Mult timp am fost adepta manichiurii cu gel, mai ales când eram mai tânără și-mi plăceau modelele cu multe înflorituri, eventual pe fiecare unghie. Dar gusturile se mai schimbă și în ultima perioadă alegeam culori nude, fără alte decorațiuni, totul cât mai simplu și mai asemănător unei manichiuri clasice.
Citeste in continuare: De ce am revenit la manichiura clasică
Poate ați observat că au început să apară articole în fiecare zi (fără ziua de duminică – păstrez o zi de odihnă).
Este un experiment. Este un efort mare pentru mine, mai ales că aceste articole le scriu seara sau în weekend, în puținele ore libere pe care le am. Am vrut să mă lămuresc dacă încă îmi mai doresc să scriu, dacă mai pot scrie, dacă am ce împărtăși știind că nu vreau să vorbesc prea mult despre viața mea privată.
Vedem cât mă ține și dacă vă mai interesează ce am eu de spus. Până atunci, vă rog să mă ajutați cu un răspuns la o întrebare. Mulțumesc!
Citeste in continuare: Experiment
După acele luni în care suntem singurii companioni ai bebelușului nostru, vine și momentul când trebuie să luăm o decizie și să găsim locul și persoana care să ne înlocuiască pentru 8-10 ore pe zi.
Eu am crescut cu bonă. Bunicile mele nu mai trăiau când m-am născut eu, am fost crescută de unul dintre bunici până la 5 ani iar după această vârstă, au urmat poate mai multe bone, dar 2 au rămas cu familia mea timp îndelungat. Amândouă mi-au fost ca niște bunici, le-am iubit nespus și vor rămâne în inima mea pentru totdeauna.
Citeste in continuare: Bonă sau creșă?Eram însărcinată în 8 luni când m-am mutat, așa încât hainele din dressing-ul meu au fost aranjate în mare parte de alte persoane, într-un mod satisfăcător, dar nu neapărat practic pentru mine.
Citeste in continuare: Cum aranjezi pantofii în dressingMereu am iubit cărțile, îmi amintesc chiar și prima carte citită iar vizitele la bibliotecă sau la librării mi s-au părut dintotdeauna magice. Poate și din acest motiv i-am pus la dispoziție Ilincăi primele cărți încă de pe la 6 luni. Și am fost încântată că le-a primit foarte bine.
Acum am trecut deja la o nouă etapă, în care ea îmi arată cu degetul imagini și eu îi spun sau îi povestesc despre ele. Și de-abia aștept să înceapă să aibă răbdare să îi citesc povești.
Eu sunt una dintre acele persoane care simte nevoia să se spele pe mâini de o sută de ori pe zi. Ating o bancnotă, repede, mă spăl pe mâini. Ating orice, într-un loc public, cu prima ocazie mă spăl sau mă şterg cu vreun şerveţel umed. Primul lucru pe care-l fac când intru în casă e să mă spăl pe mâini.
Mai prost stau cu spălatul pe mâini după folosirea laptopului sau a telefonului, care ştiu că-s probabil mai murdare decât multe alte lucruri pe care aş putea să le ating. Le curăţ eu cât de des pot, dar sunt conştientă că s-ar putea chiar mai des. Apropo, ştiţi cu ce aş putea dezinfecta telefonul mobil?
Acum că am trecut prin aşa ceva, am început să mă gândesc şi mai serios la această problemă, cu care m-am confruntat de mică, încă de la primul câine.
Indiferent cât de multă grijă ai, cât de mult îţi iubeşti câinele şi cât de mult te iubeşte el pe tine, se poate întâmpla unul din lucrurile de mai jos:
Citeste in continuare: Cum să eviţi pierderea câinelui de curte
Care este unul dintre cele mai populare cadouri? Dacă nu chiar cel mai popular? Acel cadou care merge la toată lumea, care te salvează de lipsa de inspiraţie?
Cutia de bomboane. Sau ciocolata fină. Sau alte dulciuri asemenea.
Cred că ni se trage de dinainte de 1989, când cutia de bomboane era o delicatesă, pe care reuşeai să pui mâna doar de sărbători, uneori nici atunci. Chiar şi imediat după 1989, dulciurile nu erau la ordinea zilei, primeam un ou Kinder o dată pe an iar ciocolata care era pe piaţă nu era aşa grozavă la gust, aşa că nu mă atrăgea nicicum. Citeste in continuare: Cadouri care fac mai mult rău decât bine
Am tot vrut să scriu aici despre cât de mult mă enervează oamenii care-mi invadează spaţiul personal. Mi se întâmplă aproape în fiecare zi, cu siguranţă şi vouă, dar cel mai mult mă enervează când se întâmplă la cumpărături. Am vrut să scriu, să mă mai eliberez de frustrări, apoi când mă apucăm îmi dădeam seama că degeaba scriu, că nu e ca şi cum s-ar schimba ceva.
Şi aşa e. Degeaba scriu aici de cât de mult mă enervează acest obicei nepoliticos al unora. Persoanele care procedează aşa când stau la cozi nu sunt aceleaşi cu cele care citesc, care se informează. Acele persoane atât ştiu, să se împingă la cozi, să-ţi respire în ceafă, să te lovească cu căruciorul, crezând că dacă procedează aşa, se mişcă casiera un pic mai repede şi merge coada mai repede.