Cailor, una dintre cele mai frumoase cascade din România, formată pe versantul nordic al Munţilor Rodnei, în apropierea staţiunii turistice Borşa, însă n-am reuşit să ajungem până acolo. În zonă vremea era instabilă şi nu puteam risca să fim prinşi de ploaie pe munte. De fapt am făcut două greşeli: am ajuns acolo după-amiază, când mai era puţin şi se însera, şi am ales să urcăm pe jos, lucru extrem de dificil (aveam şi rucsaci în spate cu cort, mâncare, apă, haine groase). Trebuia să urcăm cu telescaunul (dar care mergea doar până în ora 17.00) şi să coborâm pe jos. Data viitoare de acum. 🙂 A fost oricum o experienţă interesantă, am urcat un pic pe munte, am admirat priveliştea, am făcut un pic de sport. 😛

 

A doua zi a venit momentul să facem cunoştinţă cu Mocăniţa. De data asta am lăsat maşina la pensiune şi am mers cu autocarul, împreună cu ceilalţi membri din grup. Am ajuns la 09.30 la Vişeul de Sus, ne-am urcat în tren şi ne-am pregătit de lungul drum către staţia Paltin. În cele două ore de mers am admirat priveliştea superbă: regiuni înguste ale defileului, văi, păduri verzi, râuri. Când am ajuns la Paltin am făcut un mic picnic, ne-am odihnit puţin (o oră), după care ne-am îndreptat (tot cu Mocăniţa) înapoi spre Vişeul de Sus. Am ajuns la pensiune seara, frânţi de oboseală, dar nerăbdători să participăm la degustarea de vinuri.

  

Iuţeala maximă – mi s-a părut amuzant 🙂

(more…)

Vacanţa 2011 – partea I

Tare greu m-am mobilizat să scriu acest post. Mă gândeam să trec peste, să scriu doar despre obiectivele turistice vizitate, şi deloc despre vacanţa în sine, dar ştiam că astfel voi dezamăgi pe unii cititori. Până la urmă, cu siguranţă se va bucura şi familia mea de articol, aşa o să vadă şi ei poze şi informaţii despre vacanţa noastră.

În prima parte a vacanţei am fost la mare, pe litoralul românesc, în Eforie Nord mai exact. Ştiu că mulţi dintre voi aţi ales Bulgaria, însă experienţa mea de anul acesta mi-a confirmat că şi litoralul nostru are ce arăta, şi aici te poţi relaxa şi te poţi simţi bine.

De data asta nu am mai plecat fără rezervare, m-am gândit să rezolv totul de acasă, ca să nu mai stăm dimineaţa, după ore întregi de condus, să umblăm şi să căutăm cazare prin staţiune. Am ales pensiunea Mery-Elize, unde am stat şi acum 2 ani. Deci am mers la sigur. Ştiam că voi găsi aici o cameră situată într-o zonă liniştită, curată, mare, cu tot ce ai nevoie, gazde primitoare şi politicoase. Voi prezenta pensiunea într-un articol viitor, mi-a plăcut foarte mult şi o recomand cu drag.

Deşi vremea se anunţa ploioasă, am avut parte de o temperatură perfectă. Nu a fost nici rece, nici caniculă, ci suficient de cald pentru plajă şi baie în mare, plimbări pe faleză sau prin staţiuni, şi nopţi un pic răcoroase, cât să nu fie nevoie să dai drumul la aerul condiţionat din cameră ci să te ghemuiesti lângă cel iubit. Eu am nevoie noaptea să fie puţin rece, să simt că pot respira, altfel nu dorm deloc bine. Apa a fost caldă, curată (deşi mă aşteptam să găsesc alge), au fost şi valuri în unele zile.

  

Peisaje din Eforie Nord

Activităţile la mare au constat în mers la plajă, vizitat obiective turistice şi staţiuni şi întâlniri cu prieteni. Mulţi prieteni erau la mare când am ajuns noi, însă n-am apucat să ne vedem cu toţi. Am reuşit să petrecem o seară cu sora şi nepoţica mea, şi astfel să vedem Jupiterul, şi să luăm prânzul cu Raluca – m-am bucurat atât de mult să o cunosc, să putem vorbi direct, nu numai prin intermediul e-mailurilor ca până acum. Nu mai zic cât de încântată am fost când am primit cadou zeci de sortimente de ceai, direct din Belgia, plus câteva dulciuri şi un săpun de la Muzeul Lalelelor din Amsterdam. Mulţumesc mult Raluca!

“Un ceai, două ceaiuri” – după cum bine a zis Raluca. 🙂 2 pasionate de ceai.  

