Category: personal

Din dragoste sau obligație?

Nu sunt adepta milogirii. Nu mă rog de cineva pentru ceva, indiferent cât de mult îmi doresc acel lucru. Sunt și foarte mândră din fire, dar mă și gândesc că dacă omul vrea să-mi ofere acel ceva, o să mi-l dea, iar dacă nu, există două posibilități: ori nu-l primesc ori îl primesc din milă și saturație, și astfel nu mă voi bucura de acel ceva. Așa că, ce rost are?

În această categorie intră și căsătoria și copiii, cele două mari dorințe ale majorității femeilor. Adevărul e că nici nu am fost eu genul de fată care să viseze la nunta ei, la rochia de mireasă și la cum o să aibă ea grijă de copii, ba mai mult, până acum vreo 5 ani nici nu-mi doream copii, sau voiam doar unul și atât. Dar chiar dacă mi-aș fi dorit la nebunie aceste două lucruri, tot nu l-aș fi presat pe prietenul meu să mi le ofere. Nu i-am făcut apropouri, nu i-am propus, nu am tot vorbit despre subiectul ăsta. Pentru că nu mi se pare corect și mai ales, nu mi se pare o idee bună pe termen lung.

Căsătoria și copiii sunt un mare pas în viața unui om. Este necesar să te hotărăști de unul singur că ți le dorești, trebuie să fii foarte sigur de asta, dacă nu pentru binele tău și al partenerului, atunci pentru copii. Ca să nu sufere ei din cauză că tu ești impulsiv sau cedezi la rugămințile/șantajul emoțional al celui de lângă tine.

Citeste in continuare: Din dragoste sau obligație?

Bucuria zăpezii

Nu știu dacă acum e cel mai bun moment să spun asta, dar îmi fac curaj și declar: “Iubesc iarna!”. Mai mult decât atât, iubesc zăpada, pentru că iarna fără zăpadă nu are nici un farmec – mi-a fost și demonstrat de acest Crăciun deprimant de uscat și de vremea primăvăratică de pe 12 ianuarie, ziua mea de naștere (chiar niciodată până acum nu mi s-a mai zis de ziua mea că e însorit afară și că vine primăvara).

Singurul disconfort este circulația de pe străzi dar cu toate acestea tot am reușit în weekend să ieșim în afara orașului și să ne bucurăm de munții de zăpadă de acolo. Am făcut pentru prima dată un înger de zăpadă, m-am tolănit în zăpadă, am aruncat cu bulgări de zăpadă, chiar am și început să construiesc un om de zăpadă (până când mi-au înghețat mâinile).

Citeste in continuare: Bucuria zăpezii

Petreceri de ianuarie

Ce mai ianuarie! S-au adunat atât de multe evenimente, treburi de făcut, gânduri, încât de-abia acum pot sta să le sortez, să mă bucur de tot ceea ce a fost și să îmi clarific ce va fi și în continuare. Mă gândesc cu drag la această perioadă plină din viața mea, cam așa mi-aș dori să fie în fiecare zi, să nu am timp să mă plictisesc, să mă învârt dintr-o parte în altă și să fiu încărcată de energie și inspirație.

Totul a început cu revelionul, petrecut cu o parte din prietenii mei dragi, la unul din ei acasă. Am reușit să găsesc în timp util și o rochie drăguță pentru eveniment, nu neagră! 🙂 Oricum, stau și mă gândesc că decât să cumpăr o nouă rochie neagră, care oricum arată cam la fel iar în poze de-abia se observă detaliile, mai bine folosesc una din garderobă, că așa că stau vreo 3-4 rochii negre degeaba pe acolo. Revenind la petrecere, din păcate eram răcită, luasem și niște pastile, și nu am rezistat prea mult, la ora 3 dimineața dormeam de zor. Partea bună e că nu am mai avut foarte multe responsabilități, nu a trebuit eu să organizez întâlnirea, pentru prima dată în vreo 2-3 ani. Când m-am simțit obosită, m-am dus acasă, m-am culcat liniștită, nu am mai avut grija invitaților și a curățeniei de a doua zi.

