De când mă știu, am urâtul obicei de a-mi roade unghiile. Cel mai probabil o fac când sunt stresată, îmi amintesc și acum tezele la informatică, unde nu știam să fac nimic și stăteam o oră întreagă și-mi rodeam unghiile până la sânge. Rosul unghiilor are și un nume – onicofagie, știați?
Citeste in continuare: Stop rosul unghiilorA venit vara și odată cu ea și aniversările căsătoriilor celor din jurul meu. Una din prietenele mele a serbat 10 ani de căsătorie. Altă prietenă dragă a serbat un an de căsătorie. Sora mea a serbat și ea 7 ani. Așa e când trec anii, nu mai sărbătorești nunțile, ci aniversările. 🙂
Citeste in continuare: Aniversezi o căsătorie? Idei de cadouriMult timp am fost adepta manichiurii cu gel, mai ales când eram mai tânără și-mi plăceau modelele cu multe înflorituri, eventual pe fiecare unghie. Dar gusturile se mai schimbă și în ultima perioadă alegeam culori nude, fără alte decorațiuni, totul cât mai simplu și mai asemănător unei manichiuri clasice.
Citeste in continuare: De ce am revenit la manichiura clasicăDacă ar trebui să răspund foarte repede când cineva mă întreabă ce vârstă am, aș răspunde cu siguranță 20 sau ceva pe aproape. Aproape că nu-mi vine să cred că nu mai sunt un copil, că sunt responsabilă pe viața mea și că trebuie să mă descurc singură.
Citeste in continuare: Când înveți să te descurci și singurParcă ieri aveam 19 ani și mă mutam cu prietenul meu. Prin câte am mai trecut de atunci, câte lecții am mai învățat…Și acum viața ne găsește la 31 de ani, căsătoriți de aproape 3 și cu un bebeluș simpatic de 1 an.
Sunt multe zile importante pentru noi. Chiar și cele care ar fi trebuit să fie importante și până la urmă nu au mai fost nimic, le păstrez în sufletul meu. Le serbez și pe alea. Ziua în care am devenit prieteni. Ziua în care ne-am mutat împreună. Ziua în care ne-am logodit. Ziua în care trebuia să ne căsătorim. Ziua în care ne-am căsătorit până la urmă, civil. Ziua în care ne-am căsătorit religios. Ziua în care s-a născut Ilinca. Pe care să o sărbătorești, că sunt atât de multe și atât de frumoase?
Atât de mult mi-am dorit să vină sezonul cald încât acum mi-e cam jenă că trebuie să încep să mă plâng. Dar n-o să exagerez pentru că mi-a rămas întipărită în minte ninsoarea de pe 21 aprilie. Sau faptul că am putut purta sandale de-abia începând cu această lună.
Se anunţă o vară cu temperaturi maxime, aşa cum am fost obişnuiţi în ultimii ani. Aproape în fiecare săptămână suntem anunţaţi de vreun cod galben sau portocaliu de caniculă. Pentru mine este încă suportabil. Am noroc că la serviciu birourile sunt într-o cameră răcoroasă, de aproape că n-ai nevoie să dai deloc drumul la aer condiţionat. Iar acasă încerc să stau cât mai mult afară, la umbră, într-un loc în care mai adie şi vântul.
Cred ca cele mai aşteptate obiecte vestimentare odată cu venirea verii sunt costumul de baie şi rochia de ocazie, necesară pentru banchete sau nunţi. Aceste achiziţii vin împreună cu mult entuziasm pentru că îţi amintesc de vacanţă, de petreceri, de reîntâlnirea cu prieteni sau persoane dragi.
Dar acest entuziasm începe să scadă când începi să cauţi să cumperi aşa ceva. În magazine găseşti fix aceleaşi lucruri, care arată la fel, an de an, nimic deosebit, nimic care să iasă în evidenţă şi nimic care să merite să dai nişte bani.
În ultimii ani am avut ocazia să particip şi în anumite cazuri, să fac parte din echipa de organizare pentru diverse evenimente şi petreceri business. Nu au fost evenimente de amploare, majoritatea au avut loc în Iaşi, un oraş relativ mic.
Ce tip de evenimente au fost? Am participat la un eveniment de premiere a celor mai bune firme ieşene, organizat de Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi, am fost la conferinţe, la teambuildinguri sau târguri. Cele mai plăcute au fost evenimentele interne, pentru angajaţi, cele mai stresante au fost evenimentele adresate partenerilor de afaceri. Unele au durat câteva ore, altele câteva zile. Toate au fost obositoare şi nu chiar plăcute pentru mine, care preferă mediile mai informale.
Citeste in continuare: Ajutor specializat pentru organizarea de evenimente business?
De câţiva ani mi-am creat un adevărat ritual, de care am nevoie în fiecare dimineaţă, altfel parcă nu-mi încep bine ziua. Îmi place să-mi fac o cafea bună, să mă aşez în faţa calculatorului şi să citesc ziarele sau să mă uit peste mailuri.
Dacă vă vine să credeţi (de fapt cred că am mai scris pe aici), obişnuiam să mă “răsfăţ” dimineaţa cu cafele 3 în 1. Între timp mi-au venit minţile la cap şi am renunţat la aşa ceva şi încerc să cumpăr cafea cât mai bună. Inclusiv la serviciu primim cafea de calitate. Fiind însă mulţi, e mai dificil să ne mulţumeşti pe toţi, majoritatea beau cafele tari, mie în schimb îmi plac cafelele cu mult lapte, mai slabe, şi mai sunt şi fani de cappuccino.
Mereu mi-au plăcut acele fotografii de la nunţi în care apare mireasa şi vreo 6-8 domnişoare de onoare, îmbrăcate cu rochiţe de aceeaşi culoare şi model. Estetic se vede foarte bine. Cu toate acestea…
“I don’t understand how some women have 20 plus bridesmaids. I don’t even like that many people.” Am citit chestia asta undeva şi mă gândeam că în ceea ce mă priveşte chiar şi un număr de 3-4 domnişoare de onoare, cu vârsta peste 18 ani, mi se pare mult. La cei 29 de ani ai mei constat că am numai prietene măritate (cu o singură excepţie). Care, conform tradiţiilor, nu pot fi domnişoare de onoare. În acest caz ce faci? Alegi ca domnişoare de onoare rude îndepărtate sau persoane pe care aproape că nu le cunoşti?