Nu am venit foarte bronzată acasă deoarece nu obişnuiesc să stau mult la plajă iar atunci când o fac folosesc creme cu factor de protecţie mare – am încercat cremele primite de la Iwostin, cu SPF 30 şi 50 (foarte bune apropo). Chiar mi-am dat seama anul acesta că nu m-am mai ars şi n-am mai făcut vreo insolaţie de când eram mică. Totul e să nu doreşti să obţii totul într-o singură zi, în acest caz bronzul. Eu am o piele care se bronzează frumos, nu se arde, însă tot prefer să am grijă. De ce să petrec vacanţa la mare cu dureri de piele şi de cap, înghiţind la greu pastile, doar din dorinţa unora de a mă vedea extrem de bronzată? Din fericire observ că oamenii au devenit mai informaţi în acest domeniu, nu m-am mai trezit la sosirea acasă cu remarci “vai, da nu te-ai bronzat deloc”, ci chiar am fost felicitată că am avut grijă de mine şi de pielea mea.

De ajutor pentru protecţia contra razelor nocive ale soarelui a fost şi umbrela. Era foarte aglomerat pe plajă aşa încât a fost necesar să închiriem zilnic şezlonguri (şi astfel am avut şi umbrelă). Costă 15 lei zi/închiriatul, poţi folosi şezlongul atât ziua cât şi după-amiaza, nu trebuie decât să păstrezi bonul.

Mi-am îndeplinit şi toate dorinţele exprimate în acest articol: am înotat şi m-am jucat în mare, am citit presa pe plajă (deşi am fost cam şocată să constat că ziarele sunt de două ori mai scumpe dacă le cumperi direct de pe plajă sau de la chioşcurile din apropiere), am mâncat porumb fiert (nu prea m-a impresionat, mai bun era cel pe care mi l-a făcut iubitul meu înainte de plecare), am făcut poze (cam 600 numai la mare 😛 ), am filmat, am vizitat alte staţiuni, mai exact Jupiter, Costineşti şi Eforie Sud, plus peştera Sf.Andrei. Dacă anul trecut mergeam aproape în fiecare seară în Constanţa, anul acesta n-am mai avut chef. De-abia în ziua de plecare am trecut pe acolo, ne-am plimbat puţin pe faleză. În schimb am mers de vreo 2 ori în Jupiter, care chiar mi-a plăcut.

 

Poze din Costineşti. Epava a fost însemnată de nesimţiţii care au “vizitat-o”.

 

Cazinoul şi faleza din Constanţa. M-aş plimba în fiecare zi pe aici dacă aş putea. 

 

Eforie Sud

 

Poze făcute pe un drum de ţară, când ne întorceam de la peştera Sf.Andrei. Le-am pus aici pentru a vă arăta cum se aşază cerceii cu ceainice (de care v-am povestit aici) şi noul meu obiect vestimentar preferat, o fustă de la Orsay. Aceasta din urmă este uşoară, foarte puţin transparentă, răcoroasă şi feminină. Mi-a plăcut atât de mult încât am cumpărat-o deşi mi-era mare, am preferat să o duc la croitoreasă să o modifice decât să renunţ la ea.

Mâncarea din Eforie Nord nu a fost grozavă anul acesta. Eram şi eu plictisită şi săturată de shaorme, kebab-uri şi pizza. Nu mi-a plăcut mâncarea nici la autoserviri (deşi anul trecut am fost încântată de acelaşi local), nici la restaurant. Am cumpărat nişte mâncare din Lidl (Mangalia) şi am mai mâncat şi în cameră (noroc că aveam frigider).

La final am cumpărat şi suveniruri pentru cei dragi, în special magneţi de frigider, brelocuri şi căni. M-am săturat să dăruiesc rame foto cu scoici sau bibelouri.

Aşadar, vacanţa la mare a fost exact ceea ce mi-am dorit. Am primit vreme frumoasă, apa caldă şi curată, gazde amabile şi cazare ireproşabilă, companie plăcută. A urmat vacanţa în Maramureş, la doar 2 zile după ce ne-am întors în Iaşi. Dar despre asta vă voi povesti zilele viitoare.

Jurnal de calatorie: Chisinau, Republica Moldova

In sfarsit am ajuns si la Chisinau, de mult timp imi doream sa-l vizitez. Nu ma asteptam sa vad prea multe obiective turistice deoarece scopul calatoriei era de a merge la Targul de Vinuri de la Moldexpo si la Cricova, dar pana la urma am avut timp de toate.

Am plecat din Iasi joi dimineata, am calatorit cateva ore bune (pe care eu le-am petrecut in compania unei carti foarte bune – Bora Bora de Alberto Vasquez – Figueroa), am stat ceva timp si la granita, si am ajuns in sfarsit pe la ora 13.00 – 14.00 si la Chisinau. Ne-am cazat la Vila Verde, un hotel de 3 stele din oras care arata minunat, cu servicii ireprosabile si mancare foarte buna. Am mancat, dupa care ne-am indreptat spre autocar, cu care am facut un tur al orasului.

