Am cumpărat iar cărţi cu 50% reducere

IMG_7399

Nu mai comandasem de mult cărţi online. Motivul principal este preţul lor. Pe majoritatea site-urilor preţurile la cărţi sunt fix ca în librării, la care eventual se adaugă şi cost de transport, aşa încât nu văd niciun avantaj pentru care aş cumpăra de acolo.

Eu cumpăr cărţi online doar dacă preţul este mai bun sau dacă cartea respectivă nu se găseşte deloc în librării. Altfel nu mă deranjează să merg prin librării, oricum intru săptămânal cel puţin într-una.

Anii trecuţi am cumpărat deseori de pe elefant. Aşteptam reducerile de 40 sau 50% şi luam câte 10-15 cărţi cu doar 150 lei. Spre deosebire de alte persoane, eu n-am avut niciodată probleme cu ei. În schimb am auzit/citit ce-au zis alţii de ei şi chiar dacă eu am fost mereu un client mulţumit, am luat aminte şi am fost mai precaută. Adică am comandat mai rar. Citeste in continuare: Am cumpărat iar cărţi cu 50% reducere

Si cei mari se joacă

hand-1008103_640Nu mai sunt copil de mult, cu toate acestea jocul continuă să facă parte din viaţa mea. Cred că toţi păstrăm cu noi suflet de copil, dorinţă de răsfăţ, nevoie de a ieşi măcar pentru câteva minute din realitate. Poate nu ne dăm seama, dar apelam zi de zi la jucării. Poate nu acele jucării clasice, jucării de pluş, păpuşi, dar tot lucruri care ne fac viaţa mai frumoasă.

Jucăria mea preferată, de departe, este telefonul mobil. Cu excepţia orelor de la serviciu, sunt aproape non stop cu telefonul în mână. Telefon e puţin spus, pentru că îl folosesc 20% pentru a vorbi cu cineva direct, şi mai mult pentru diversele aplicaţii. Mă întreb uneori ce aş fi făcut dacă ar fi existat astfel de telefoane mobile când eram la şcoală. Ştiu că nu e voie cu ele deschise la şcoală, dar hai să fim serioşi, nu cred că ne-ar fi oprit această regulă. Nu ştiu cât de atentă aş mai fi fost în timpul orelor sau acasă, când îmi făceam temele. Probabil părinţii ar fi trebuit să recurgă la ceva ce am văzut pe net, şi anume să ţină telefonul la ei şi de-abia seara, după terminarea temelor, să mi-l dea.

Citeste in continuare: Si cei mari se joacă

Pe linie – Serena Williams, Daniel Paisner

pe-linie_1_fullsizeCei care citiţi acest blog regulat ştiţi că am devenit un mare fan al tenisului. Simona mi-a deschis apetitul pentru acest sport şi de atunci urmăresc cu mare plăcere meciurile de tenis, în special cel feminin, dar şi cel masculin, când n-am altceva mai bun de făcut. 😛

Dacă tot îmi place aşa mult, am început să citesc şi biografii ale jucătorilor de tenis. Am început cu cea mai bună autobiografie a unui jucător de tenis, Open – Andre Agassi. Nu o spun doar eu, toată lumea are aceeaşi părere (citiţi pe Goodreads). De atunci tot caut ceva asemănător. Editura Publica a tipărit mai multe biografii şi dacă ar fi fost toate în stilul lui Open, le-aş fi şi citit până acum. Dar din păcate unele sunt scrise de jurnalişti, altele sunt exclusiv despre meciuri de tenis şi altele sunt despre diete, lucruri care nu mă interesează. Eu aş vrea să citesc mai mult despre copilăria lor, despre cum au început să joace tenis, despre greutăţile pe care le-au întâmpinat.

Citeste in continuare: Pe linie – Serena Williams, Daniel Paisner

Decoraţiuni de casă nouă

Toată lumea mă întreabă ce fac la vară, unde am de gând să-mi petrec vacanţa. Le-am spus şi lor şi vă povestesc şi vouă aici, mi-am propus în acest an să-mi reamenajez spaţiul în care trăiesc. Nu ştiu dacă voi reuşi să plec pe undeva, în schimb îmi doresc o casă cât mai frumoasă şi confortabilă.

Zilele acestea gândurile mele se îndreaptă la mobilier, culori, aranjamente. Citesc tot ce prind despre design, combinarea culorilor, pentru că astfel de informaţii chiar îmi lipseau. Este prima dată când sunt pusă în ipostaza de a alege ceva, de a-mi crea casa pe gustul meu.

Citeste in continuare: Decoraţiuni de casă nouă

Tentaţii, lângă casă

food-1081707_640Cartierul în care locuiesc este cunoscut pentru două tipuri de oameni: bătrâni şi studenţi. Tocmai de aceea nu a fost construit mai nimic aici. Nu supermarketuri, nu cafenele, nu restaurante, nu magazine. Pentru că bătrânii şi studenţii n-au bani, nu-i aşa? Şi pentru că nu prea sunt locuri unde s-ar putea construi/vinde ceva şi nici nu se dau autorizaţii de construcţie.