Citeste in continuare: Petreceri de ianuarie

Când greșelile ies la suprafață (1)

Nu prea am inspirație zilele astea, așa că vă povestesc din lucrurile pe care le-am mai auzit de-a lungul timpului. Sunt curioasă să văd ce părere aveți voi de situații, cum ați proceda dacă v-ați confrunta cu așa ceva. O să fie o serie de 3, 4 articole, mă gândeam să le pun pe toate aici, dar ieșea prea lung și plictisitor.

Astăzi despre: O tipă s-a gândit să se culce cu un bărbat ce era deja într-o relație de lungă durată. Deși se considera isteață tare, s-a lăsat pozată de el în diferite ipostaze: în lenjerie intimă, goală, cu fața, cu spatele, în natură, goală în mașină, în mașină cu mâna în diverse locuri (din respect nu dau mai multe detalii). Deci poze foarte intime, făcute cu/de cineva cu care nici măcar nu era într-o relație, cu care avea doar o aventură.

Citeste in continuare: Când greșelile ies la suprafață (1)

Weekend la Sibiu

Nici nu a început bine anul că am și reușit să tai o locație de pe Wishlist – Sibiu. Nu a fost o excursie planificată, am fost anunțați miercuri iar vineri dimineață am pornit la drum. Vineri mai mult am condus, însă sâmbătă am reușit să ne întâlnim cu Raluca care ne-a prezentat Sibiul pe scurt, căci era oricum frig și murdar pe stradă (după topirea zăpezii) și ne-a însoțit și la Păltiniș.

Mi-au plăcut mult străduțele din oraș, îmi amintesc mult de Brașov. Cu siguranță vara e și mai frumos, sperăm să revenim aici peste câteva luni și cu această ocazie să mergem și pe Transfăgărășan, care acum e închis.

  

După cum se poate observa din poze, Albert a venit cu noi la Sibiu. Cred că i-a plăcut, era tare curios, se oprea la fiecare colț de stradă să mai adulmece puțin. Citeste in continuare: Weekend la Sibiu

La mulți ani mama!

LA MULȚI ANI!

Îți doresc multă fericire și sănătate, să fii bucuroasă în fiecare zi și sper ca toate dorințele să ți se îndeplinească.

Vreau să-ți mulțumesc că ai fost mereu atât de înțelegătoare și că m-ai susținut în tot ceea ce fac. Îmi dai încredere să-mi urmez visele, și nici nu-ți dai seama cât de mult contează asta pentru mine. Mulțumesc pentru tot!

TE IUBESC! :* O zi superbă astăzi, de ziua ta!

Citeste in continuare: La mulți ani mama!

25

Așa cum v-am obișnuit în fiecare an, și acum vă spun că nu-mi vine să cred că am 25 de ani. Nu mă simt deloc de această vârstă, încă sunt copilăroasă, 80% din prietenii mei sunt mai tineri ca mine, mă uit la seriale cu adolescenți, visez noaptea cum sunt la școală sau cum dau bac-ul și-mi place să povestesc despre întâmplări din liceu. Dacă aș putea m-aș îmbrăca tot timpul cu tricouri cu personaje din desene animate, cu adidași și șosete sau papuci de casă cu animale de pluș, cât mai colorate și pufoase. Când sunt singură pe stradă și am o stare bună, țopăi ca un copil mic. Îmi place să-mi cumpăr ouă Kinder, mai ales pentru jucăria din interior. Când mă plictisesc, desenez inimioare și fluturași.

Și totuși am 25 de ani. Și vreau să împart cu voi o felie de tort virtuală, îmi sunteți toți dragi și mă bucur să vă am alături în această zi. 🙂

Citeste in continuare: 25

2011 și 2012

M-am hotărât să public acest articol, pregătit de vreo 2 săptămâni, astăzi, de ziua mea. Asta așa, ca să văd ce am făcut la 24 de ani și ce-mi doresc să fac la 25. În plus, are și rol terapeutic. Zilele trecute chiar eram fără chef, mă gândeam că nu am nici o dorință specială și că nu mi-am propus nimic, așa încât chiar cred că nu strică să-mi fac un mic plan pentru anul ce a venit, să mă gândesc ce mi-ar aduce bucurie și ce ar trebui să fac ca să-mi fie bine mie și celor apropiați.

În 2011:

Citeste in continuare: 2011 și 2012