Verisoara mea Rachel – Daphne du Maurier

Sunt carti care au capacitatea de a-mi schimba starea de spirit, au puterea de a ma face sa traiesc pentru cateva clipe sau chiar ore emotiile personajelor. “Verisoara mea Rachel” este o astfel de carte. Cand m-am apropiat de final si am inceput sa ghicesc ce va urma, am intrat intr-o stare chiar ciudata, am devenit tacuta, melancolica, chiar trista, de parca acele evenimente mi s-ar fi petrecut mie, si nu personajului principal, Philip. Astfel de carti raman mereu in sufletul meu, ca un prieten bun caruia i-am destainuit din gandurile mele cele mai ascunse. Chiar si peste zile intregi ma voi gandi la aceasta carte, voi regreta ca am terminat-o, ca nu mai am file de citit. Dar sper ca pana atunci sa-mi gasesc un alt prieten bun, o alta carte la fel de buna.

Am citit “Verisoara mea Rachel” intr-o editie mai veche, gasita in biblioteca mamei mele. Am ajuns sa apreciez cartile vechi, mirosul lor specific si amintirile ce le pastreaza. Cel mai probabil si mama sau tatal meu au citit aceasta carte, asa cum am citit-o si eu. Au rasfoit-o, le-a placut sau nu, au pastrat-o intr-o stare impecabila pentru ca si copiii lor sa o citeasca cu drag.

Un alt motiv pentru care apreciez editiile vechi este acela ca invata un limbaj corect, fara greselile ce apar in cartile ieftine, daruite cadou la ziare. Nu stiu daca ati remarcat si voi, dar in aceste carti se gasesc chiar si zeci de greseli intr-un singur volum. Cartile ar trebui, printre altele, sa ne invete sa scriem corect, dar cum putem face asta daca ele contin o multime de erori? Apreciez acum si mai mult faptul ca parintii mei au pastrat o biblioteca, carti de calitate, in stare buna, care au fost verificate in mod corespunzator.

Dar sa trec si la prezentarea cartii, prea m-am lasat purtata de ganduri. “Verisoara mea Rachel” este o lectura captivanta, deloc plictisitoare, care trezeste emotie si suspans. Aflam inca de la inceput de legatura speciala dintre Philip si varul sau, Ambrose. Acesta din urma l-a crescut dupa ce i-au murit parintii si l-a facut mostenitorul sau (al unei averi deloc neglijabile). Ambrose suferea de reumatism si iarna trebuia sa mearga in tari mai calde, pentru a nu isi inrautati problemele de sanatate. Intr-una din aceste calatorii, a cunoscut-o pe verisoara lor Rachel, de care s-a indragostit si cu care s-a casatorit. Philip afla de toate aceste lucruri din scrisorile lui Ambrose, trimise din Italia. Cei doi soti urmau sa revina in Anglia, insa diverse probleme nu le-au permis acest lucru iar Ambrose a inceput sa se simta mai rau, i-a trimis si cateva scrisori mai ciudate lui Philip, in care ii marturisea ca ii este frica ca Rachel ar vrea sa-l otraveasca. Insa pana cand Philip a reusit sa ajunga in Italia, Ambrose murise de 3 saptamani iar Rachel disparuse. A aflat ca motivul mortii era o tumora pe creier, boala de care suferise si tatal lui Ambrose, dupa care s-a intors indurerat acasa. I se face cunoscuta decizia lui Ambrose de a-i darui intreaga avere, Rachel insa nu primea nimic, nici macar o donatie, lucru ciudat pentru un cuplu. Philip este convins ca Rachel l-a ucis pe Ambrose pentru averea sa, insa atunci cand aceasta vine in Anglia, incepe sa-si schimbe parerea.

Se intampla multe alte lucruri intre timp, nu are rost sa vi le povestesc chiar pe toate, v-as strica din placerea acestei carti. E o poveste de dragoste, cu un final surprinzator.

Va invit sa o cititi, este o carte cu adevarat deosebita. Imi place cum scrie Daphne du Maurier, cum poate sa interpreteze caracterele oamenilor, gandurile si actiunile lor. Imi propun sa citesc cat de curand si “Rebecca”, un alt roman de succes de-al ei (daca vreun membru al Clubului de Carte detine aceasta carte si mi-o poate imprumuta, il rog sa lase un comentariu sau sa ma contacteze – multumesc 😛 ).

Disponibila aici la 35% reducere, acum fiind 16 lei. Poate o prindeti chiar si mai ieftin, periodic sunt reduceri intre 30-50%.