Tag: fragmente carti

Fragmente – Lebedele sălbatice

“…în 1965, ni s-a cerut să ieșim să smulgem iarba de pe peluze. Mao dăduse ordin că iarba, florile și animalele de casă – fiind niște plăceri burgheze – trebuiau eliminate.”

“Cât de norocoasă, cât de incredibil de norocoasă sunt să trăiesc în măreața era a lui Mao Tze Dong!” îmi tot spuneam. “Cum pot trăi copiii din lumea capitalistă fără să fie lângă Președintele Mao și fără speranța de a-l vedea cândva în persoană?”

“Relaxarea devenise un concept perimat: cărți, tablouri, instrumente muzicale, sporturi, jocul de cărți, șahul, ceainăriile, barurile – toate dispăruseră. Parcurile erau pustii, terenuri vandalizate din care dispăruseră florile și iarba, iar păsările și peștii din havuzuri fuseseră uciși. Filmele, piesele de teatru, concertele, toate fuseseră interzise.”

“O altă dovadă a terorii care domnea în țară era și faptul că nimeni nu mai îndrăznea să ardă sau să arunce ziarele după ce erau citite. Fiecare primă pagină purta portretul lui Mao și la fiecare două rânduri, erau citate din învățăturile lui Mao. Ziarele trebuiau păstrate cu sfintentie, căci dacă te vedea cineva că le arunci te păștea dezastrul. Dar și păstrarea lor punea probleme pentru că șoarecii puteau roade portretul lui Mao, sau ziarul putea putrezi și oricare din aceste situații era interpretată drept crimă împotriva lui Mao.”

“fiecare cuvânt rostit de Președintele Mao este un adevăr universal abolut și fiecare cuvânt valorează cât zeci de mii de cuvinte”

Lebedele sălbatice – Jung Chang

Citeste in continuare: Fragmente – Lebedele sălbatice

Omul care își confunda soția cu o pălărie – Oliver Sacks

Un profesor de muzică își confundă (la propriu) soția cu o pălărie. Un bărbat nu-și recunoaște propriul picior. O femeie nu mai știe ce înseamnă stânga. Persoane considerate retardate mintal dovedesc capacități ieșite din comun. Toate aceste bizarerii sunt cazuri neurologice reale, cu care s-a confruntat doctorul Oliver Sacks. 24 de asemenea povestiri alcătuiesc o imagine asupra minții omenești a€“ am fi tentați să spunem: asupra patologicului, dacă am putea trasa o frontieră netă între normalitate și patologie. Cu veritabil talent literar (e scriitor în toată puterea cuvântului), Oliver Sacks nu se aventurează să tragă concluzii și să eticheteze, ci prezintă un tulburător spectacol al minții.

Cum să nu te atragă o asemenea carte? Eu sunt pasionată de acest domeniu, de patologic în general, așa că n-am stat pe gânduri, am scos 32 lei și am cumpărat cartea dintr-o librărie Humanitas. Ulterior am aflat că și mama avea această carte, ediție mai veche – a fost publicată în 1985, și am găsit-o și în întregime pe scribd (click aici, dacă sunteți interesați) dar nu-mi pare rău că am cumpărat-o. Are farmecul ei o carte nou nouță.

În această carte ne sunt prezentate cazuri și sindroame corespunzătoare ale emisferei drepte. Autorul ne spune că întreaga istorie a neurologiei și a neuropsihologiei poate fi privită ca o istorie a investigării emisferei strângi, pentru că sunt mai ușor de demonstrat, față de cele ale emisferei drepte. Și poate pentru că s-a presupus că emisfera dreaptă este mai primitivă, cea stângă fiind sofisticată, specializată și reprezentând o excrescență foarte recentă a creierului omului. Însă “emisfera dreaptă este cea care controlează capacitățile cruciale de recunoaștere a realității, pe care orice ființă vie trebuie să le posede pentru a supraviețui.”

“Emisfera stângă, asemenea unui calculator atașat creierului de bază al ființei, este proiectată pentru programe și scheme de lucru, iar neurologia clasică era preocupată mai mult de scheme decât de realitate, astfel încât atunci când, în cele din urmă, au apărut unele sindroame ale emisferei drepte, ele au fost catalogate drept bizare.” 

Poate de aceea autorul și-a propus să realizeze această carte, unde amintește și de Anton, Potzl, Luria, care au încercat să exploreze în trecut emisfera dreaptă. Mai mult, el a fost interesat în mod special de tulburările neurologice care afectează sinele. Cele 24 de povești sunt impresionante și ridică multe întrebări. Nu se oferă indicații de tratament (doar administrarea de L-Dopa), pentru că nu s-a putut face mare lucru pentru pacienți, însă numai faptul că citești despre așa ceva, despre faptul că asemenea afecțiuni/deficiențe pot apărea, te poate face să realizezi cât de prețioasă este viața, cum azi poți fi bine și mâine poți să fii atât de rău încât nici măcar să nu mai știi de tine.

Vă imaginați cum ar fi ca mâine să vă treziți și să nu știți dacă sunteți fericiți sau nu, dacă vă doriți ceva sau nu, să nu vă amintiți nimic, să nu vă puteți descurca singuri? Și vă puteți imagina să pățiți așa ceva fără nici o avertizare, fără nici un simptom? Este crud, este nedrept, este incredibil că se poate întâmpla așa ceva. Cum poți să trăiești, să fii fizic sănătos, dar să nu mai știi de tine?

