Nu sunt obișnuită să mă las pe mâna altora. Sunt acel gen de om independent, căruia îi place să facă totul singură. Nu-mi place să cer ajutor, nu-mi place să trimit pe altcineva să facă ceea ce am eu de făcut. Nu e neapărat ceva bun, asta arată și cât de încăpățânată și mândră sunt, uneori chiar e o calitate să fii în stare să ceri ajutorul cuiva.
Eu însă insist să arăt că sunt capabilă să mă descurc singură. Chiar și atunci când e vorba de cărat baxuri cu sticle de vin, deși aș putea ruga pe cineva să mă ajute, sau atunci când trebuie să iau ceva aflat pe un raft aflat la înălțime. Măcar nu mă bag acolo unde știu că nu mă pricep, cum ar fi la reparat mașina, calculatorul, sau diverse alte electronice. Altfel ar fi chiar dezastruos.
Însă, indiferent de felul meu de a fi, trebuie să recunosc că atunci când prietenul meu a insistat să-mi prepare și să-mi servească micul dejun, m-am simțit tare bine. M-am simțit apreciată, m-am simțit iubită, deși pe alocuri se arăta un pic de vinovăție că nu mi l-am preparat singură (what’s wrong with me?). De obicei nu mănânc nimic dimineața, dar acest mic dejun a mers tare bine la stomac. Și uite așa vezi ce mult contează chiar și aceste gesturi mici într-o relație sau pentru fericirea dintr-o zi.
21 Comments on Mic dejun cu dragoste
Leave a Reply to Andreea Cancel reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
cate asemenea tie or mai fi cernute peste ale lumii spatii?
bravo! 🙂
Si eu sunt exact ca tine:D :))
Noi ne rasfatam trezindu’ne unul pe celalalt cu cafeaua facuta, respectiv cappuccino :D.
Foarte frumos! 🙂 Si eu ii mai fac lui cafeaua. Eu nu beau, asa ca n-am nevoie. 😛
va invidiez :d, deocamdata
cred ca toate femeile din zilele noastre sunt de genul asta, independente sau doritoare de independenta. Nici mie nu-mi place sa cer ajutor, prefer sa ma chinui putin si sa rezolv totul prin eforturi proprii.
Cat despre micul dejun eu cand il vad pe sotul meu cum se chinuie sa pregateasca ceva ma simt mai mult rau decat bine vazand la ce cazne am pus bietul om pentru placerea mea. Asa ca ma duc binisor si ma ofer sa il ajut ca sa terminam mai repede cica (mi-e mila de el ca nu gaseste ustensilele prin bucatarie :))
Eh, eu am cunoscut o multime de femei (dar si barbati) care au o adevarata placere de a ruga pe altu sa le ajute. Gen: adu-mi si mie un pahar cu apa, adu-mi si mie cartea aia, s.a. Asta doar pentru ca le e lene sa-si miste fundul pana acolo. Si fac asta mereu. Eu niciodata n-am rugat pe cineva sa-mi aduca ceva, daca puteam sa o fac. Daca sunt bolnava, racita bocna, da, il rog frumos pe prietenul meu sa-mi aduca apa sau ceai. Dar altfel ma duc singura.
Prietenul meu se pricepe destul de bine in bucatarie, cred ca gateste mai mult ca mine. 🙂
Daca tot veni vorba de micul dejun, pentru inspiratie arunca un ochi aici ( http://simplybreakfast.blogspot.com/ ) sau aici ( http://micdejundebucuresti.blogspot.com/ ).
Pupici zgribuliti !
Mersi ptr site-uri! De al doilea stiam, da nu il mai vizitasem de mult.
Sa cari pana si baxuri cu vin…hm, se pare ca esti mult mai ambitioasa, hotarata, curajoasa si independenta decat mine, incep sa-mi schimb parerea despre abilitatile personale.
Tare dragut gestul lui, eu cred ca l-a facut in semn de dragoste, pretuire si atasament fata de tine. 🙂
E de apreciat ca mai au si barbatii astfel de impulsuri. 😀
Pai da, am carat si baxuri cu sticle de vin, si cu pahare (da alea sunt mai usoare) 🙂 Vin clienti care cumpara foarte multe sticle si am vrut sa-l ajut, fara sa-l chem pe colegul din biroul alaturat. Adica ce, eu nu pot? 🙂
Da, m-am bucurat cand a insistat. Adica el stie ca eu mereu fac singura tot, dar a vrut sa faca ceva ptr mine. Da, e de apreciat. Si cred ca noi femeile avem nevoie de astfel de gesturi, fie ca o aratam sau nu, fie ca o stim sau nu.
esti strong, devoted and respected! felicitari! 🙂
Multumesc. 😉
Asa sunt si eu dimineata. Nu mananc nimic sau prefer ceva foarte light, ca sa zic asa, o banana, un iaurt, 2-3 biscuiti. Noi nu mancam niciodata la micul dejun mai mult de atat. Stiu ca nu e sanatos, dar mnoh, in primele ore ale diminetii chiar nu simt senzatia de foame
Nici eu nu simt foamea…la servici dimineata beau mereu un ceai si pe la 10,11 iau o mica gustare (dar nu intotdeauna, ci doar atunci cand imi amintesc sa-mi iau de acasa ceva). Oricum mananc la 12 de la cantina de langa birou.
Tuturor ne place sa fim rasfatati din cand in cand 🙂
Dimineata imi beau doar cafeaua, apoi cand incep sa lucrez mananc ceva
In weekend poate mai mananc ceva dimineata, cand imi face el 😛 , dar nici eu nu mananc in timpul saptamanii. Adica iau o gustare pe la 10, la servici.
Ce-mi place ca Mihaela mai spune si “SERVICI”
Ca deja de cateva luni am momente cand dau ochii peste cap cand aud “JOB”. Asta ca sa nu mai zic si altceva de SHOPP(PPPP)ING!
Ne-am englezit domne.. E mai ‘funky’ in english. (Nu zic ca eu n-o folosesc, bag si eu fraze chiar juma romana, juma engleza :)) DAR asta e pentru exercitiu (sa ma obisnuiesc SAU sa nu uit chestii/formulari).. nu doar de dragul de a tooooooooot spune. Iar sa tot zic job si shopping nu prea ma ajuta sa le am cu engleza)
Avea dreptate Puya:
“Acum nu te mai duci la munca, te duci la job”
“Vorbim engleza de cand ne nastem bai” :))
:)) Da, stiu cum e, si pe mine ma enerveaza. Ma enerveaza mai mult si toate denumirile de meserii. Nu mai sunt secretare, sunt assistant manager; nu mai e vanzator, e shopping consultant sau ceva de genu. Chiar aici pe blog s-a enervat una ca de ce am zis vanzator si n-am zis “consultant de vanzari”. De parca e jignitor termenul “vanzator”.
Exact ce spuneam.. Ne-am englezit :))
Tare aia cu assistant manager :))
La cum te stiu nu ma mira faptul ca vrei sa le faci toate singurica, poate de aceea ti se pare si nitel ciudat cand primesti ceva si nu faci tu…
Cat despre Felix, e rac! Racii nu fac gesturi de acest gen des dar si cand o fac….. 🙂
Da, sa stii. Nu obisnuiesc sa cer ajutorul iar atunci cand primesc ceva, fara sa cer…ma simt ciudat. 😛