M-am bucurat că nu s-au construit cine ştie ce blocuri lângă mine, care să aducă aglomeraţie şi ocupare de locuri de parcare, în schimb mereu am oftat când am văzut că alţii, în alte cartiere, aveau săli de sport la parterul blocului, magazine de haine, policlinici medicale, restaurante, farmacii, supermarketuri şi tot aşa.

Citeste in continuare: Tentaţii, lângă casă

Cea mai bună cafea din Iaşi

cafea-the-beginning…este după părerea mea cea de la The Beginning. Am mai scris de ei aici, tocmai în 2014, dar am considerat acum că este cazul de un articol complet doar despre ei.

Norocul face că acest coffee boutique să se fi deschis în imediata apropiere a blocului în care locuiesc, încă din 2014, când în Iaşi nu exista nici Starbucks şi nici multe alte magazine de cafea. Am început să o cumpăr, ocazional, şi am ajuns să asociez cafeaua de aici cu o plăcere pe care mi-o fac sâmbătă dimineaţă. Aş consuma-o eu zi de zi, însă încă nu mă împac atât de bine cu programul lor de lucru. La ora 8 când se deschide The Beginning, eu deja mi-au băut cafeaua de mult şi mă pregătesc să merg la serviciu. Am observat însă că majoritatea clienţilor preferă să-şi cumpere cafeaua şi să o bea la serviciu sau pe drum spre serviciu. Mie îmi place să beau cafeaua încă de când mă trezesc. 😛

Citeste in continuare: Cea mai bună cafea din Iaşi

Şi eu am trăit în comunism

si-eu-am-trait-in-comunism

Când ajung printr-o librărie, mă duc direct la standul cu cărţi istorice sau biografii, şi de cele mai multe ori ajung să cumpăr ceva. Am realizat de acum că acesta este genul de cărţi care mă atrage.

Aşa am ajuns să cumpăr Şi eu am trăit în comunism, carte formată din sute de fragmente, scrise de 95 de autori şi editate de Ioana Pârvulescu. Povestirile sunt împărţite în 20 de capitole şi relatează viaţa de zi cu zi din comunism. Putem citi, de exemplu, relatări ce ţin de şcoală, facultate, serviciu, timp liber, sărbători, călătorii, cozi, mâncare şi băutură, munci agricole, vacanţe.

Pe alocuri cartea este amuzantă, te face să te gândeşti ce creativi erau oamenii pe atunci, ce năzdrăvănii mai făceau. Dar apoi vin povestirile triste, despre neajunsuri şi nedreptăţi.

Citeste in continuare: Şi eu am trăit în comunism

Ce-am mai comandat de pe net (3)

Că tot s-a încălzit vremea, am realizat că nu prea am bluze subţiri. Dacă-mi amintesc bine, vara trecută am tot purtat aceleaşi şi aceleaşi bluze, aşa că a sosit momentul să mă înnoiesc.

De această dată am ales să comand de pe raspberryfashion.ro. Am comandat de o mulţime de ori de aici, aşa că mă aşteptăm că lucrurile să decurgă bine. Am avut ceva emoţii când am desfăcut coletul, mi se păreau bluzele cam mari, deşi erau mărimea 36. Dar după ce le-am probat m-am lămurit că am ales mărimea bună, nu-s mulate, sunt un pic largi, dar aşa şi trebuie să fie. Până la urmă vine vara, vin căldurile, nu trebuie o bluză să fie lipită de corp, ca să transpir şi mai tare.

Citeste in continuare: Ce-am mai comandat de pe net (3)

Moda şi copiii

baby-1151526_640Cum din ce în ce mai mulţi prieteni încep să aibă copii, mă văd în ipostaza de a merge în magazine nu doar pentru a cumpăra haine pentru mine, ci şi a mă uita la haine copii şi a alege ceva ce consider eu drăguţ şi calitativ.

Uşor de zis şi, credeam eu, uşor de făcut. Numai că atunci când ai în faţă zeci de modele, pentru diverse vârste, greutăţi, din tot felul de materiale, nu mai ştii la ce să te opreşti. Câteva din gândurile mele când încercam să aleg ceva de îmbrăcat pentru un băieţel de un an: oare materialul acesta e bun? Nu e sintetic? Nu dă alergii? Oare mai are aşa ceva? Blugi pentru un bebeluş? Salopeta asta oare e confortabilă? O să le placă la părinţi? Până la urmă am ieşit şi am cumpărat nişte jucării de la Noriel. Aşadar trebuie să recunosc, nu mă pricep să cumpăr haine pentru copii. Doar dacă sunt nou-născuţi şi trebuie să cumpăr body-uri. Sau dacă sunt mai mari de 5 ani. E mai simplu atunci.

Citeste in continuare: Moda şi copiii