Câteva fragmente din carte care mie mi s-au părut deosebite:

Citeste in continuare: Omul care își confunda soția cu o pălărie – Oliver Sacks

Fragment – Dewey

Nu există nimic pe acest pământ al lui Dumnezeu căruia cineva să nu-i găsească nod în papură, inclusiv lui Dumnezeu și pământului.

Dewey – Vicki Myron

Sunt conștientă de acest lucru, cu toate acestea tot mă calcă pe nervi faptul că nu putem găsi un lucru asupra căruia să fim cu toții de acord. Știu că suntem diferiți, însă când văd că până și lucrurilor bune li se găsește nod în papură, când văd că până și cei mai buni oameni sunt blamați de unii, când văd că oricât bine ai face, tot nu vei mulțumi pe toată lumea…sunt (cel puțin) dezamăgită.

Citeste in continuare: Fragment – Dewey

Fragment – Moștenirea

Mie, în schimb, la fel ca mai tuturor fetițelor, îmi era tot atât de ușor să râd cum îmi era să respir. Mă gândeam atunci, după cum îmi amintesc, că râsul trebuia să fie un lucru care se consumă odată cu vârsta, ca un ghem de panglici colorate, înmănuncheate înăuntrul tău, în privința cărora nu mai puteai face nimic odată ce desfășurarea lor s-a încheiat.

Moștenirea – Katherine Webb

Citeste in continuare: Fragment – Moștenirea

Oscar si Tanti Roz – Eric-Emmanuel Schmitt

Am aflat despre Oscar si Tanti Roz de la Grapefruits. Spre rusinea mea nu mai auzisem pana acum nimic de aceasta carte sau de autor, si-mi pare rau pentru ca scrie tare frumos si iti deschide sufletul pentru compasiune, iubire si intelegere. De-abia astept sa citesc si alte carti din serie, precum Domnul Ibrahim si florile din Coran, Milarepa, Viata mea cu Mozart.

Probabil va intrebati cine este Oscar si mai ales cine e Tanti Roz. Eu initial m-am gandit la niste animalute sau la personaje de basm, asa ca am fost putin surprinsa sa aflu ca Oscar este un baietel de 10 ani care lupta cu cancerul iar Tanti Roz este una din asistentele din spital.

Citeste in continuare: Oscar si Tanti Roz – Eric-Emmanuel Schmitt

Sonata Kreutzer – Lev Tolstoi

La ultima intalnire a Clubului de Carte, Anca ne-a recomandat nuvela Sonata Kreutzer de Lev Tolstoi, iar dupa cateva saptamani, cand am fost in vizita la ea, mi-a si imprumutat-o. Am fost tare curioasa sa o citesc, nu stiam absolut nimic despre subiectul ei, insa ultima experienta avuta cu Anna Karenina, care mi-a placut teribil, m-a indemnat sa citesc aceasta nuvela cat de curand.

Am citit Sonata Kreutzer in formatul colectiei Biblioteca pentru toti si astfel am avut ocazia de a citi si despre viata lui Lev Tolstoi. Pentru cei care nu stiti, fiecare carte din aceasta colectie are la inceput un tabel cronologic in care ni se prezinta cele mai importante momente din viata scriitorului cartii.

Citeste in continuare: Sonata Kreutzer – Lev Tolstoi

Fragment – La rascruce de vanturi

Ratiunea mea de a trai este el. Daca totul ar disparea si doar el ar ramane, as continua sa exist; si daca tot restul ar ramane, dar el ar pieri, universul ar deveni strain pentru mine si eu n-as mai face parte din el. Dragostea mea pentru Linton este ca frunzisul padurii; timpul o va schimba, o stiu prea bine, asa cum schimba iarna copacii. Dragostea mea pentru Heathcliff seamana cu stancile eterne din strafunduri; nu este un prilej de incantare, dar este o necesitate. Nelly, eu sunt Heathcliff! El este mereu, mereu, in mintea mea: nu ca o placere, asa cum nici eu nu sunt intotdeauna o placere pentru mine insami, dar ca propria mea fiinta. Asa ca nu mai vorbi despre despartirea noastra: nu e cu putinta.

La rascruce de vanturi – Emily Bronte

Citeste in continuare: Fragment – La rascruce de vanturi

Albastru pur – Tracy Chevalier

“Albastru pur” a fost o lectura chinuita. Din lipsa de timp am ajuns sa citesc aceasta carte in pauzele de 5 minute de la facultate, cate 10 minute in pat sau in timp ce asteptam sa intru la o intalnire. Asa incat a durat foarte mult sa o termin si nici nu cred ca am savurat-o pe deplin.

Poate din acest motiv “Doamna si licornul”, de aceeasi autoare, ramane preferata mea. O carte citita la munte, la inceput de vara, nu se compara cu o carte citita pe fuga, fara chef sau rabdare.

“Albastru pur” prezinta povestea a doua femei, Isabelle si Ella, nascute la distanta de cateva secole, dar care fac parte din aceeasi familie. Ella descopera acest fapt atunci cand se muta in Franta, unde intentiona sa-si intemeieze o familie. Incepe sa aiba vise stranii, lucru ce o determina sa cerceteze si sa afle mai multe informatii despre stramosii sai.

In paralel cu prezentarea cautarilor Ellei, autoarea ne prezinta si viata Isabellei. I se spunea “La Rousse” (roscata) si era privita cu ochi rai de catre mica comunitate din sat datorita legaturii ei cu Fecioara Maria (este banuita si de vrajitorie). Se casatoreste cu Etienne, din familia Tournier, cea mai influenta din sat, si ajunge sa aiba trei copii. Citeste in continuare: Albastru pur – Tracy Chevalier