Cam pe atunci mă apucaseră durerile de spate. Dădeam o grămadă de bani pe masaje, care nu zic, ajutau, când de fapt totul se trăgea de la saltea. Am făcut rost de una nouă, specială, care a fost scumpă dar m-a scutit de dureri și de banii dați pe masaje.

De-abia când am dormit prima dată pe salteaua nouă am realizat diferența. Nu mai erau goluri în ea, nu mai simțeam arcurile și mai ales, m-am trezit foarte odihnită. Am folosit până acum doar saltele cu arcuri, dar în viitor m-ar interesa și saltele cu straturi de cocos, de exemplu.

În afară de saltea pentru mine foarte important este și așternutul. Îmi place să fie curat, apretat și frumos. Da, îmi place să dorm în așternuturi cu model floral, geometric, cât mai colorate și atrăgătoare. Și prefer să fie așternut din bumbac, nu din satin sau mătase. Am avut odată o pijama din satin (pantaloni și bluză) și nu-mi plăcea deloc cum se simțea pe piele, tot alunecam prin pat cu ea.

Bun, am notat saltea și așternut. La fel de importantă este și perna. Am una specială acum dar din păcate o folosesc alături de o pernă mică și știu că nu e bine deloc. De preferat e să nu dormi pe foarte multe perne, se recomandă o pernă specială, care să ia forma capului și a gâtului, și atât.

Dacă am toate aceste lucruri și-n plus, mai fac și o baie fierbinte la sfârșitul zilei, mă ia somnul imediat ce mă așez pe pat și dorm bine toată noaptea. Așa am pățit acum câteva zile, când m-am așezat la 9.30 în pat, m-am uitat la un serial cu iubitul și pe la 10.30 am adormit instant, n-am mai rezistat până la 12, 1 noaptea ca de obicei.

 Sunt invitați toți părinţii care sunt interesați să învețe cum pot construi o relaţie mai bună cu copiii lor. Programul pregătit de specialişti este orientat către comunicare pozitivă în familie, rezolvarea conflictelor, înţelegerea copilului şi acordarea unor alternative pozitive.

Una dintre mămicile participante la prima serie de cursuri povestește: « Deşi am venit la un curs despre copii am descoperit multe lucruri despre mine. Până am venit la acest curs am fost direcţionată strict pe copil, fără a lua în considerare întreaga familie ca un tot unitar. În urma acestui curs am căpătat mai multă încredere în mine, am acceptat că a greşi nu este o nenorocire, că totul se poate corecta dacă se vrea. În urma schimbării mele relaţia părinte – copil s-a mai “liniştit” şi uimitor şi cea părinte – părinte. »

Pe 15 februarie se va lansa și programul de dezvoltare personală pentru adolescenţi şi tineri. Toți cei care vor să ofere copilului un mediu sigur de dezvoltare, să îi ajute să își îmbunătăţească performanţele şcolare sau să îi corecteze anumite comportamente au acum ocazia sa îi ofere in dar acest program.

La sfârşitul cursului copilul se va cunoaşte mai bine, va deveni mai încrezător în capacităţile sale, mai responsabil, sociabil şi deschis către ceilalţi.

Perioada de înscriere este deschisă până pe data de 9, respectiv 15 februarie, în funcţie de programul ales.

Pentru înscriere şi orice alte detalii puteţi contacta Fundaţia Serviciilor Sociale Bethany la numărul de telefon 0232 278 535  sau pe adresa de e-mail iasi@bethany.ro.

Ceasul de tip brățară însă nu era la fel de comod ca cel cu curea din piele. Îl puteam purta numai ziua, nu-mi stătea fix pe mână și uneori mă deranja. Așa că imediat ce i s-a terminat bateria am renunțat la el, nu i-am mai schimbat-o.

Și de atunci, câțiva ani am rămas fără ceas. M-am obișnuit să mă folosesc de telefon sau calculator ca să știu ora. La examene a fost mai dificil, dar eu cum scriu repede, termin printre primii și nu exista un pericol prea mare să nu mă organizez bine și să nu-mi ajungă timpul de examinare.

