Category: personal

Wishlist: ochelari de soare cu dioptrii

Port ochelari de vedere de la vârsta de 12 ani și pentru că am dioptrii măricele, nu am purtat niciodată ochelari de soare. Nu am putut să-mi cumpăr ochelari ieftini de la tarabe, pentru că nu aș fi văzut nimic cu ei, și nici n-am cumpărat ochelari de soare cu dioptrii pentru că: 1) până acum vreo 3 ani nici nu știam că există și 2) nu am avut banii necesari. Îmi imaginez că o astfel de pereche de ochelari nu este deloc ieftină pentru mine, pentru că am nevoie de lentile speciale, de două feluri (am dioptrii diferite), eventual subțiate.

Ochelarii de vedere pe care îi port au costat cam 1000-1300 lei, cumpărați acum câteva luni. Din suma asta, mai bine de jumate a reprezentat costul lentilelor, de aceea nici n-am vrut să visez că vreodată o să dau banii ăștia pe un obiect de care nu am foarte mare nevoie, adică ochelari de soare.

Citeste in continuare: Wishlist: ochelari de soare cu dioptrii

Urăsc momentele când n-am chef de nimic, când nimic nu-mi trezește interesul, când nu vreau nici să ies, dar nici să stau în casă, nici să muncesc, dar nici să stau degeaba, când activitățile mele preferate obișnuite mă lasă rece. Nici nu știu ce să fac ca să scap de stările astea, ele de obicei trec de la sine.

Vouă ce v-ar plăcea să faceți acum? Dați-mi idei. 🙂

Citeste in continuare: –

Prietenii mei, prietenii tăi

Relația mea nu m-a costat nici o prietenie. Nu mi-am abandonat prietenii, nu i-am ignorat, nu i-am schimbat pentru prietenii lui. Am apelat la cea mai bună soluție: i-am adus pe toți împreună.

Prietenii lui. Prietenii mei. Majoritatea au devenit în timp prietenii noștri. Prietenii lui s-au împrietenit cu prietenii mei și așa s-a creat un grup mare, de oameni care se cunosc, se respectă și deși poate nu sunt prieteni la cataramă, se înțeleg și au ce să vorbească între ei.

Când organizăm vreo ieșire în oraș, un grătar, o aniversare, se cheamă prieteni și dintr-o parte, și din alta. Cu această ocazie se cunosc oameni noi, și de asemenea nici eu și nici iubitul meu nu suntem presați să renunțăm la prieteni sau să ne petrecem timpul doar cu prietenii celuilalt. Citeste in continuare: Prietenii mei, prietenii tăi

Cum mă motivez

De câteva săptămâni am un program de lucru și de învățat foarte încărcat, și pentru a rezista și a-mi păstra atitudinea optimistă, am căutat moduri de a mă recompensa și de a mă motiva să continui cu acest stil de viață.

Bineînțeles că apelez la plimbări, mese la restaurantele mele preferate, quality time cu iubitul, dar din când în când simt nevoia și să-mi cumpăr diverse lucruri frumoase. În mod normal aș cumpăra cărți și ceaiuri, dar pentru că nu mai am timp de citit și nici de pregătit ceaiuri rafinate, am ales să-mi cumpăr haine, accesorii sau pantofi. Măcar pe astea am timp să le îmbrac. 🙂

Citeste in continuare: Cum mă motivez

Floare dragă

De ceva timp mi-am amenajat un mic colț verde în casă, unde am adunat un ghiveci cu begonii, unul cu zambile și un bambus. Acestea nu au făcut decât să-mi trezească apetitul pentru flori, așa încât mi-am dorit mult să mai aduc în casă un ghiveci, de data asta cu orhidee. Orhideele sunt printre florile mele preferate, atât de mult îmi plac încât mi-aș dori ca buchetul de mireasă să le conțină. Mi-am dorit de asemenea să le am alături de mine pe birou, să mă binedispuna cu frumusețea și culoarea lor.

Așa că am trecut ieri pe la magazinul Tineri Gospodari din Complexul Comercial Felicia, unde am fost încântată să văd o mulțime de ghivece cu orhidee, de tot felul de culori: galbene, albe, verzui, roz pal, roz intens, ș.a. Cred că am stat câteva minute bune analizându-le și încercând să aleg doar unul. Dacă ar fi după mine mi-aș cumpăra câte unul de fiecare culoare, dar deocamdată n-am spațiul necesar, și în plus, îmi doresc diversitate.

Citeste in continuare: Floare dragă

La târgul de nunți

Luna trecută am fost cu Felix la Târgul de nunți de la Sala Polivalentă din Iași și cu această ocazie am îmbrăcat pentru prima dată în viața mea o rochie de mireasă.

M-am dus cu gândul să testez mai multe rochii, să-mi fac o părere asupra modelului pe care mi l-aș dori. Însă am ajuns să îmbrac doar una, după care am cam rămas fără cuvinte, chiar m-a emoționat să mă văd în rochie de mireasă. Și nu doar pe mine, ci și pe iubitul meu. Nu înțelesesem niciodată fascinația pe care o au femeile cu rochia de mireasă, de ce se consideră că o femeie este cea mai frumoasă în ziua nunții ei, de ce toate ne dorim ca la un moment dat să îmbrăcăm rochia albă. Până când m-am privit în oglindă. Nu vă pot descrie sentimentul, este însă unul minunat. Chiar te face să te simți bine în pielea ta.

Citeste in continuare: La târgul de nunți

Biblioteca mea

De mic copil mi-au fost dragi cărțile. Nu numai să le citesc, ci să le miros, să le ating, să le păstrez, să le ordonez și din când în când să le privesc. Biblioteca familiei conține sute de volume, grație aceleiași iubiri pentru lectură a bunicului meu, a mamei și a tatălui meu. Aproape orice volum clasic mi-aș dori să citesc, știu că l-aș regăsi în bibliotecă.

În apartamentul meu nu țin foarte multe cărți. Imediat ce le citesc, le duc în casa copilăriei mele, în biblioteca cea mare și frumoasă, și mă mândresc când văd cum crește numărul de cărți. Și eu și mama adorăm să citim, cumpărăm cărți, ne împrumutăm una alteia volume, și apoi le așezăm cu grijă în bibliotecă. Citeste in continuare: Biblioteca mea

Fuga după fericire

Cu toții fugim după fericire, unii mai mult decât alții…

Mereu am luat în considerare factorul fericire când a fost vorba să iau decizii importante. Întrebările care nu lipseau din mintea mea erau: “Voi fi mai fericită?”, “Peste 10 ani nu voi regreta?”, “Să mă încred în ceilalți care îmi spun că nu aș fi fericită dacă procedez așa?”, ș.a.

Dar după ore și ore de stat și cântărit lucrurile, am realizat că nimeni pe această lume nu-mi poate garanta fericirea/mulțumirea/satisfacția, indiferent de decizia pe care o iau, indiferent de cum merg lucrurile în viața mea. Degeaba asculți din experiența altora, degeaba citești, degeaba știi tu în mintea ta că e bine sau rău, nu ai de unde știi ce-ți rezervă viitorul.

Citeste in continuare: Fuga după fericire