Tag: bun simt


May
2011

Politeţea şi bunul simţ…prea rar întâlnite

categories: personal

Am fost învăţată de mică să fiu politicoasă. Nu răspundeam urât, îi respectam pe cei mai în vârstă, nu spuneam lucruri nepotrivite. Am învăţat să respect casa şi lucrurile altuia, să nu spun chiar orice îmi trece în cap, să am grijă să nu rănesc pe alţii prin cuvinte sau comportament nepotrivit. Aşa sunt şi acum. Poate unora vi se va părea demodat, dar eu consider că trebuie să trăim cu toţii în linişte, să ne înţelegem unii cu alţii. Iar modul de a face asta este politeţea şi bunul simţ.

O problemă care apare atunci când tu eşti politicos, este că te aştepţi ca toţi să fie ca tine. Mare greşeală! În primul rând pentru că vei rămâne repede dezamăgit iar în al doilea rând pentru că vei fi catalogat ca răsfăţat, paranoic, fandosit, ţi se va spune că te crezi perfect, că eşti îngâmfat sau arogant, că te consideri prea bun şi ceri prea multe.

Îmi pare rău, dar eu am aşteptări de la cei din jur. Mai ales de la cei care ştiu că au avut parte de educaţie şi că părinţii i-au învăţat să se poarte (sau au încercat).

Scuzele lor – pentru a explica lipsa de bun simţ sau de politeţe – sunt următoarele: “de felul meu sunt sincer, nu pot spune o vorbă bună, prefer să jignesc decât să fiu politicos”, “nu e adevărat, n-am zis niciodată asta”, “era ceva total nevinovat, n-am zis-o cu intenţie!” – da, s-a întâmplat de mai multe ori, nu o singură dată, dar ce mai contează?

Cuvintele rănesc. Nu zice nimeni să minţiţi, dar ce-ar fi să tăceţi din gură decât să împroşcaţi cu răutăţi gratuite? Ziceţi că nu o spuneţi cu invidie sau cu intenţie, însă când deja se întâmplă de prea multe ori, nu prea mai sună a lucru nevinovat. E simplu. Ori vreţi să răniţi acel om ori pur şi simplu nu aveţi cei 7 ani de acasă.

Şi nu, nu consider că sunt exagerată atunci când cer să fiu tratată cu politeţe. Dar dacă vă este mai uşor să mă consideraţi pe mine aşa decât să recunoaşteţi că aţi greşit şi că diplomaţia nu e punctul vostru forte (asta ca să zic mai frumos), bine. Nu mă supăr. Minţiţi-vă în continuare, să nu vă întrebaţi însă de ce lumea nu vă suportă.


Mar
2010

Lucruri mai putin placute

categories: personal

Tot v-am povestit despre bucuriile pe care mi le aduce blogul. La toate acestea se adauga si cateva nemultumiri, mai importante sau nu.

  • Concursul organizat pe acest blog – inca in desfasurare: Imi pare rau sa vad oameni atat de ahtiati sa castige un obiect incat stau si se inscriu de pe acelasi ip (de vreo 9 ori!) sau se inscriu din nou dupa cateva zile (cu acelasi nume). Nu mai sunt multi oameni cinstiti pe lumea aceasta.
  • Proiectele oferite gratis: Stiind ca multi studenti au nevoie de un exemplu, de un model, atunci cand realizeaza un proiect m-am oferit sa le trimit proiectele mele. Tot pe blog cei de la FEAA pot gasi numeroase grile sau structuri de proiect, cu siguranta de ajutor. La acel articol cu proiecte am primit multe comentarii, multi imi cereau ajutorul. Bineinteles ca din aceia, putini s-au gandit sa citeasca articolul, sa vada ce proiecte le pot oferi, din ce domenii. Unii s-au trezit sa-mi ceara sa le trimit toate proiectele pe care le aveam! Probabil ca sa le vanda pe niste site-uri. Altii primeau proiectele de la mine dar nu se mai oboseau sa mai trimita un mersi. Avand in vedere toate acestea (asa patesti cand incerci sa faci fapte bune) am renuntat la a mai trimite proiecte. Am si scris mare, in titlu (ca oricum nu citesc ei articolul, ci doar titlul) ca nu mai este valabil. Insa ce credeti? Azi iar un comentariu, o cerere de proiect – macar daca in comentariu scria: Am vazut ca nu mai trimiti insa te rog mult sa ma ajuti…nu, nici macar nu a fost luat in seama acel titlu. Probabil o sa se prinda singura cand nu va primi nimic in mail.

Cam astea sunt pana acum. Din toate reiese un singur lucru: lipseste bunul simt…


May
2009

Despre specia: Babele – profesor universitar

categories: personal

Ma lupt aproape zilnic cu nesimtirea babelor din zona in care locuiesc. Sunt foarte multe si cele mai nesimtite sunt alea “profesoare universitare”. Acestea au impresia ca totul li se cuvine, ca sunt superioare celorlalti si ca regulile nu sunt si pentru ele.

Babele – profesoare universitare nu stau la rand la magazinul de cartier. Ele se baga cu nesimtire in fata ta si se uita si urat, ca sa-ti arate cine sunt ele. Daca nu au cum sa se aseze in fata ta, vor avea grija sa se impinga bine in tine si daca le intrebi ceva, nu o sa recunoasca. Se poarta cu superioritate inclusiv cu vanzatoarea, vorbind cu ea si aratandu-i cat de desteapta e ea.