Zilele trecute mă uitam pe site-ul de bijuterii de care vă spuneam și acum câteva zile, mai exact la inele de argint, voiam să-mi aleg un cadou. Dar apoi am realizat că n-avea nici un sens să-mi cumpăr inele, port inelul de logodnă, o să vină în curând și verigheta, ce rost avea? În schimb m-am hotărât să-mi comand un ceas cu curea din piele, mai exact cel din imaginea de mai jos:

Aveam emoții, nu știam dacă îmi va sta bine, dar acum pot spune că este superb, îmi place la nebunie, atât mie cât și celor din jur, am primit o grămadă de complimente. Este primul ceas pe care îl am care are afișaj dată, nu mai zic de cronometru și cronograf. Este rezistent la apă și are o garanție de 2 ani. A costat aproximativ 280 lei (detalii), dar pe site sunt si ceasuri la preturi mai mici, daca sunteti interesati.

Cu această ocazie am văzut și eu că eu nu sufăr de comoditate când nu mă machiez sau nu port cercei – nu știu cum se face dar acest ceas îmi amintesc să mi-l pun în fiecare dimineață pe mână. Deci dacă ceva îmi place cu adevărat, atunci nu uit de el.

Despre “Secta egoiștilor” nu voi povesti pe blog, nu aș avea prea multe de zis despre ea, “Pe când eram o operă de artă” mi-a atras însă oarecum atenția, nu a fost chiar o lectură plictisitoare sau pe care să nu o agreez. Însă e o carte ciudată, oarecum în stilul lui Amelie Nothomb.

Un tânăr disperat este în pragul sinuciderii. A mai încercat de câteva ori dar niciodată nu i-a ieșit. Este pe cale să încerce cea mai sigură metodă când un artist excentric îi cere puțin timp pentru a-l face să se răzgândească.

Artistul îl aduce în casa sa, unde îl transformă într-o operă de artă. Noul nume al tânărului este Adam bis și acesta devine la fel de cunoscut ca Gioconda, admirat de lumea întreagă. Tot ce și-a dorit vreodată i se îndeplinește acum, însă iubirea și dorința de a se exprima liber îl fac să realizeze că schimbarea sa a fost o greșeală.

Cartea este disponibilă în librării la prețul de 26 lei.

Am descoperit seriale noi! Unul din ele este Alcatraz, la care se uita prietenul meu zilele trecute. Dacă nu mă pot concentra la citit și tot sunt atrasă de ecranul televizorului, e clar, filmul/serialul e interesant și merită urmărit cu atenție.

Alcatraz e un fel de Lost. Are același producător, unul din actorii principali e Jorge Garcia (Hugo din Lost), până și muzica e în același stil. Cu toate acestea îmi place, e captivant. Despre ce este vorba mai exact: după 50 de ani de dispariție, prizonierii Alcatraz-ului reapar și fac probleme pe străzile din San Francisco. Echipa formată din Rebecca Madsen (Sarah Jones), Diego Soto (Jorge Garcia) și Emerson Hauser (Sam Neill) se ocupă să-i prindă și să rezolve misterul legat de dispariția și apariția după 50 de ani.

Nu cred că va avea viața lungă a lui Lost, însă poate un sezon, două, tot va rezista. Mie chiar îmi place, așa că vi-l recomand cu drag. Vizionare plăcută!

Lista cu ingrediente m-a impresionat: ceai Formosa Oolong semifermentat, bucăți de mango (min 17.7%), coajă de portocală (min 13.6%), ananas, ceai Milk Oolong semifermentat, arome naturale.

Pentru preparare se adaugă o linguriță de ceai pentru 250 ml de apă la 90 grade Celsius și se lasă la infuzat timp de 3-5 minute.

Aș fi vrut să vă spun că am fost nemaipomenit de încântată, dar se pare că prefer ceaiul oolong simplu, fără arome fructate. Parfumul sortimentului este predominant de Milk Oolong, în combinație cu coajă de portocală. La gust se simt foarte bine fructele, care reușesc să acopere gustul de oolong. Este dulceag, nu necesită a fi îndulcit.

Orange & Mango Oolong este disponibil în magazinele CTS Corner din Iași, București, Brașov și Bacău. Prețul nu l-am reținut, însă nu este foarte scump.

