Hollywood la Phenian – Paul Fischer

Titlul acestei cărţi nu o descrie foarte bine. Mai citeşti şi descrierea de pe spate şi te aştepţi să afli povestea unei actriţe şi a unui regizor din Coreea de Sud care au fost răpiţi şi duşi în Coreea de Nord. Interesant de altfel, dar nu asta este tot.

Titlul original este A Kim Jong-Il Production: The Incredible True Story of North Korea and the Most Audacious Kidnapping în History. Jumătate din carte prezintă istoria detaliată a Coreei de Nord. Aflăm despre cum s-a ajuns la împărţirea Coreei în Nord şi Sud, cum a ajuns Kim Il-sung conducătorul, legendele (şi propaganda) care circulă prin ţară despre conducător şi familia sa, cum a ajuns Kim Jong-il succesorul tatălui său, în detrimentul unui alt frate, cum erau trataţi prizonierii în câteva din închisorile din ţară, cum erau trataţi oaspeţii lui Kim Jong-il. Foarte interesant a fost şi descrierea modalităţii de a face bani a lui Kim Jong-il, pentru că era un om foarte bogat, cu zeci de vile pe teritoriul ţării, care trăia o viaţă de lux şi oferea o viaţă de lux anumitor oaspeţi ai săi. De unde atâţia bani când ţara de-abia are cu ce să-şi hrănească populaţia?

Citeste in continuare: Hollywood la Phenian – Paul Fischer

Numele meu este Mahtob

Secret Santa mi-a adus anul acesta 2 cărţi pe care chiar mi le doream, iar astăzi vă voi vorbi despre una din ele, scrisă de Mahtob Mahmoody. Poate unii dintre voi îşi amintesc de acest nume. Mama autoarei a scris şi ea o carte acum vreo 30 de ani, Nu fără fiica mea, carte care a fost şi ecranizată. Filmul Not Without my Daughter a fost lansat în 1991 iar actriţa principala a fost Sally Field, pe care sigur o ştiţi.

Mahtob prezintă în cartea ei atât evenimentele din Iran, cât şi viaţa ei de după. Pe scurt, despre ce este vorba în carte. Betty şi soţul ei iranian Sayyed s-au cunoscut în America, locuiau aici împreună cu fiica lor, Mahtob. La un moment dat Sayyed s-a schimbat, din cauza războiului din ţara natală, avea anumite vederi politice, începuse să fie împotriva Americii, avea un alt comportament, devenise mai agresiv. A convins-o pe Betty să meargă într-o vacanţă de 2 săptămâni în Iran, să-şi viziteze familia (i-a spus că dacă nu acceptă, pleacă doar el cu fata, a jurat şi pe Coran că se vor întoarce). După cum va aşteptaţi probabil, nu a fost cazul. În Iran le-a ascuns paşapoartele, a devenit agresiv cu soţia lui şi o ameninţa constant că o va despărţi de fiica lor. Cu mari eforturi, Betty a reuşit să fugă din ţară cu Mahtob (nu aveau dreptul să o părăsească legal, în Iran tatăl are drepturi depline asupra copilului, nu li se dădea viza de plecare fără acordul lui). În anii ce au urmat Betty şi-a creat o carieră în America, dar toată viaţa au trăit-o în frică, frica ca Sayyed să nu se întoarcă şi să o răpească pe Mahtob.

Citeste in continuare: Numele meu este Mahtob

Despre demachiantul de la Frezyderm

Când am scris review-ul despre crema colorantă Frezyderm am crezut că nu va interesa pe nimeni pentru că nu este un brand foarte cunoscut. De aceea nici n-am revenit cu informaţii despre demachiant sau crema pentru acnee.

Dar după câteva luni am văzut că au început să se adune vizualizările şi mai mult, manichiurista mea (care nu ştia că am blog), mi-a zis că m-a găsit căutând informaţii despre Frezyderm. Cred că este un semn că Frezyderm începe să fie folosit şi de către românce, deja este recomandat de mulţi dermatologi. După cum v-am scris aici, şi eu tot de la dermatologul meu am auzit de ei.

Citeste in continuare: Despre demachiantul de la Frezyderm

Hai să respectăm spaţiul personal

intimate-1523821_640Am tot vrut să scriu aici despre cât de mult mă enervează oamenii care-mi invadează spaţiul personal. Mi se întâmplă aproape în fiecare zi, cu siguranţă şi vouă, dar cel mai mult mă enervează când se întâmplă la cumpărături. Am vrut să scriu, să mă mai eliberez de frustrări, apoi când mă apucăm îmi dădeam seama că degeaba scriu, că nu e ca şi cum s-ar schimba ceva.

Şi aşa e. Degeaba scriu aici de cât de mult mă enervează acest obicei nepoliticos al unora. Persoanele care procedează aşa când stau la cozi nu sunt aceleaşi cu cele care citesc, care se informează. Acele persoane atât ştiu, să se împingă la cozi, să-ţi respire în ceafă, să te lovească cu căruciorul, crezând că dacă procedează aşa, se mişcă casiera un pic mai repede şi merge coada mai repede.

Citeste in continuare: Hai să respectăm spaţiul personal

Mai muncim şi noi?

Dă-i omului un peşte şi va avea de mâncare o zi. Învaţă-l cum să pescuiască şi va avea de mâncare toată viaţa.