Babele – profesoare universitare care au masina si conduc isi rezerva un loc in parcare doar pentru ele. Daca indraznesti sa parchezi acolo, te va bloca si nu va dori sa-si ia masina de acolo nici daca o rogi si-ti ceri scuze ca ai indraznit sa-i ocupi locul. Iti va tipa in fata ca ea e sau a fost profesoara universitara si ca i-a predat nu stiu cui politist si va avea ea grija de tine.

Cand discuti cu o astfel de baba, sa stii din start ca numai ea are dreptate. Parerea ta nu conteaza. Ea cu o asemenea experienta si o asemenea pregatire – ca profesoara universitara, stie tot.

Fata de o baba normala, acestea sunt foarte increzatoare in ele si nu le este rusine si frica de nimic. Asa ca feriti-va de babele din Copou:)


Apr
2009

Parcurile

categories: personal

M-am trezit azi de dimineata – din pacate – ca sa invat pentru testul la logistica (test dat la ora 7.30 seara, ca sa ai mintea cat mai limpede). Imi place in timp ce invat sa ma mai uit pe geam ca sa ma mai relaxez – am o priveliste frumoasa cu parcul Copou, copaci…in general mult verde.

Exact in fata geamului meu este si un parculet mic pentru copii, cu cateva leagane cat de cat renovate, care insa scartaie ingrozitor, cu tot felul de chestii rotitoare si alte distractii pentru cei mici. Acum ca este cald afara, parcul e mereu populat – am observat azi cum vin mamele sau bunicii cu copii. Nu stiam insa ca in afara de faptul ca e parc de joaca pentru copii, acesta este si toaleta publica.

In decursul a cateva ore am vazut intai cum un baiat de vreo 7 ani s-a uitat in jur, s-a asigurat ca nu e nimeni si si-a facut nevoile exact langa parc. Eh, nesupravegheat…nu stie ca greseste – ma gandeam eu. Apoi, dupa cateva ore, o mama isi ia fetita de vreo 3 ani si vine tot langa parc cu ea, ii da pantalonii jos si o pune sa faca…Dupa care o sterge si arunca frumos hartia pe jos.

Poate gresesc insa nu mi se pare normal. Daca ei vin in acest parc e clar ca stau pe aproape – nu e asa greu sa urci pana in casa. Sau macar nu arunca hartia igienica pe jos, langa parc…Umbla atatia copii pe acolo care apuca tot ce prind in cale, ca sa nu mai zic ca e pur si simplu scarbos.

Si se mai plang ca nu au parcuri, ca nu li se pun la dispozitie…dar pe cele care le au nu stiu sa le intretina. Da, ar fi trebuit sa fie niste toalete ecologice, dar nu sunt…Asta nu inseamna ca poti sa-ti faci nevoile chiar oriunde nu se gaseste o toaleta publica.

Shame on you!


Feb
2009

Fandoseli?

categories: personal

O comentatoare suparata mi-a reprosat ca sunt fandosita ca ma deranjeaza comportamentul unor clienti din supermarketuri.

Asa ca stau si ma intreb…am ajuns sa consideram bunul simt si gradul de civilizatie o fandoseala? Adica daca eu imi doresc ca un om sa se poarte corespunzator cu mine, sa nu ma impinga, sa nu se uite la codul pe care il tastez, sa nu imi sara in fata la coada, sa nu ma injure pe strada, etc inseamna ca sunt fandosita? Deci de exemplu austriecii (unii dintre cei mai civilizati oameni din Europa) sunt un popor de fandositi.

Sfatul domnisoarei probabil este sa ma obisnuiesc cu acest comportament, sa fiu de acord cu el, ba mai mult…sa fac si eu la fel. Da draga domnisoara! De acum iti promit ca in supermarketuri o sa ma imping in oameni si o sa ma uit insistent cand isi tasteaza codul (cine stie, poate ma aleg si eu cu ceva) si asa nu o sa mai fiu fandosita!

Mai era suparata ca am zis ca cei din familii intelectuale sau cu pregatire mai buna se comporta altfel. Pai asa si este. Nu trebuie sa fii neaparat dintr-o familie de intelectuali, dar daca te chinui tu si citesti niste carti iti garantez ca altfel te vei purta in societate. Nici nu trebuie sa ai bani de carti, te duci frumusel la biblioteca. Nu zic ca nu sunt si exceptii, sunt oameni simpli de la tara care se comporta mai bine ca multi oraseni.

Drept concluzie, ma scuzi ca sunt fandosita dar cred ca voi ramane asa. In continuare voi avea pretentia de la cei din jur sa se comporte civilizat. Deoarece daca eu le dau tot respectul cuvenit, astept si ei sa faca la fel.


Feb
2009

Despre bun simt

categories: personal

Ce faci cand cineva (nu foarte important) spune ceva care te deranjeaza? Nu neaparat tie, dar de fata cu tine.
Te pui la nivelul lui si te certi?
Sau stai cuminte in banca ta, aratandu-i ca ai fost crescut mai bine?
Voi alege sa nu ma pun cu prostul, mai ales ca nu trebuie sa-l mai suport decat 2 saptamani. Daca persoana respectiva n-are pic de bun simt la varsta de 30 de ani…ce ii mai poti cere?

Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar se vede o diferenta foarte mare intre o persoana crescuta intr-o familie de intelectuali, care a facut un liceu bun si o facultate buna si o persoana “de mahala”. Am remarcat de-a lungul timpului cum prietene din copilarie s-au schimbat teribil de mult si desi eram la fel atunci, acum ele se despuiesc pe hi5, se culca cu zeci de barbati, au un limbaj trivial si e posibil sa le vad in curand pe pitzipoanca.

Ah, si chestia asta se observa in special la femei. Sunt mai multe femei de genul asta, decat barbati.