Curios e că mereu am admirat rochiile pe alte culori. Am avut și prietene care s-au remarcat la petrecerile de care vă spuneam tocmai prin rochia verde deschis, roșu sau albastru. Mi-au plăcut la nebunie, dar dintr-un motiv pe care nu-l cunosc, nu am trecut de la negru la colorat. Până când familia și prietenele apropiate mai mult mi-au impus să fac această schimbare.

Și în final, e plăcut să fii diferit. E frumos să fii o pată de culoare într-o mulțime de negru. E o garanție că vei fi remarcată și că ținuta ta va fi ținută minte și a doua zi. Pentru că da, dacă mă întrebați acum despre rochiile pe care le-am văzut la petrecerile din această perioadă, nu vă pot spune decât: au fost negre. Toate.

Aș recomanda și alte culori mai ales fetelor brunete…sau măcar să aibă un colier colorat, o clamă de păr mai deosebită, un bolero, orice. Dar nu: rochie neagră, ciorapi negri, pantofi negri, bolero/bluziță pe deasupra neagră, accesorii pe negru + păr negru. Da, negrul este sexy, este clasic, dar când este folosit în exces este plictisitor și depășit. Culoarea este la modă acum, vă face fața mai plăcută, parcă și mai zâmbitoare, mai strălucitoare, aduce bucurie și celor din jur, îmbracă mai frumos formele, este și ea sexy, vă scoate în evidență fața de restul.

Și mie mi-a fost greu să înțeleg lecția asta, dar acum rochițele mele negre stau în dulap nefolosite. Rochiile pe verde, roșu, magenta, le-au luat locul. Și am primit mult mai multe complimente pentru ele decât pentru cele negre, și nu de la oricine ci mai ales de la persoane care nu fac astfel de remarci gratuit.

Și pune…Marvin Gaye – Let’s get it on.

Totul a început cu revelionul, petrecut cu o parte din prietenii mei dragi, la unul din ei acasă. Am reușit să găsesc în timp util și o rochie drăguță pentru eveniment, nu neagră! Oricum, stau și mă gândesc că decât să cumpăr o nouă rochie neagră, care oricum arată cam la fel iar în poze de-abia se observă detaliile, mai bine folosesc una din garderobă, că așa că stau vreo 3-4 rochii negre degeaba pe acolo. Revenind la petrecere, din păcate eram răcită, luasem și niște pastile, și nu am rezistat prea mult, la ora 3 dimineața dormeam de zor. Partea bună e că nu am mai avut foarte multe responsabilități, nu a trebuit eu să organizez întâlnirea, pentru prima dată în vreo 2-3 ani. Când m-am simțit obosită, m-am dus acasă, m-am culcat liniștită, nu am mai avut grija invitaților și a curățeniei de a doua zi.

După doar o săptămână, a urmat un eveniment important în familie, de care vă povesteam și aici. Pentru acesta a fost mai multă agitație: căutat rochie elegantă, ciorapi, pantofi, pardesiu, mers la coafor, manichiură, machiat și aranjat. De-abia aștept să primesc pozele de la mini ședința foto a logodnei. Sunt curioasă cum au ieșit, mai ales că locația a fost una improvizată, lumina nu știu cât de bună era și nici noi nu eram obișnuiți să stăm așa frumos la pozat.

După nici o săptămână, a urmat ziua mea. Am sărbătorit-o în total de vreo trei ori, de două ori numai pe 12 ianuarie. Mi-am scos ziua fetele (respectiv mama & sora) la masă iar seara iubitul, după o idee de-a mamei mele. Nu știam eu cum să-mi serbez ziua frumos, fiind într-o joi și nu în weekend. Voiam ceva deosebit și pe 12, nu doar pe 14, 15 sau când mă hotăram să o celebrez. Și atunci ea mi-a dat ideea să ies undeva doar eu cu Felix, la un fel de cină romantică. Și chiar asta am făcut, am ales eu un restaurant care îmi place, mai deosebit, pe care nu îl frecventam chiar în fiecare zi, după care ne-am mai plimbat puțin seara. A fost chiar frumos și nu știu cum de până acum nu mi-a venit în cap să-mi sărbătoresc ziua doar cu cel iubit, într-o atmosferă mai romantică. Și atât de frumos a fost încât cred că vom transforma această ieșire într-o tradiție – în fiecare lună vom alege o seară în care să mergem să mâncăm într-un restaurant elegant, deosebit.