De câteva săptămâni mă tot gândesc la ceva şi de-abia acum, după ce am văzut că a scris şi Cabral despre acest subiect, m-am hotărât să-mi exprim şi eu părerea.

Suntem în perioada Sărbătorilor, peste tot citesc de acte de caritate, foarte frumos, ajutăm cu toţii cum putem, cât putem. Însă exceptând bătrânii, copii, bolnavii şi animalele fără stăpân, nu pot să nu mă întreb de ce unele persoane nevoiaşe, în stare bună de sănătate, nu încearcă să-şi găsească ceva de lucru. Sau poate încearcă, cine ştie, dar nu reuşesc. Nu am auzit însă că ar cere un loc de muncă, persoanele care fac campanii de ajutorare vorbesc de bani, haine, mâncare, dar nu şi de locuri de muncă. De ce? Citeste in continuare: Mai muncim şi noi?

Duduia. Scrisori din exil ale Elenei Lupescu

duduia-scrisori-din-exil-ale-elenei-lupescu_1_fullsize

De Black Friday am cumpărat cărţi iar în mini-vacanţa de 1 decembrie le-am citit. Printre ele şi cea despre care vă scriu astăzi.

Duduia este o colecţie de scrisori ale Elenei Lupescu, destinate prietenei ei, Tantzi Cosăcescu. Scrisorile din carte încep din 1945, până prin 1960. Afli despre viaţa în Brazilia sau în Portugalia anilor 1940-1950. Despre lipsurile cu care se confruntau toţi oamenii pe atunci. Despre suferinţele românilor, după venirea comuniştilor la putere. Despre pasiunea lui Carol al II-lea pentru filatelie sau grădinărit. Citeste in continuare: Duduia. Scrisori din exil ale Elenei Lupescu

Mărturie din iad. În mijlocul genocidului din Rwanda

marturie-din-iad-in-mijlocul-genocidului-din-rwanda_1_fullsize

Nu ştiam de genocidul care a avut loc în 1994 în Rwanda. Nu am ştiut până acum că populaţia Rwandei este formată din o majoritate de hutu, minoritate de tutsi şi 1% twa (pigmei). Simt că această carte m-a învăţat foarte multe, nu numai despre istoria Rwandei, dar şi despre puterea de a supravieţui în cele mai aprige condiţii.

Immaculee Ilibagiza este una din puţinele supravieţuitoare ale genocidului menţionat mai sus. Aproape întreaga ei familie a fost omorâtă şi nu de militari, după cum ne-am aştepta, ci chiar de către cunoştinţele lor, vecini, profesori, prieteni, doar pentru că aveau o etnie diferită. Citeste in continuare: Mărturie din iad. În mijlocul genocidului din Rwanda

Cărţi de vânzare

A venit timpul sa vă prezint din nou o listă cu cărți de vânzare. Toate cărţile sunt în stare foarte bună, unele din ele arată ca noi.

Dacă vă interesează ceva lăsați comentariu sau contactați-mă. Pentru cei din Iaşi putem stabili un loc de întâlnire şi astfel livrarea cărţilor va fi gratuită. Dacă nu sunteţi din Iaşi, accept trimiterea cărţilor doar prin curier, cu comandă minimă 30 lei.

Citeste in continuare: Cărţi de vânzare

Excursie prin ţară: Cascada Bigăr

Cred că aţi văzut cu toţii acele fotografii cu Cascada Bigăr, strălucitoare şi magică, de zici că e cel mai frumos loc din România. Da, Cascada Bigăr photoshopată este un loc superb, mult peste cascada reală. Nu e rău că au apărut acele fotografii, ele atrag turişti, români şi străini. Sper să nu plece prea dezamăgiţi, mai ales că drumul până la cascadă e lung şi nu mai este nimic în zonă de vizitat. Poţi doar să admiri munţii.

Am ajuns şi noi la Cascada Bigăr, atraşi de poze. Nu era chiar ceea ce ne doream, dar este totuşi un loc frumos. Frumos şi foarte, foarte aglomerat. S-a profitat de popularitatea locului, aşa că acum plăteşti taxă de vizitare 5 lei.

Citeste in continuare: Excursie prin ţară: Cascada Bigăr

Holy Cow – David Duchovny

holy-cow_1_fullsizeDa, e vorba de acel David Duchovny, pe care-l ştiţi din Dosarele X sau Californication. Se pare că scrie şi cărţi, şi nu o face chiar rău. A apărut prima lui carte tradusă şi în limba română şi cum povestea părea interesantă, am “pândit-o” pe elefant (ba era în stoc, ba nu) şi-am cumpărat-o.

Cărticica are aproximativ 150 de pagini şi este împărţită în 48 de capitole scurte, uşor de citit. Este o carte plăcută, perfectă pentru petrecerea timpului liber.

Holy Cow seamănă ea aşa un pic cu Ferma Animalelor, dar nu are acelaşi impact. Are în schimb un mesaj drăguţ: “cu toţii suntem animale, animale desăvârşite, create după infinita imagine şi imaginaţie a naturii. Viaţa noastră nu e scutită de durere, luptă şi suferinţă, însă poate fi şi plină de demnitate şi respect reciproc.” Citeste in continuare: Holy Cow – David Duchovny

1 2 3 4 206