Am descoperit din întâmplare această carte (da, tot la bibliotecă, cred că vă plictisesc de acum cu noua mea pasiune) și am vrut neapărat să vi-o prezint aici, pentru că nu am auzit nicăieri de ea, nu am văzut-o prezentată pe nicăieri, și e chiar păcat. E o carte tare interesantă, despre o persoană de care am auzit cu toții – Madame Tussaud. Nu am fost (încă) la vreun muzeu de ceară Madame Tussauds, dar sper să am ocazia.

Povestea ciudată, pe alocuri macabră, dar absolut memorabilă a unei orfane ambițioase, care devine doamna figurilor de ceară din Parisul revoluționar. În 1761, o fată minusculă, cu aspect ciudat, se naște într-un sat din Elveția. După moartea părinților ei, Marie devine ucenica unui sculptor excentric în ceară, care o inițiază în tainele modelajului. Apoi, ajunsă pe străzile pline de pericole ale Parisului, întâlnește o văduvă aspră și pe fiul acesteia. Împreună, ei transformă o casă abandonată într-o sală de expoziții pentru mulaje reprezentând capete de ceară, iar spectacolul devine o atracție locală. Pe măsură ce vestea talentului ei se răspândește, Marie este chemată la Versailles. Dar, în afara zidurilor palatului, Parisul se transformă: mașina revoluționara cere nenumărate capete, iar la muzeul de ceară capetele sunt… după pofta inimii.

Înainte de această carte nu știam absolut nimic despre Madame Tussaud. Nici nu m-a interesat, nu m-am întrebat niciodată de ce acele muzee de ceară celebre poartă acest nume. După cum este prezentat și în descrierea cărții, Marie s-a născut în 1761 într-un sat din Elveția. Tatăl ei era soldat și după ce-a fost rănit grav, a fost lăsat să se întoarcă acasă, unde a și murit. Marie, împreună cu mama ei, au găsit un serviciu în casa doctorului Curtius. Acolo însă au găsit un om ciudat, dar blând, care se ocupa cu sculptatul în ceară al părților corpului, care foloseau la spitalul din zonă. Mama Mariei a fost prea îngrozită de ce vedea așa încât s-a sinucis. Marie a rămas alături de Curtius, a învățat de la el să sculpteze în ceară, să deseneze. Au fost nevoiți să se mute la Paris când Curtius a refuzat să mai sculpteze părți ale corpului pentru spital, el dorind să sculpteze capete de om. La Paris au fost cazați în casa unei văduve, care și-a dat seama de oportunitate și l-a ajutat pe Curtius să-și crească afacerea. Cu Marie văduva se purta foarte urât, refuză să o plătească pentru munca ei. Marie s-a îndrăgostit de fiul văduvei, Edmond. Marie ajunge ulterior să lucreze la palatul Versailles, pentru prințesa Elisabeth, sora mai mică e regelui. Dar are loc revoluția și Marie ajunge înapoi de unde a plecat iar cele mai grele clipe de acum încolo vor fi. După tot ce se întâmplă, Marie se va căsători cu un domn Tussaud, sărac și inutil, cu care va face 2 băieți, care-i vor deveni ucenici. Și va avea ideea de a se muta în Londra, unde…devine celebră. 

Cartea este extrem de interesantă, mai ales prin relatările despre Parisul anilor 1780-1790. Mi s-au părut niște timpuri atât de gri, de murdare, de periculoase. Am realizat și mai mult că suntem norocoși că trăim acum, ce viață bună ducem, cât de bine este. Nu realizăm, nu conștientizăm pe deplin de unde am pornit și unde am ajuns. Avem tot confortul, tot ce ne dorim.

Tot din carte mi s-a părut șocant, mai mult decât orice altceva (și sunt prezentate tot felul de lucruri neplăcute) faptul că la Versailles mulți slujitori dormeau în dulapuri, pentru a fi aproape de stăpânii lor. În dulapurile de pe holuri. Acel dulap era camera lor, iar când aveau nevoie să meargă la baie, aveau un vas pe hol.

Cartea este disponibilă la un preț foarte bun pe elefant și o găsiți bineînțeles si în bibliotecile din țară.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.