A doua zi, pe 13 ianuarie, a fost rândul prietenelor mele să se sărbătorească, așa că ne-am pregătit iar de petrecere. Și am luat-o de la capăt: coafat, machiat, ales haine, primit cadou niște botine elegante pentru rochie, cumpărat cadouri, cumpărat flori, petrecere. Am stat până după miezul nopții, ne-am bucurat de o atmofera faină, am cunoscut oameni noi, am ascultat muzică bună.

Pe 14 ianuarie a venit iar rândul meu. Întâi am făcut cumpărături – mult prea multe bineînțeles. Nu credeam că îmi va ajunge un tort (cel puțin așa mi-a zis vânzătoarea), așa că am luat două. Mâncare tot cumpăram și cumpăram, deși Felix tot încerca să-mi zică că va ajunge. Și prin urmare, am rămas cu un tort întreg și mâncare cât pentru o săptămână întreagă. Plus dulciuri.

A urmat iarăși procesul de coafat-machiat-îmbrăcat, și mi-am așteptat oaspeții. Ne-am adunat în total 14, mult prea mulți pentru apartamentul meu și mai ales pentru numărul de scaune/fotolii/canapele. Dar a fost frumos să-i văd pe toți la un loc, să povestesc câte puțin cu fiecare, să discutăm despre diverse (inclusiv despre articolul Lucruri complicate care fusese citit în prealabil de majoritatea din ei). Am degustat și doua vinuri – Crâmpoșia de Casa Isărescu, care este cel mai bine vândut vin de la noi, și Barricat Cabernet Sauvignon de la Oenoterra, plus o șampanie – Cashmere Tămâioasă Românească tot de la Oenoterra. Dacă mâncare, dulciuri și sucuri au rămas din plin, vinul a fost servit până la ultimul strop.

Câțiva din prietenii mei dragi:

În concluzie, a fost un început de an foarte frumos, petrecut alături de familie și prieteni. Și încă nu s-a terminat, mai este un sărbătorit de ianuarie în familie.

La începutului cărții ni se prezintă viața lui Helene și a fiului său, Peter. O viață grea, plină de neajunsuri și traume, într-o perioadă de război. Foametea, violurile, morțile sunt la ordinea zilei, însă cei doi încearcă să treacă cu curaj peste toate. Până când Helene îl abandonează pe Peter pe o bancă din gară. În acest punct eu chiar am crezut că s-a rătăcit de el, am crezut că în continuare voi citi despre cum cei doi ajung să se regăsească, dar nu, autoarea ne duce înapoi în timp, pentru a afla mai multe despre Helene.

Helene și Martha sunt rezultatul căsătoriei unei evreice cu un german. Tatăl pleacă la război, mama înnebunește din cauza pierderii mai multor sarcini. Cele două fete încearcă să se descurce cum pot în aceste timpuri, învață, lucrează foarte mult, țin toată casa, au grijă de mama și apoi de tatăl, întors bolnav. După ce tatăl moare se ivește o oportunitate: cele două pleacă la Berlin, la o verișoară de-a mamei, Fanny. Aici au parte de o altă viață, mai mulți bani, distracție, prima iubire pentru Helene. Însă Carl moare chiar înainte de căsătorie iar Helene ajunge să-l cunoască și să se mărite cu Wilhelm, un nazist care o credea virgină. După noaptea nunții, Wilhelm își dă arama pe față, nu o mai suportă pe Helene, o tratează ca pe o sclavă, doar pentru că i-a făcut rost de acte care să demonstreze că e de rasă pură. Helene naște un copil dar Wilhelm nu este foarte impresionat, îl consideră doar o nouă gură de hrănit. Deja am spus prea multe, pentru mai multe detalii și deznodământ vă invit să citiți cartea. Veți afla și ce s-a întâmplat până la urmă cu Peter, după ce a fost abandonat la gară.

Eu am cumpărat cartea de pe Elefant.ro, la o promoție (40% reducere + 10% reducere pentru că am card de fidelitate) cu 17.5 lei (preț întreg: 35 lei).