Cand m-a rugat Felix sa ne uitam la acest film am fost destul de reticenta. Nu prea aveam chef de un film de actiune, as fi preferat sa ne uitam la un episod din Chuck. Am cedat insa si nu mi-a parut deloc rau. Taken este un film destul de bun, e antrenant, interesant, cu o distributie excelenta.
Inainte imi placeau la nebunie comediile romantice. Acum nu le mai urmaresc cu la fel de multa placere…nu stiu daca e din cauza ca mi-am mai schimbat preferintele sau deoarece scenariile acestor filme sunt din ce in ce mai previzibile si mai lipsite de creativitate.
In acest film ni se pune tuturor o intrebare. Daca un om pune 3 bombe in orase din tara ta si ameninta sa le explodeze in 3 zile, pana unde ai merge pentru a-l opri? Este in fata ta si nu vrea sa marturiseasca insa iti ofera o dovada ca bombele chiar exista. Esti in pericol sa-ti pierzi viata, sa vezi sute sau mii de oameni murind. Incepi sa te gandesti ca viata unui singur om nu este la fel de importanta ca viata altor cateva mii.
Si incepi sa-l torturezi. Il curentezi, ii tai degetele, il uzi, il faci sa treaca prin cele mai groaznice momente. Si el tot nu zice nimic.
Acest scenariu de groaza are ca personaje principale pe cunoscutul Samuel L.Jackson, care joaca rolul lui Henry Humphries, cel care tortureaza si pe Carrie Anne Moss, care este personajul cu constiinta, un agent FBI ce vrea sa-i salveze viata teroristului, nefiind de acord cu tortura.
Insa cele 2 personaje ajung la un acord atunci cand se apropie momentul exploziei si vor face lucruri pe care nu credeau ca le vor accepta vreodata. Lucruri de neimaginat.
Pentru cei care nu vor sa afle ce se intampla la final, ii rog sa nu citeasca in continuare.
Am gasit de curand un blog interesant cu foarte multe recomandari de filme. Pana acum urmaream FilmBlog.ro dar acestia au cam renuntat la blog si posteaza foarte rar articole.
Dintre recomandarile de pe acel blog am ales sa urmaresc filme precum Unthinkable, Up in the Air, Up si filmul de care va voi vorbi acum, You Don’t Know Jack. Am ales acest film datorita distributiei de exceptie, formata din Al Pacino, Susan Sarandon si John Goodman si nu m-am obosit sa fiu foarte atenta la subiect sau sa ma uit la trailer.
Nici nu a fost cazul. Desi foarte lung, filmul este unul de exceptie. Prezinta pasaje din viata lui Jack Kevorkian, un medic care lupta pentru legalizarea eutanasiei si a sinuciderii asistate. Am fost uimita sa aflu ca personajul interpretat de Al Pacino este chiar unul real. Jack Kevorkian cel adevarat inca traieste si lupta pentru legalizarea eutanasiei. Puteti citi mai multe despre el pe pagina de Wikipedia.
Jack Kevorkian sustine ca a ajutat cel putin 130 de persoane sa moara. Acestea sufereau de boli precum cancer, Alzheimer, Parkinson, scleroza multipla, scleroza laterala amiotrofica, si tot ce isi doreau era sa moara cu demnitate si sa nu mai sufere. Kevorkian a inregistrat discutiile cu pacientii sai, ceea ce l-a ajutat atunci cand a fost judecat. Aceste discutii au fost prezentate si in film – suferinta acelor oameni iti rupe sufletul.
Kevorkian este urat sau iubit – nu exista o cale de mijloc cu el. Unii cred ca numai Dumnezeu poate decide cand murim, altii ca avem dreptul sa luam aceasta decizie, atat timp cat nu avem vreo sansa la o viata normala. Eu cred ca nimeni nu merita sa traiasca o viata plina de suferinta si daca luam decizia sa murim in mod rational, fara sa fim deprimati, nu facem nimic gresit.
Am adaugat si trailerul:
Dupa deziluzia cu Shrek Forever After, nu aveam asteptari prea mari de la filmul de animatie Up. Numele filmului si posterul nu m-au atras in mod deosebit, de aceea nici n-am urmarit filmul pana acum (este lansat totusi de un an).
Dezamagitor. Asa pot caracteriza al patrulea film din seria Shrek.
Dupa o seara de sambata intre fete, pentru seara de duminica am ales un film romantic, perfect pentru a fi vizionat in cuplu.
Dupa finalizarea primei editii Lecturi Urbane Iasi, am ales sa imi petrec seara vizionand “Sex and the city 2”. Am facut rezervare pentru ora 22.30, ca doar e sambata si nu strica sa ne culcam mai tarziu :). In plus, atunci am gasit locuri mai bune (de fapt chiar cele mai bune).
Vineri seara ne-am petrecut-o urmarind The Back-up Plan. Parea a fi filmul perfect pentru o seara relaxanta, dar s-a dovedit a fi o dezamagire.
Imi place sa vad filme care ma impresioneaza si care ma inspira. Julie & Julia a fost filmul perfect pentru ieri seara, l-am urmarit degustand un pahar de Cabernet Sauvignon si trebuie sa recunosc ca, impreuna, au fost combinatia perfecta.