Tag: bun simt

Politeţea şi bunul simţ…prea rar întâlnite

Am fost învăţată de mică să fiu politicoasă. Nu răspundeam urât, îi respectam pe cei mai în vârstă, nu spuneam lucruri nepotrivite. Am învăţat să respect casa şi lucrurile altuia, să nu spun chiar orice îmi trece în cap, să am grijă să nu rănesc pe alţii prin cuvinte sau comportament nepotrivit. Aşa sunt şi acum. Poate unora vi se va părea demodat, dar eu consider că trebuie să trăim cu toţii în linişte, să ne înţelegem unii cu alţii. Iar modul de a face asta este politeţea şi bunul simţ.

O problemă care apare atunci când tu eşti politicos, este că te aştepţi ca toţi să fie ca tine. Mare greşeală! În primul rând pentru că vei rămâne repede dezamăgit iar în al doilea rând pentru că vei fi catalogat ca răsfăţat, paranoic, fandosit, ţi se va spune că te crezi perfect, că eşti îngâmfat sau arogant, că te consideri prea bun şi ceri prea multe.

Citeste in continuare: Politeţea şi bunul simţ…prea rar întâlnite

Lucruri mai putin placute

Tot v-am povestit despre bucuriile pe care mi le aduce blogul. La toate acestea se adauga si cateva nemultumiri, mai importante sau nu.

  • Concursul organizat pe acest blog – inca in desfasurare: Imi pare rau sa vad oameni atat de ahtiati sa castige un obiect incat stau si se inscriu de pe acelasi ip (de vreo 9 ori!) sau se inscriu din nou dupa cateva zile (cu acelasi nume). Nu mai sunt multi oameni cinstiti pe lumea aceasta.
  • Proiectele oferite gratis: Stiind ca multi studenti au nevoie de un exemplu, de un model, atunci cand realizeaza un proiect m-am oferit sa le trimit proiectele mele. Tot pe blog cei de la FEAA pot gasi numeroase grile sau structuri de proiect, cu siguranta de ajutor. La acel articol cu proiecte am primit multe comentarii, multi imi cereau ajutorul. Bineinteles ca din aceia, putini s-au gandit sa citeasca articolul, sa vada ce proiecte le pot oferi, din ce domenii. Unii s-au trezit sa-mi ceara sa le trimit toate proiectele pe care le aveam! Probabil ca sa le vanda pe niste site-uri. Altii primeau proiectele de la mine dar nu se mai oboseau sa mai trimita un mersi. Avand in vedere toate acestea (asa patesti cand incerci sa faci fapte bune) am renuntat la a mai trimite proiecte. Am si scris mare, in titlu (ca oricum nu citesc ei articolul, ci doar titlul) ca nu mai este valabil. Insa ce credeti? Azi iar un comentariu, o cerere de proiect – macar daca in comentariu scria: Am vazut ca nu mai trimiti insa te rog mult sa ma ajuti…nu, nici macar nu a fost luat in seama acel titlu. Probabil o sa se prinda singura cand nu va primi nimic in mail.

Citeste in continuare: Lucruri mai putin placute

Despre specia: Babele – profesor universitar

Ma lupt aproape zilnic cu nesimtirea babelor din zona in care locuiesc. Sunt foarte multe si cele mai nesimtite sunt alea “profesoare universitare”. Acestea au impresia ca totul li se cuvine, ca sunt superioare celorlalti si ca regulile nu sunt si pentru ele.

Babele – profesoare universitare nu stau la rand la magazinul de cartier. Ele se baga cu nesimtire in fata ta si se uita si urat, ca sa-ti arate cine sunt ele. Daca nu au cum sa se aseze in fata ta, vor avea grija sa se impinga bine in tine si daca le intrebi ceva, nu o sa recunoasca. Se poarta cu superioritate inclusiv cu vanzatoarea, vorbind cu ea si aratandu-i cat de desteapta e ea.

Citeste in continuare: Despre specia: Babele – profesor universitar

Parcurile

M-am trezit azi de dimineata – din pacate – ca sa invat pentru testul la logistica (test dat la ora 7.30 seara, ca sa ai mintea cat mai limpede). Imi place in timp ce invat sa ma mai uit pe geam ca sa ma mai relaxez – am o priveliste frumoasa cu parcul Copou, copaci…in general mult verde.

Exact in fata geamului meu este si un parculet mic pentru copii, cu cateva leagane cat de cat renovate, care insa scartaie ingrozitor, cu tot felul de chestii rotitoare si alte distractii pentru cei mici. Acum ca este cald afara, parcul e mereu populat – am observat azi cum vin mamele sau bunicii cu copii. Nu stiam insa ca in afara de faptul ca e parc de joaca pentru copii, acesta este si toaleta publica.

Citeste in continuare: Parcurile

Fandoseli?

O comentatoare suparata mi-a reprosat ca sunt fandosita ca ma deranjeaza comportamentul unor clienti din supermarketuri.

Asa ca stau si ma intreb…am ajuns sa consideram bunul simt si gradul de civilizatie o fandoseala? Adica daca eu imi doresc ca un om sa se poarte corespunzator cu mine, sa nu ma impinga, sa nu se uite la codul pe care il tastez, sa nu imi sara in fata la coada, sa nu ma injure pe strada, etc inseamna ca sunt fandosita? Deci de exemplu austriecii (unii dintre cei mai civilizati oameni din Europa) sunt un popor de fandositi.

Citeste in continuare: Fandoseli?

Despre bun simt

Ce faci cand cineva (nu foarte important) spune ceva care te deranjeaza? Nu neaparat tie, dar de fata cu tine.
Te pui la nivelul lui si te certi?
Sau stai cuminte in banca ta, aratandu-i ca ai fost crescut mai bine?
Voi alege sa nu ma pun cu prostul, mai ales ca nu trebuie sa-l mai suport decat 2 saptamani. Daca persoana respectiva n-are pic de bun simt la varsta de 30 de ani…ce ii mai poti cere?

Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar se vede o diferenta foarte mare intre o persoana crescuta intr-o familie de intelectuali, care a facut un liceu bun si o facultate buna si o persoana “de mahala”. Am remarcat de-a lungul timpului cum prietene din copilarie s-au schimbat teribil de mult si desi eram la fel atunci, acum ele se despuiesc pe hi5, se culca cu zeci de barbati, au un limbaj trivial si e posibil sa le vad in curand pe pitzipoanca.

Citeste in continuare: Despre bun simt