Impresii dupa tur:

  • Evident, ambasada Rusiei este printre cele mai deosebite cladiri din oras (din pacate nu am reusit sa ii fac o poza).
  • Cladirile din oras mi s-au parut destul de neingrijite, unele lasate in paragina, lucruri pe care oricum le vedem deseori si in orasele noastre.
  • In Chisinau sunt cateva blocuri foarte inalte, cu cate 15 – 20 de etaje.
  • Mi-au placut strazile largi, cu multe benzi pe fiecare sens de mers si drumurile mult mai bune ca ale noastre.
  • Moldovencele sunt femei foarte frumoase si din cate am observat, mai decente ca romancele noastre. Nu se dezbraca la fel de mult, in mall nu vezi pitzipoance, la televizor totul este mult mai conservator ca la noi.
  • Majoritatea reclamelor sunt scrise atat in romana cat si in rusa.
  • In magazine sau la telefon lumea raspunde in rusa.
  • Unii taximetristi, desi stiu romana, nu pornesc daca nu le spui in rusa unde vrei sa ajungi. A patit-o una din persoanele din grup, pana cand nu i-a dat la telefon pe cineva care i-a zis in rusa taximetristului unde sa mearga, nu a plecat de pe loc.

Dupa tur am mers la Targul de Vinuri de la Moldexpo. Lume multa, vin de calitate; am apreciat ca se puteau face poze in voie, nu te oprea nimeni, nu se uita nimeni urat la tine. La noi mereu se intampla lucrul asta, m-am saturat sa tot fac poze pe ascuns sau doar una, doua, ca sa nu deranjez pe nimeni.

Dupa targ, am trecut pe la magazinul fabricii Bucuria si majoritatea dintre noi am cumparat bomboane sau jeleuri. Cred ca au fost tare incantati de vizita a 30 de oameni, fiecare plecand aproape cu cate 2 pungi de cutii de bomboane. 🙂

Dupa aceste vizite eram prea obosita pentru a mai lua parte la cina festiva, asa ca m-am dus in camera cu sora mea si am zis sa comandam o pizza…Le-am rugat pe fetele de la receptie sa ne recomande o pizzerie buna si sa ne dea un numar de telefon si am sunat din camera. Bineinteles ca mi s-a raspuns in rusa, dar dupa aceea domnisoara de acolo a inceput sa discute in romaneste si ne intelegeam cat de cat. Pizza Prosciutto nu aveau, pizza cu pui doar de un anumit tip. Sos dulce nu exista, aveam de ales intre sos cu mustar si miere, sos Barbecue sau sos cu cascaval. Transportul nu era gratuit decat daca depaseai o anumita suma, cam de 50 lei de-ai nostri (cam mult). Desi pizza arata bine si a ajuns calda la noi, nu ne-a placut mai deloc, reteta era mult diferita de ce am mai incercat noi. Dar am mancat cat am putut si am fost multumite ca nu ne-a fost rau.

A doua zi am plecat spre Crama Cricova, unde am facut multe poze si cateva filmulete (voi reveni intr-un alt articol) si inainte de plecare am intrat si in MallDova (cel mai mare mall din Chisinau) in cautare de cadouri. Preturile mi s-au parut la fel ca ale noastre, am fost dezamagita ca nu am gasit nici un magazin cu obiecte si decoratiuni pentru casa. Doar magazine cu haine (Mango si Debenhams au fost o noutate – in Iasi nu sunt), restaurante si supermarket.

In supermarket am vazut o multime de ceaiuri: Dilmah, Lipton, Chelton, Greenfield (cel mai popular de acolo), Tess, Princess Java, Princess Noori si cateva ceaiuri chinezesti. Am cumparat un ceai verde cu capsuni Chelton, la cererea unui comentator al blogului, un ceai Lipton dintr-o gama ce nu se gaseste la noi si o cutie Silver Needle Supreme de la Tian Hu Shan. Despre ceaiul Lipton am vorbit deja pe Tea Mug, urmeaza prezentari si pentru celelalte ceaiuri.

Inainte de a ajunge in Iasi ne-am oprit si la Duty Free de unde am primit cadou de la tatal meu un parfum Deep Red – Hugo Boss (parfumul meu preferat). Preturile insa nu mi s-au parut extraordinare. Un parfum de 50 ml costa 41 euro iar pe Strawberry acelasi parfum se vinde cu 32 – 35 euro.

La final va arat si cateva poze simpatice, care ma distreaza teribil.

Intr-unul din parcuri erau doi oameni costumati in tigru si pisica, puteai face poze cu ei pentru 10 lei moldovenesti. Nu am putut rezista si pana la urma am facut si poze impreuna cu ei, nu doar cu ei in background. 🙂

La targ am fost surprinsa sa vad pe o usa scris in loc de “Femeie de serviciu” – “Dereticatoare”. Mi s-a parut foarte amuzant, mai ales din cauza ca nu sunt obisnuita cu acesti termeni.

Chisinaul este un oras frumos si merita a fi vazut. Eu ma bucur ca am bifat inca un oras european, acum imi doresc foarte mult sa vizitez tari din Asia, in special China si Japonia, si…poate odata, Rusia. Ar fi o experienta interesanta.

Revin zilele astea cu poze, filmulete si impresii de la Cricova.